Quantcast
Channel: Turist în ţara mea / A patriot's guide to Romania
Viewing all 249 articles
Browse latest View live
↧

Fortăreața otomană Medjid Tabia din Silistra

December 19, 2013, 1:06 am
$
0
0
Atracția principală a orașului Silistra este incontestabil fortăreața Medjd Tabia, situată la sudul orașului. Se poate ajunge la aceasta direct cu mașina dar ideal este să faceți o plimbare și să urcați scările ce pornesc de pe bulevardul Veliko Târnovo. Noi am ales a doua variantă.
Fortăreața are origini nobile. Arhitectul care în 1837 a imaginat sistemul de fortificații al Silistrei este nimeni altul decât Helmuth von Moltke, viitorul feldmareșal și șef al statului major al armatei germane în războaiele cu Imperiul Austriac (1866) și Francez (1870-1871). După plecarea tânărului strateg care a contribuit la modernizarea armatei otomane, fortăreața a fost construită și a luat numele sultanului Abdul Medjid (1839-1861), care a reuşit să oprească vremelnic declinul Imperiului Otoman reuşind să stabilească o alianţă cu Anglia şi Franţa. Avea să joace un rol defensiv important la începutul Războiului Crimeii (1853) și va păstra un rol strategic până în timpul războaielor balcanice. Era unul dintre forturile ce atribuiau Silistrei o poziție cheie pentru apărarea Dobrogei.
Fortăreața găzduiește o expoziție de obiecte militare cu intrare și taxă foto (rezonabile). O mare surpriză a fost, imediat ce am trecut poarta, vederea pereților de piatră scrijeliți cu nume de soldați români, ca o urmă neștearsă a prezenței lor. Nume românești precum "Filipescu", "Fătulescu" sau "Apostol" apar foarte clar, chiar și după aproape 100 de ani.
Am dat o tură prin curtea ce seamănă cu un parc, pentru că vremea era bună de plimbare. Pe urmă am intrat în cazemata care găzduiește expoziția. Aceasta urmărește firul istoric al fortăreței de la construcția ei până în zilele noastre. Bulgaria de la San Stefano și România Mare stau aproape una lângă alta în vitrine. Ghidul ne-a povestit câte ceva despre armament sau despre uniformele bulgărești. Pe urmă ne-a îndrumat să vizităm restul fortăreței.
Am urcat pe zidul înierbat de unde se văd pădurea și turnul de televiziune, unul dintre simbolurile orașului. Pentru a termina vizita, a trebuit să dăm ocolul zidurilor pe aleile marginilor hexagonale ce arătau toate la fel, fiind simetrice. Totul este surprinzător de bine păstrat și în primul rând foarte bine construit de la bun început după model german, cu mână de lucru bulgară, la inițiativa otomanilor. Globalizarea a început încă din secolul 19!

Medjidi Tabia Ottoman Fortress

The main attraction in Silistra is without a doubt the Medjdi Tabia fortress, south of the city. It can be reached directly by car but it is best to take a walk through the woods surrounding it, starting from Veliko Târnovo boulevard. That's what we did.
The fortress has a prestigious pedigree. The architect who in 1837 imagined the system of fortifications for Silistra is none other than Helmuth von Moltke, the future Field Marshall and Chief of Staff of the German army in the wars against the Austrian (1866) and French Empires (1870-1871). The young strategist contributed to the modernization of the Ottoman army and after he left the fortress was built according to his plans. It was named after Sultan Abdul Medjid (1839-1861), the sultan who succeeded in temporarily halting the decline of the Ottoman Empire by forging an alliance with England and France. The fortress served the defense of the city during the Crimean War (1853). Its strategic role was still noted during the Balkan Wars as Silistra and its forts were considered the key tot the defense of Dobruja.
The fortress houses a military exhibition with entry and photo fee (reasonable price). A big suprise for me was seeing at the entrance of the fortress many Romanian names carved in the stone walls: it is the names of Romanian soldiers from 80 to 100 years ago: "Filipescu", "Fătulescu" or "Apostol" appear clearly, as enduring witnesses of the Romanian period.
We took a walk around the courtyard at the entrance. It was a really sunny and pleasant day. Then we entered the barracks to see the permanent exhibition. It follows the history of the fortress from its construction to present times. San Stefano Bulgaria and Greater Romania lay almost side by side in the exhibition. The guide told us a few things about the weaponry and the Bulgarian uniforms. Then he gave us directions for the rest of the visit.
We climbed on top of the walls from where we could see the surrounding woods and the television tower, a symbol of the city. At the end of the visit, we walked the alleys of the outer walls, which were very similar and symetric. The fortress is in a surprising good condition and it is clear that it was very well built. German plan, Bulgarian craftsmen and a Turkish initiative: globalization had already started in the 19th century!

Scările ce duc la fortăreață, aproximativ 350. / Approximatively 350 steps lead to the fortress.

panou descriptiv la intrare / descriptive panel at the entrance

Aleea ce duce spre fortăreață / Alley leading to the fortress

intrarea în fortăreață cu porți ferecate / fort entrance with iron reinforced gates

plăcuță trilingvă și program / trilingual sign and open hours

inscripții românești interbelice "Cap. Apostol Alex 1936" / Romanian interwar inscriptions 
"Cap. Apostol Alex 1936"

accesul la fortăreață / access to the fortress

inscripții românești interbelice "Serg(ent) Filipescu Caporal Fatulescu" / Romanian interwar inscriptions 
"Sargent Filipescu Corporal Fatulescu"

tun / artillery

obuze mari și mici / small and large shells

în curtea de intrare a fortăreţei / in the entrance courtyard

intrarea spre expoziție / exhibition entrance

omniprezentul Vasil Levski the ubiquous

poziția Silistrei pe Dunăre și feldmareșalul Helmuth von Moltke / the position of Silistra on the Danube and Field Marshall Helmuth von Moltke

puști otomane incrustate cu sidef / Ottoman guns with inlays

săbii de epocă / sabres

vitrină cu arme de epocă și macheta monumentului din pasul Șipca pentru Războiul de eliberare al Bulgariei 1877-1878 / 19th century weaponry and a scale model of the Shipka Memorial for the liberation of Bulgaria 

arme de secol 19 / 19th century weapons

mitralieră / machine gun

armata bulgară la începutul secolului 20 / the Bulgarian army at the beginning of the 20th century

Bulgaria de la San Stefano (linie portocalie) și granițele Bulgariei între 1885-1912 (green line) / San Stefano Bulgaria (orange line) and Bulgaria between 1885 and 1912 (green line)

România în 1877, 1913 și 1918 / Romania in 1877, 1913 and 1918

mitralieră și decorații sovietice / machine gun and Soviet decorations

decorații sovietice / Soviet decorations

uniforme militare bulgare / Bulgarian military uniforms

Stalin și liderul Bulgariei comuniste Gheorghe Dimitrov / Stalin and Bulgarian stalinist leader Georgi Dimitrov 1882-1946-1949

curtea interioară a fortăreței / the inner courtyard of the fortress

turnul televiziunii văzut de pe fortăreață / the television tower as seen from the fortress

tunuri / canons 

continuarea vizitei / continuing the visit




aleile perimetrale / the outer alleys


pe pantele fortăreței trăiesc multe țestoase / many turtles live on the fortress slopes

pulberărie / powder storage 



↧
Search

Muzeul de arheologie din Silistra

December 26, 2013, 2:45 am
$
0
0
Așteptam cu mare nerăbdare să vizitez Muzeul de arheologie din Silistra pentru că este găzduit într-o clădire în stil neoromânesc pe care o văzusem în poze pe Wikipedia. Eram foarte bucuros că Silistra are un asemenea palat construit în stil național în perioada interbelică.
Din păcate, am găsit muzeul închis. Mi-am zis că o fi duminică zi liberă, dar am aflat pe urmă că în Silistra toate muzeele sunt închise în weekend (!!!). Și Muzeul de etnografie era închis. Mă gândesc deja că va trebui să vin odată în timpul săptămânii la Silistra, probabil într-un weekend prelungit.
Nu-mi mai rămânea decât să admir muzeul din exterior. Fiecare fațadă este diferită și foarte frumos ornată cu motive neoromânești. Pentru restul vizitei va trebui să aștept următoarea călătorie la Silistra.

The Silistra Archeological Museum

I was very impatient to visit the Silistra Archeological Museum, which is housed in a Neoromanian building I knew from pictures on Wikipedia. I was really proud that such a fine example of Romanian national architecture was built in the city in the interwar period.
Unfortunately, the museum was closed. I thought it's because it was Sunday and maybe museums are closed in Silistra on that day, but unfortunately it appears that museums are closed all weekend in the city (!!!). The Ethnographic museum was closed too. I was already thinking that this will call for a visit in the weekdays, for example on an extended weekend.
All that was left was admiring the museum from the outside. It has four beautiful facades, all different and in the purest Neoromanian style. For the rest of the visit, we shall have to wait for the next trip to Silistra.







↧
↧

Muzeul de etnografie de la Silistra

January 1, 2014, 2:00 am
$
0
0
Alt muzeu pe care nu l-am putut vizita, fiind închis, este muzeul de etnografie. Am aflat de existența lui de pe harta orașului. Se află într-o minunată clădire tipic bulgărească. Va trebui să o vizităm cândva în timpul săptămânii.

The Ethnography Museum in Silistra

Another museum we could not visit was the Ethnography Museum. It was closed during the weekend. We did not even know it existed, we found out about it from the city map we bought. Unfortunately, we could only admire this traditional Bulgarian house from the outside.




↧

Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Silistra

January 8, 2014, 10:34 am
$
0
0
În partea veche a orașului Silistra, pe strada Hristo Smimenski, am dat peste o biserică foarte frumoasă, de fapt catedrala orașului. O placă bilingvă oferă turiștilor mai multe informații despre biserica Sfinții Petru și Pavel.
În fața ei era vânzoleală: se sărbătorea un botez. Am profitat să intrăm și noi și având în vedere că era foarte spațioasă și invitații făceau și ei multe poze, am scos și noi aparatul și am prins câteva imagini cu interiorul. De regulă nu fac poze în biserici ortodoxe pentru că mai tot timpul e cineva prin preajmă care poate obiecta. Am mai făcut excepții în bisericile mari din Transilvania.
Biserica nu prea seamănă cu cele de la noi. Are un iconostas foarte lat, tavan de lemn și în toată biserica predomină o frumoasă culoare albastră. În biserică se află o parte din moaștele Sfântului Dasius din Durostorum, donate de Papa Ioan Paul al II-lea cu ocazia vizitei în Bulgaria din 2002. Relicvele sfântului se află în catedrala din Ancona. Dasius a fost martirizat în vremea împăratului Dioclețian (303) pentru că a refuzat să se închine idolilor păgâni ai romanilor în timpul sărbătorii Saturnaliilor. Biserica însăși e numită după o mai veche biserică din orașul roman Durostorum, a cărei tradiție o continuă în zilele noastre.

The Saint Peter and Paul church in Silistra

In the old part of Silistra, on Hristo Smimenski street, we found a very beautiful church which is in fact the city cathedral. A bilingual plaque offers tourists more information about the Saint Peter and Paul cathedral.
There were lots of people in front waiting for a baptism ceremony. We went in with them and taking advantage of the fact that there was lots of room inside and many people were taking pictures, we took out our camera also. It usually don't take pictures in orthodox churches because there is usually someone close by who could object. I did take some pictures in the larger cathedrals in Transylvania.
The church is pretty different from the ones in Romania. It has a wide iconostasis, a wooden panel ceiling and predominantly blue colors. The church houses part of the relics of Saint Dasius of Durostorum, given by Pope John-Paul II on his visit in Bulgaria in 2002. The relics are found in the Ancona cathedral in Italy. Dasius was martyred in the times of Diocletian in 303 for refusing to worship pagan gods during the Roman feast of the Saturnalia. The church itself bears the name of an older church in Roman Durostorum, thus continuing the christian tradition in the city to the present days. 







↧

Ruinele orașului antic Durostorum la Silistra

January 15, 2014, 12:00 am
$
0
0
Mircea cel Bătrân se intitula în titlul voievodal din 1406 "mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului". În manualele de istorie am întâlnit prima dată numele antic al orașului Silistra, romanul Durostorum, numit Dârstor sau Dristor în română și Drastar în bulgară. Faimosul cartier Dristor din București poartă acest nume pentru că în perioada interbelică de acolo pornea șoseaua spre Silistra.
În orașul modern, Durostorum are un loc de cinste: în parcul central au fost descoperite și restaurate vestigiile zidurilor de apărare (extinse la dimensiuni impresionante de împăratul Iustinian 527-565) precum și o biserică de mari dimensiuni. Se crede că aceasta a fost sediul patriarhului Damian care în 927 conducea biserica bulgară devenită independentă, a șasea patriarhie autocefală după cele de la Roma, Constantinopol, Ierusalim, Alexandria și Antioh.

The ruins of the ancient city of Durostorum

In 1406, Mircea the Old led Wallachia to its greatest extension, which included the ancient city of Silistra, named Durostorum. It appears at the very and of his princely title. In Romanian it was named Dârstor or Dristor and in Bulgarian Drastar. Dristor is nowadays a crowded suburb of Bucharest, named after the road which led to Silistra in the interwar period.
The ruins of the modern city have been rediscovered and restores in the central park of Silistra. You can admire the impressive stone walls built by the Roman Emperor Justinian (527-565) and a large church. It is believed that this church was the seat of Archbishop Damien who in 927 led the independent Bulgarian church, the sixth patriarchy after Rome, Constantinople, Jerusalem, Alexandria and Antioch.  









↧
↧

Kuciuk-Kainargi sau Cainargeaua Mică

January 21, 2014, 10:00 pm
$
0
0
La Silistra am cumpărat un plan al orașului pentru a ne orienta mai bine şi pentru a o avea pentru când mai venim. Pe verso erau informații despre obiectivele turistice din oraș și din împrejurimi și astfel am aflat că nu departe se află satul istoric Kaynardja. M-am holbat la text, uimit: acel Kaynardja, Kuciuk-Kainargi cu tratatul? 
Cunoșteam numele de la lecția de istorie, fiind unul dintre tratatele care a încheiat războaiele turcilor cu austriecii sau rușii (sau ambele imperii deodată) în secolul 18 şi prin preajmă. În ordine cronologică ele sunt: Karlowitz 1699, Passarowitz 1719, Belgrad 1739, Kuciuk-Kainargi 1774, Iași 1792 și București 1812. Numele Kuciuk-Kainargi mi s-a părut dintotdeauna foarte ciudat, habar n-aveam unde se afla, iar acum că am dat întâmplător peste el trebuia să merg să-l văd! 
După un ocol de jumătate de oră de-a lungul graniței bulgaro-române, am ajuns la locul unde s-a semnat tratatul care punea capăt primului război al Ecaterinei a II-a a Rusiei cu Imperiul Otoman (1768-1774). 
Războiul ruso-turc din 1768-1774 a însemnat momentul de cotitură când rușii au luat ascendentul asupra otomanilor, flota lor ajungând la porțile Constantinopolului iar armatele lor ocupând pentru prima dată Principatele Române. Tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi avea să fie, în mod logic, unul dur și umilitor pentru turci. Dur pentru că a dus la pierderea unor teritorii însemnate pentru ei, dar și pentru români, după cum vom vedea. Umilitor pentru că slăbiciunea lor militară devenea vizibilă marilor puteri și începea să se contureze imaginea "omului bolnav al Europei".
Slăbirea Imperiului Otoman nu era de bun augur pentru români. Astfel, la Kuciuk-Kainargi, ca preț al neutralității sale, Austria primea nordul Moldovei, rebotezat Bucovina, cedare a cărei consecințe contemporane o cunoaștem. Zadarnic domnitorul Moldovei de atunci, Grigore Ghica al III-lea, a protestat împotriva cedării de către turci a unei părți din principatul Moldovei: a fost ucis la ordinul sultanului.   
La rândul ei, Rusia se întindea spre sudul Europei, ajungând pe malul râului Bug și al Mării Negre. Controlând Crimeea, Ecaterina îndeplinea visul lui Petru cel Mare, dobândirea accesului la mări calde, cu porturi neblocate de ghețuri. Rusia se afla la doar un război distanță de granițele Moldovei. 

Panourile de la intrarea localității arată heraldica ce amintește de evenimentul istoric: o carte reprezentând tratatul și data de 21 iulie 1774. 
În centru se află un monument pentru soldații din Al doilea război mondial, dar se mai află o mențiune cu data 1923-1944 care m-a intrigat. Din păcate nu am putut descifra nimic, fiind în bulgară. 
Mai multe indicatoare arată drumul spre fântâna istorică. Aceasta mi s-a părut că seamănă cu un lung havuz pentru adăpat oile. Un panou bilingv ne informează că a fost construită în 1852 și reconstruită în 1942. Există de asemenea un panou trilingv, așa cum ne-am obișnuit în toată regiunea de-a lungul Dunării. În jurul fântânii se află mai mulți arbori foarte bătrâni, plantați probabil în 1852. 
Chiar dacă nu știam dacă e potabilă sau nu, ca un gest simbolic am băut câțiva stropi din apa care curgea din fântână, cu gândul la Bucovina. Ne-a cam durut burta după aceea, fără nicio figură de stil.
În perioada interbelică localității i se spunea Cainargeaua Mică, varianta românească a numelui vechi. Mai jos de fântână se află și acum a frumoasă casă de țară în stil neoromânesc.  

Kainardja and the 1774 Treaty of Kuciuk -Kainargi

In Silistra we bought a city plan to get around easier and it also contained information about sightseeing in the city and around, and that's how I found out that Kainardja was nearby. I read the text again, bewildered: Kaynardja as in the Treaty of Kuciuk-Kainardja? 
I knew this name from the history lesson. It was one of the treaties which ended the wars of the Turks with the Austrians or the Russians (or both at the same time) in and around the 18th century. In cronological order these are Karlowitz 1699, Passarowitz 1719, Belgrade 1739, Kuciuk-Kainargi 1774, Iași 1792 and Bucharest 1812. I always thought the name Kuciuk-Kainargi is very unsual and I had no clue where this place could be. Now that I accidentally stumbled upon it, I had to go and have a look! 
After half an hour driving along the Bulgarian-Romanian border, we arrived at the place where Imperial Russia and the Ottomans signed their peace treaty ending a war of six years (1768-1774). 
Catherine the Great's First Turkish War, as it was also called, marked the moment when Russia gained the upper end over the Ottomans, their fleet reaching the gates of Constantinople and their armies occupying the Romanian Principalities for the first time. Thus, the Kuciuk-Kainargi peace treaty would be logically, very tough and humiliating. Tough because they would lose important territories, not only for them but for Romanians also, as we will see. Humiliating because their military weakness became apparent to the world powers and the image of "the sick man of Europe" was beginning to form. 
The weakening of the Ottoman Empire was a bad omen for the Romanians. At Kuciuk-Kainargi, as price for its neutrality, Austria took the northern part of Moldova, which they renamed Bucovina. It is in vain that the Prince of Moldova, Grigore Ghica III, protested against the rapt. The sultan had him murdered. The historic event of 1774 would have long term repercussions, today Bucovina being devided between Romanian and Ukraine.  
Russia, in turn, extended towards southern Europe, reaching the Southern Bug river and the northern shores of the Black Sea, controlling the Crimean Peninsula. Catherine thus achieved Peter the Great's dream of gaining access to warm seas and ice-free ports for Russia. She was also just one more war away from the borders of Moldova. 

At the entrance of the village we saw a panel boasting heraldry reminding of the historic event which took  place there: a book and the historic date of July 21st 1774. In the center there is a monument to World War 2 but it also reminds events in the time span 1923-1944, which is intriguing. Unfortunately it was all in Bulgarian and  I couldn't understand a word. 
There are several signs leading to the historic fountain. To me it looked a bit like an animal feeding basin. A bilingual information sign tells us that the fountain was built in 1852 and rebuilt in 1942. There is also a trilingual sign like those we saw all around the lower Danube valley.  Around the fountain there are some old trees which may have been planted in 1852. 
Even though we did not know if the water was safe to drink, we both took a sip, symbolically, for Bucovina. Our stomachs hurt afterwards, and it's not a figure of speech.
In the interwar period, when Southern Dubruja was in Romania, the village was called "Cainargeaua Mică" (Little Kaynardja, the exact translation of its Turkish name). Not far from the fountain there is still a village house in Neoromanian style.   
















↧

Trecerea Dunării cu bacul de la Ostrov

January 28, 2014, 11:00 pm
$
0
0
Prima dată am auzit de la bacul de la Ostrov de la niște colegi de birou care mergeau cu motocicleta la Vama Veche și astfel fentau blocajele de la Murfatlar, înainte să avem autostradă până la Constanța. Mi se părea atât de fain să mergi cu motocicleta la mare și pe deasupra să treci Dunărea nu pe un pod, ci cu bacul, putând astfel admira în voie frumusețea fluviului.
A durat ceva timp până la prima mea trecere cu bacul la Ostrov, pentru că cel mai scurt şi mai rapid drum până la mare rămâne cel peste podul de la Cernavodă, dar cu prilejul vizitei la Silistra am prevăzut special să traversez cu bacul.
Eu credeam că vaporul se ia direct din Silistra, trecând din Bulgaria în România, însă de fapt acesta se ia după trecerea graniței în România. Aceasta este una dintre cele mai ciudate pe care le-am văzut, practic după un rând de blocuri care seamănă cu cele din Militari este un post de frontieră cu barieră. O scurtă verificare și pac! suntem în România. Dincolo de gard la o aruncătură de băț ai putea intra în blocurile bulgarilor. Îmi pare rău că nu am tras câteva cadre, dar în principiu nu e voie și era mare aglomerație de mașini care nu ar fi avut răbdare să stea după mine.
După ce am trecut, situația devenea și mai ciudată, intrând cu mașina pe un drum de pământ excesiv de prăfos. Opresc la ghișeul de bilete foarte îngrijorat că nu îmi păstrasem lei și aveam doar leva. Din fericire, se poate plăti în ambele și traversarea costă 35 de lei (sau echivalent în leva). Imediat după ghișeu m-am așezat la coada de mașini, în timp ce un bac pleca. Acolo am aflat câteva detalii despre trecerea Dunării la Ostrov:
Drumul arăta așa jalnic, tăiat prin vegetația de pe mal pentru că vechiul acces a fost stricat de ape și s-a amenajat o nouă platformă de îmbarcare. Cândva bulgarii aveau și ei un serviciu de traversare, un elegant feribot alb, dar a fost scos de pe piață de alternativa românească: platforme împinse de remorchere, care consumă mai puțin și vin mai des. Când am traversat noi făceau du-te vino de la un mal la altul 3 remorchere la interval de 20 de minute: Perla, Taifun și Cardinal (noi am mers cu Cardinal).
Eram foarte încântaţi că am reușit să ajungem la asfințit, pentru că vroiam să ne bucurăm din nou de moment. Nu ne părea rău deloc de faptul că a trebuit să așteptăm al treilea bac, pentru că am avut timp să facem poze pe îndelete și să intrăm în vorbă cu oamenii care așteptau.
Mi-am dat cu părerea că ar fi bun un pod la Silistra, un oraș așa mare. Un om îmi răspunde că noi avem în primul rând interes pentru un pod, că noi avem pământiri dincolo de Dunăre. Mă gândeam că omul revendica Dobrogea de sud, dar de fapt el se referea la satele dimprejurul Ostrovului. Oricum, după părerea mea bulgarii ar fi bine inspiraţi să tragă un pod aici pentru românii care obisnuiesc să petreacă vacanţa pe ţărmul bulgăresc.

Crossing the Danube on the Ostrov ferry-boat

The first time I heard about the Ostrov ferry-boat it was from a couple of co-workers who went to Vama Veche on motorcycle and took it to avoid the traffic jams at Murfatlar, before the Bucharest - Constanţa freeway was complete. I thought it was cool to ride a motorcycle to the seaside and to cross the Danube on a ferry, not on the usual bridge, allowing a longer contemplation of the river.
It took me some time to get to cross the Danube at Ostrov, because the fastest and shortest road to the seaside remains the one crossing the Cernavodă bridge, but the occasion finally came with the visit at Silistra.
I always thought the ferry-boat links Silistra directly to Romania, cross-border, but in fact you need to cross the border first into Romania at Ostrov to take the ferry. The border crossing is one of the oddest I have seen, with the border post directly after the last residential buildings in Silistra. From their balconies you could throw a bucket of water over the fence into Romania. I wish I took some pictures but I was intimidated by the "no pictures" signs and also there were cars waiting in line behind me.
After the border crossing came a dusty dirt road. There was a ticket booth for the ferry where one can pay in lei (35) or leva. Then we went to the queue as a ferry was leaving, wondering why the road was so bad. While we waited for our turn, we had plenty of time for pictures and to find out a few things about the crossing from the locals. It turns out the dirt access road is newly blazed, after the old boarding platform became unaccessible because of the water lever. The Bulgarians used to have a big and modern ferry servicing directly from Silistra, but it went bankrupt because of the cheaper Romanian alternative: platforms pushed by tugboats. There were three of them, going back and forth between the banks: Perla, Taifun and Cardinal, the one we took. There was one arriving every 20 minutes.
We were very happy that we timed the corssing just right to admire the sunset over the Danube once more. I chatted with a local, saying that a bridge would be useful in this spot and that I'm surprised it was not built yet. He replied that Romania would have the biggest interest in linking the two shores, to connect the villages around Ostrov to the other side. In my opinion Bulgaria would, because Romanians from Bucharest often vacation on the Bulgarian seaside and it would shorten their trip.


coada de maşini la bac / the line waiting to board the ferry-boat

platforma de îmbarcare / the boarding platform

vapoare ancorate la ţărm / boats anchored by the shore


reguli pentru pasageri / passenger rules

Dunărea şi o insulă în faţa noastră / the Danube and an island in front of us

vedere spre maşini de pe platformă / view from the platform towards the waiting line



remorcherul şi platforma pentru maşini / the tugboat and the car transportation platform


detinaţia se află la acel grup de copaci din depărtare / the destination is near that groups of trees on the opposite shore



În fața noastră se afla o insulă pe care bacurile o ocoleau. E rândul nostru să urcăm. Mașinile urcă pe rând, simetric, întâi stânga, apoi dreapta, pentru a echilibra platforma. Aceasta e încărcată complet cu 12 mașini.
Pornim. Remorcherul împinge vânjos platforma plină cu mașini. Văd malul insulei din ce în ce mai aproape, apoi capătul ei nisipos, cu stoluri de păsări și bușteni uscați aduși de apă. Dunărea se vede acum în toată măreția ei, curgând în dreapta spre revărsare. O barjă imensă trece prin fața noastră. Ne intersectăm cu un remocher. Spre stânga soarele apune, spre bucuria noastră.
-
In front of us there was an island that the ferryboats were rounding. It was our turn to board. The cars boarded symetrically, on the left then on the right side, to balance the platform which could carry 12 vehicles.
And we're off! The tug boat is vigouruously pushing the platform loaded with cars. I see the banks of the island in front of us closer and closer and then we round its narrow sandy point with flocks of birds and driftwood. We could now see the Danube in all its might, flowing strongly to our right. A large barge crosses our path downstream. On our left the sun is setting, to our delight.

vaporaşul nostru / our tugboat



platforma e încărcată cu maşini / the platform is filled with cars


un alt remorcher s-a intersectat cu noi în sensul opus / another tugboat passing us in the opposite direction 


alt remorcher vine spre noi / another tugboat coming our way


ocolim insula nisipoasă pe care o vedeam de pe ţărm / we are rounding the sandy island we were seeing from the shore

stoluri de păsări şi lemn uscat pe limba de nisipi a insulei / flocks of birds and driftwood 
on the island's sandy spit


ambarcaţiuni vechi şi noi / old and new transportation modes

prin faţa noastră trece o barjă uriaşă /  a huge barge crosses our path

Întorc o ultimă dată privirea spre Silistra. Îmi era clar că orașul care atâta vreme mă fascina fără a-l fi vizitat devenise special pentru mineși voi reveni să-l vizitez de fiecare dată când voi avea ocazia.
După o oră și jumătate de la trecerea Dunării eram în București.
-
I turn to look one last time at Silistra. I was fascinated a long time with this city without visiting it. Now, after this first trip, it's become a special place for me and I shall come back as often as I have the chance.
An hour and a half after crossing the Danube we were already in Bucharest.


în spatele nostru se vede foarte frumos oraşul Silistra cu turnul televiziunii, blocuri, dealul fortăreţii Medjid Tabia şi hotelul Drastar în dreapta / behind us we have a beautiful view of Silistra with the television tower, residential buildings, the Medjid Tabia Fortress hill and Hotel Drastar on the right
↧

Transalpina la Rânca

February 4, 2014, 11:00 pm
$
0
0
În cele ce urmează vă voi povesti ceea ce constituie până acum cea mai faină drumeție montană pe care am făcut-o vreodată și totodată cel mai înalt vârf la care am ajuns pe jos: Parângul Mare, la 2519 metri deasupra nivelului mării.
Ocazia unui weekend deosebit la munte s-a prezentat neașteptat, la invitația unui grup de oameni foarte faini din comunitatea bisericii Missio Dei din București, pe care ni i-au prezentat niște prieteni foarte buni.
Fac o scurtă paranteză pentru a menționa că multe persoane, chiar și "nepracticante", se cramponează foarte mult de etichete și de apartenențe cînd vine vorba de religie. Eu, cel puțin din punct de vedere cultural sunt creștin ortodox, ca tatăl meu, și am fost dus la biserică de mic de ambele bunici. Totuși, crescând, am realizat, mai ales după Revoluție, că în familia mea domnește un adevărat amestec de religii: ortodocși (tata și ascendenții pe linie paternă), romano-catolici (sora, sora mamei și sora bunicii materne, ) și greco-catolici deopotrivă (mama, bunica maternă). Membrii familiei greco-catolici au fost nevoiți să-și ascundă apartenența la această biserică, fiind desființată de comuniști între anii 1948 și 1990. Până la urmă această diversitate reflectă originea familiei mele din Transilvania, zonele Sebeș și Blaj.
Cu membri ai unor biserici neoprotestante am intrat prima dată în contact la facultate la Strasbourg, multe studente din Basarabia fiind membre ale acestora. De regulă foarte bune la învățătură, majoritatea și-au continuat parcursul profesional sau familial în străinătate.
Și grupul cu care ne-au făcut cunoștință prietenii noștri este foarte unit, pus pe treabă și foarte vesel. Ne-am simțit foarte bineveniți cu ei pentru prima noastră ședere peste noapte la mare altitudine cu cortul și pentru ce urma să fie o drumeție extraordinară.
Plecarea s-a făcut de la București cu programul de lucru, 5 oameni într-o mașină, o formulă foarte faină pentru a economisi benzină, pe care o recomand și pentru mersul la mare.
Inițial știam despre un traseu pe Transalpina. Mai fusesem pe această șosea doar o dată, dar nu în zona Rânca ci pe tronsonul Sebeș - Lacul Vidra prin 2010 când nu se terminase de asfaltat. Din cauza stării drumului, a vremii mohorâte și a grabei nu am prea putut savura experiența. Acum descopeream stațiunea Rânca din mers și așa cum observasem la televizor, este foarte urâtă din punct de vedere arhitectural... viloaie mari, la fel și cu exces de beton și termopan...
Am continuat drumul și am descoperit pentru prima dată serpentinele în ac de păr cu hăuri la câțiva metri de roată ce caracterizează Transalpina, șoseaua (deocamdată) fără parapeți (pentru că firma care executa lucrarea a dat faliment și trebuie organizată o nouă licitație, etc). Palpitant, mai ales că se însera. După 30 de minute de mers de la Rânca, la granița județelor Gorj și Vâlcea, într-o zonă cu mici și kurtoș, am parcat lângă un drum de pământ: într-o văiugă adăpostită de vântul rece (de august) urma să ne stabilim tabăra pentru două nopți.
Am ridicat repede cortul pentru că lumina se ducea cu repeziciune, însă chiar înainte de a apune soarele norii s-au mai risipit și am putut admira un asfințit excepțional, de munte. Frigul ne-a băgat repede în corturi și atunci am aflat că de fapt destinația noastră pentru a doua zi era Vârful Parângul Mare!
De dimineață la 7 eram sus, dar nu ca la oraș, cu ochii mijiți de nesomn, cu ritualul de dimineață și perspectiva de a pleca la birou. De data asta eram în creierii munților, soarele răsărise de curând și revărsa o lumină extrem de clară asupra văilor și crestelor pe care de-abia le ghicisem venind cu o seară înainte. Tabăra începea să se trezească. În mai puțin de două ore eram gata de drum! Acesta avea să dureze 11 ore.

Transalpina road, the Rânca resort section

This is the story of my greatest mountain trip to date and of my highest ascent so far, Parângul Mare Peak, 2519 meters above sea level.
The chance for a beautiful weekend in the mountains came on the invitation of a group of friends from the Missio Dei church in Bucharest that a couple of very good friends introduced us to.
In passing, I will mention that many people, even non-practicing individuals, cling to ideas and use labels when it comes to religion. I myself, at least culturally, am Christian orthodox, like my father. Both my grandmothers brought me to church when I was little. However, growing up I realized a few things, especially after the Revolution: my family is actually very diverse from a religious point of view. We have Orthodox Christians (my father and my ancestors on his side), Roman-Catholic (my sister, my mother's sister and my grandmother's sister) and Greek-Catholic (my mother and my maternal grandmother). The latter were forced to hide their religious allegiance because the Greek-Catholic church was dissolved by the Communist authorities between 1948  and 1990. This religious diversity reflects well the realities of Transylvania and our family's origin from the Sebeș and Blaj regions.    
I first met members of Neoprotestant churches in my college years in Strasbourg, France. Many students (girls) from Bessarabia were members of these. They usually studied hard and most of them stayed abroad to work or to raise a family.
The group we met through our friends is also tightly knit, diligent and merry. We felt very welcome among them for our first camping experience at high altitude and what was to be an extraordinary mountain trip.
We left Bucharest after work hours, five people sharing a car, an excellent way to save gas (I recommend carpooling for trips to the seaside also).
I initially knew about a mountain trip around the Transalpina road. We were on that road before, but on the other end between Sebeș and Vidra Lake. In 2010 the asphalt was not fully laid, so the state of the road, bad weather and us being in a hurry kind of spoiled that first trip. Now I was discovering Rânca resort for the first time as we were driving through. Just like on TV, it made a terrible impression on me, the modern villas having no architectural value and most of them being just plain ugly.
We went on an I saw for the first time the hairpin turns avoiding the abyss along Transalpina road, which for the moment does not have safety parapets (the company modernizing the road went bankrupt and the work is still in progress). It was quite exhilarating, especially since darkness was falling. After a half hour drive we reached our destination. It was at the border of Gorj and Vâlcea county, with temporary shops selling "mici" (grilled minced meat) and kurtoș (pastry with honey and nuts). A dirt side-road lead to a spot where we laid our camp: a small valley which protected us from the chilly wind (in August).
Just before the darkness engulfed everything, the clouds dissipated and we were able to admire one of the most beautiful mountain sunsets I can remember. Just before going to sleep we found out our destination for the next day: Parângul Mare Peak!
At 7 o'clock in the morning I was up. It was not one of those weekday city mornings, with eyes narrowed by sleep, with the morning ritual and the prospect of leaving for office. This time we were way up in the mountains, the sun had just risen and was shining a clear light on the valleys and peaks we just made out last night when we arrived. The camp was stirring. In less than two hours we were all set to go for a trip that would last 11 hours!

stațiunea Rânca lăsată în urma noastră, luminată la asfințit / Rânca resort behind us, lit up by the sunset

o negură se apropia, din fericire fără ploaie / dark clouds were looming but fortunately no rain fell

Transalpina: șoseaua cu hăuri, serpentine și fără parapeți / Transalpina: the road with crevasses, hairpin turns and no safety fences



tabăra într-o văiugă ocrotită / our camp in a sheltered little valley 

asfințit de vis la mare altitudine / dream sunset at high altitude



lumini și umbre / lights and shadows

aceeași priveliște, pe zi / same view by day

umbre lungite de răsărit / shadows stretched by the dawn

tabăra se dezmorțește / the camp is stirring


gata de drum! / ready to go! 
↧
Search

Vârful Parângul Mare - 2519 metri!

February 11, 2014, 11:00 pm
$
0
0
De la școală știam că Vârful Parângul Mare este al treilea vârf din România după Moldoveanu (2544m) și Negoiu (2535m). Între timp am aflat că potrivit nuștiu căror calcule și convenții s-au mai intercalat două vârfuri, Viștea Mare (2527m) și Lespezi (2522m) și ar fi abia pe locul 5, dar cum astea sunt vârfuri în imediata apropiere a primelor două, pentru mine tot Vârful Parângul Mare are bronzul și eram destul de intimidat dar și foarte entuziasmat de ideea că urmează să-l urc. Până atunci drumețiile mele montane se limitaseră undeva pe la altitudinea de 2000, dacă nu punem la socoteală urcatul cu telecabina pe Lomnicky Stit în Slovacia (2633m).

The Parângul Mare peak - 2519 meters!

In school I have learned that the Parângul Mare Peak is the third highest in Romania after Moldoveanu (2544m) and Negoiu (2535m). In the meantime I have learned that according to I don't know what rules and calculations there are two other higher peaks, Viștea Mare (2527m) and Lespezi (2522m). Well, for me Parângul Mare still gets the bronze medal and I was intimidated and excited by the thought that I was about to climb it. Until then my mountain climbing culminated at around 2000 meters, not counting the cable car ride to Lomnicky Stit in Slovakia (2633m).  

Am urmat traseul de creastă, pornind de la șoseaua Transalpina. Eu nu știam asta, am aflat verificând Google maps. La fața locului am fost ghidați de un grup de băieți care făcuseră deja traseul. 
Traseul de creastă urmează şaua Pleşcoaia, culmea Setea Mohor, şaua Piatra Tăiată şi şaua Ghereşu ce duce spre creasta principală a Parângului. La vârf se ajunge urcând vârful Ieşu, cu lacurile Roşiile şi Mândra în partea dreaptă. Schema masivului poate fi studiată pe pagina Wikipedia a Munţilor Parâng, mai ales harta 3D, iar traseul urmat de noi este redat cel mai clar în pătratele din dreapta sus şi dreapta jos.  

We followed the ridge path starting from Transalpina road. I didn't know this at the time, I figured it out checking Google maps. That day we were guided by a group who had already made the trip.
The ridge path follows the Pleşcoaia saddle, the Setea Mohor ridge,  the Piatra Tăiată (cut rock) saddle and the Ghereşu saddle which leads to the main Parâng ridge. The path climbs the Ieşu peak with the Roşiile and Mândra lakes on the right. A 3D map is available on the Wikipedia page for the Parâng Mountains (article also available in English). The path that we followed is easily identified on the upper and lower right side squares (maps).  

Mergând pe creste, puteam admira în dreapta sau stânga văi largi iar privirea noastră străbătea până departe. Ziua era superbă, senină.
As we were following a ridge road, we could admire on our right and left broad valleys and we could see far in the distance. The weather was perfect, with clear skies.

Urcușurile foarte abrupte nu caracterizează acest drum, dar totuși sunt câteva.
Very steep climbs are not characteristic on this road but there are some along the way. 





În prima parte a drumului oboseala nu se simțea deloc.
On the first part of the trip there was no fatigue. 

Am făcut câteva popasuri pentru a ne strânge, 4 sau 5 până la vârf. La al doilea popas cei care au dorit au optat pentru alt traseu, mai scurt, fără vârf. Aveam în grup câteva viitoare mămici care au mers pe drumul mai ușor înapoi în tabără.
We stopped a few times along the way to alow everyone to catch up, but not more than 4 or five times up to the peak. At the second stop a few chose to take a shorter route, without reaching the summit, including a few future moms. They went back to the camp sooner. 


O mare porțiune a drumului era drept, pe platou. 
A long section of the road was flat, on the high plateau.

În jurul nostru puteam observa clar urmele zăpezilor care se acumulează și se topesc an de an.  
We could see around us the clear signs of erosion caused by accumulating and melting snow.


În drum am întâlnit și o turmă de oi. Alte câteva puteau fi văzute în depărtare. 
On our way we encountered a flock of sheep. Others could be seen in the distance.  

Pe traseu erau și două porțiuni cu lespezi. Am aflat că li se spune așa de pe Blogul de călătorii al Alexandrei, unul dintre cele mai faine bloguri de călătorii pe munte. Acum priveam cu satisfacție la peisaje de mare altitudine, similare cu cele văzute până acum numai pe bloguri.

There were a couple of sections with slabs. I read about them on Alexandra's traveling blog I follow with some of the best stories and pictures I've seen. Now it was my turn to gaze upon high altitude vistas, previously seen only on computer screens.  

Satisfacția era la cote maxime, zâmbetul la fel.
Major satisfaction, big grin. 

Am intrat pe creasta îngustă și lungă numită Setea Mohor, cu şaua Piatra Tăiată în capăt. Apoi drumul continua în stânga la vale pe şaua Ghereşu, după care urca iar spre vârful Ieşu. 
Here was the long and rather narrow Setea Mohor ridge with the Piatra Tăiată (cut rock) saddle at its end. Then the road went down to the left on the Ghereşu saddle, before climbing again to Ieşu peak. 

Am văzut multe lacuri pe parcurs și câteva chiar lângă vârf.
We saw many lakes on the road and a few close to the top. 

Pe creastă era și o formațiune stâncoasă ce semăna cu "Weathertop" din Stăpânul Inelelor.
On the ridge there was a rock formation that resembled "Weathertop" from The Lord of the Rings. 

De fapt erau două, una după alta. Cred că sunt micile vârfuri Setea Mică şi Setea Mare, dar poate mă înşel.
Actually there were two rock formations, one after another. Maybe they are the small peaks Setea Mare and Setea Mică, but I'm not sure. 



Al treilea popas, la jumătate de drum, pe şaua Piatra Tăiată. Am terminat partea lină pe platouri, urmau suișuri și coborâșuri.
Our third break, at the middle of the road, on the Piatra Tăiată (cut rock) saddle. We finished the flatter part with plateaus, next was the part with ups and downs. 

Am coborât şaua Ghereşu, urmează vârful Ieşu (2375m).
We descended the Ghereşu saddle and we are climbing Ieşu peak (2375m).


Se urcă din greu. Rămân mai în urmă decât oricând. Mă întârzie și fotografiatul dar oboseala începe să se facă simțită.
We climb consistently now. I fall behind. Taking pictures is one reason but I'm also starting to get tired. 

O privire în spate. Noi venim din valea aia mare (şaua Ghereşu) și de pe creasta ce închide orizontul (Setea Mohor).
A look back. We descended that big slope (şaua Ghereşu) and came from the wide ridge closing the horizon (Setea Mohor). 





Și iată-l! Vârful Parângul Mare. Al doilea vârf din spatele nostru. Mai e de mers până la el!  
And there it is! The Parângul Mare peak. The second peak behind us. There is still a long road to go! 

În apropierea vârfului sunt două lacuri, cel din poză, mai mare, este lacul Roșiile. 
Near the top there are two lakes, the largest (pictured) is Roșiile.

Ultimul popas. Destinaţia noastră este vârful din spate. 
The last break. Our destination is the second summit in the back.

Și hai! Am pornit!
And off we go!

Urcușul e pieptiș. Rândurile se răresc, eu iar rămân în urmă la poze. 
The climb is steep. People fall behind and I take a lot of pictures. 

O privire în spate. Am urcat primul vârf, am și coborât, urmează ultimul efort. 
A look back. We climbed the first peak, we descended in the valley and we need a last effort to reach the summit. 

Mirela a luat-o înainte. / Mirela is in front. 

Dar pe urmă s-a oprit și m-a așteptat. :)
But then stopped and waited for me. :) 

Se vede vârful! Unii au și ajuns!
The summit is in full view! Some of us have already made it! 

Ne apropiem! Și savurăm momentul! (Pe vârful ăsta sunt o droaie de momâi, acele piramide de piatră).
We're getting closer. And also relishing the moment! (The summit is riddled with stone pyramids - markers)

Victorie! Am urcat pe Vârful Parângul Mare la o altitudine de 2519 metri! 
Victory! We have reached the Parângul Mare peak at 2519 meters!   

strângem probe / collecting proof

Vântul se bagă în cadru dar e clar că suntem pe vârful Parângul Mare.
Am rămas cam jumătate de oră pe vârf, suportând un vânt foarte rece. Priveliștea era superbă în orice direcție. Mi se părea că sunt  într-un loc foarte neobișnuit, ostil prin duritatea elementelor, unde omul nu poate trăi sau supraviețui, ci doar vizita. Realizam cu satisfacție că mă aflu pe cei mai înalți metri din România, că puțini oameni se aflau în acest moment la fel de sus, doar în câteva alte puncte din țară. Îmi ziceam: "Devii patriot, văzând așa minunății, dacă nu ești deja!"

The wind gets in the way but it's clear that we are on Parângul Mare peak.
We stayed on the summit for about half an hour, enduring a very cold wind. The view was beautiful in any direction. I felt I was in a very unusual place, hostile because of the harsh elements, where man can neither live nor survive, just visit. I realized with satisfaction that I was on some of the highest lands of Romania and that few people could be as high as me at that moment, only on a couple of other peaks. I thought to myself: "Seeing these wonders, you certainly become a patriot, if you're not already one!"

Poză de grup. Toată gașca de la Missio Dei a fost foarte sprintenă la urcare. Am ajuns printre ultimii și la coborâre avea să fie la fel.
Group picture. The Missio Dei members were very fast in climbing. We arrived almost last and it was going to be the same way on the way back. 

Am văzut oameni sosind pe vârf de pe poteca ce urcă din Petrila, celălalt traseu de abordare posibil. 
We saw a few people coming from Petrila, the other path to the summit. 

Din păcate, a venit și vremea să coborâm.
Unfortunately, we had to start our descent.

Dacă am urcat în aproximativ 5 ore, coborârea avea să dureze 6, pentru că aproape imediat s-au instalat oboseala și durere de genunchi (stâng). Am făcut mult mai puține fotografii pentru că traseul era același 
iar lumina mai proastă. 
    
We climbed in about 5 hours, but the descent would take 6. Almost immediately fatigue and (left) knee pain set in. I took fewer pictures because the road was the same and the light poorer.   

Cele două vârfuri de la final au fost greu de coborât, mai ales că erau și lespezi. Porțiunea asta ne-a condamnat din start să rămânem printre ultimii. 
The two peaks at the end were very difficult to descend and there were a few sections with stone slabs. This portion condemned us to lagging behind with the last few.   

O regulă de bază pe munte este solidaritatea. Drumeții trebuie să țină aproape. Cei care am rămas ultimii am avut grijă unii de alții să continuăm în același ritm. Aici eram din nou pe culmea Setea Mohor la "Weathertop", cam la jumătatea drumului, după vreo trei ore de mers.   

An essential rule on the mountain is solidarity. Trekkers must stick together. Those who closed the march took care that no-one got left behind and kept the same rhythm. Here we were again on the Setea Mohor ridge at "Weathertop" point, halfway on the way back, after a 3 hour walk.  

La întoarcere opririle au fost mult mai puține, doar două. La un moment dat am ieșit din porțiunea umbroasă și soarele ne-a mai înveselit. Totodată, soarele era și o sursă de probleme: Mirela și-a dat seama la acest popas că era arsă pe spatele pulpelor, unde nu s-a uns cu cremă de protecție solară. Toată dimineața soarele ne-a bătut din spate. Tot la acest popas ne-am terminat apa: luasem trei litri jumate de apă la doi oameni și asta nu a fost destul pentru 11 ore. La final lipsa apei și oboseala ne-a dat o stare de nervozitate destul de ciudată. Despre aceste efecte ale deshidratării mai auzisem doar la Discovery la emisiunile de supraviețuire în sălbăticie. A! Și mâncarea și ciocolata fuseseră mâncare încă de la dus, altă idee proastă. Dar drumul era suficient de scurt și de ușor ca aceste calcule greșite să fie fără consecințe.

On the way back we made fewer stops, just a couple. At a certain point we came out of the shadowed side and the sun cheered us up a bit. However, the sun was also a problem: Mirela realized she had sunburns on the back of her legs where she neglected to apply sunscreen. The sun had shone all morning from behind. At this break we finished our water: we had taken with us almost 4 litres for two but that was not enough for an 11 hour trip. At the end of the road the fatigue and the lack of water were taking their toll and we were getting crankier. I heard about these effects on the Discovery channel in their survival shows. We had also finished our sandwiches and chocolate on the first part of the trip, another bad idea (not rationing). However, the road was easy and short enough for these bad calculations to have no consequence.   

După ultimul popas odihnitor, am continuat mai repede și mai ușor pe platoul din prima parte a traseului, înviorați și de superbele culori ale asfințitului. Genunchiul mă durea în continuare, dar doar la coborâri.

After our last resting break we picked up speed on the plateau we crossed in the beginning of the trip. The colours of the sunset were again absolutely enchanting. My left knee was hurting bad, but only when descending.  

Pe tot drumul am recunoscut traseul parcurs la dus și diverse repere sau forme de relief. 
On our way back we recognized landmarks we saw in the morning.

Din vârful ultimului deal mai mare până la sosire am putut vedea o porțiune de Transalpina în toată splendoarea ei. Drumul acesta a scos și ultimul strop de energie din noi și ne-a împins mult limitele a ce bănuiam că suntem în stare să facem, spre satisfacția noastră.

From the top of the last larger hill, we saw a portion of the Transalpina road it all its splendour. The trip squeezed the last drop of energy out of us and pushed the limits of what we thought we were physically capable to do, to our satisfaction. 

Așa arăta ultima porțiune de drum pe care o mai aveam de parcurs. Tabăra era peste deal. Deja vorbeam singur, îi imitam accentul lui Bear Grylls, spuneam bancuri, orice ca să-mi ia gândul de la durerea de genunchi. Piciorul stâng aproape cedase, puneam cu greu un picior în fața celuilalt, pas cu pas. Îmi făceam curaj că la capăt se află tabăra cu lubeniță și kurtoș.

This is how the last portion we had to go through looked like. The camp was over that hill. At that point I was talking to myself, imitating the voice of Bear Grylls, cracking jokes, doing anything to keep my mind off the knee pain. The left leg was almost giving away and I could barely put a foot in front of the other. I was gathering my courage for one last effort, thinking that in camp we had watermelons and sweet kurtoş pastery. 

Am ajuns la asfinţit. O jumătate de oră mai târziu era beznă, deci am calculat foarte bine. Eram epuizaţi, dar mai aveam chef şi energie pentru lubeniţă dată din mână în mână şi pentru o cântare în jurul focului.

Cuvintele în care am descris urcarea vârfului Parângul Mare sunt sărace pentru a reda acea zi minunată. Am rămas cu amintirile, cu mai multe încredere în forţele proprii şi cu hotărârea de a urca pe munte cel puţin de câteva ori pe an. Iar pe termen lung de a urca pe toate vârfurile importante din România! 


We arrived at sunset. Half an hour later it was dark, so we were glad we timed the trip right. We were exhausted, but still had the energy and mood for some watermelon and singing around the campfire.

Words are poor to describe what I felt on that day, climbing the Parângul Mare peak. What we gained were the memories, enhanced self-confidence and the resolution to climb mountains every year, in order to eventually climb every important summit in Romania! 

↧
↧

Munții Ciucaș: de la Cheia la Cabana Muntele Roșu

February 18, 2014, 11:00 pm
$
0
0
Foarte apropiați de București și la îndemână pentru drumeții, Ciucaș se numără printre munții mei preferați și printre puținii munți pe care am urcat. Alte ture mai făcusem doar prin Bucegi, în liceu: obișnuitele Gura Diham, Stâna regală, Poiana Izvoarele, Jepii și vârful Caraiman. Pe ultimii aș vrea să mă mai întorc, pentru că am o amintire minunată cu urcușul Jepilor Mici și vreau să revăd Crucea Caraiman de aproape.
Revenind la munții Ciucaș, aceștia au pentru mine o semnificație aparte, datorită unei minunate excursii făcute prin 2002. Plecat din București cu microbuzul de Cheia, am pornit imediat pe traseu pe valea Berii și am urcat pe vârful Ciucaș, coborând înapoi prin pasul Bratocea și cheile Cheiței. M-au cucerit peisajele Ciucașului, mai ales pietrele cu forme deosebite (Tigăile) pe care soarele proiectează deseori o lumină superbă în diversele momente ale zilei. În excursia aceea am cunoscut pe drum 3 băieți din Bacău cu care m-am împrietenit și cu care am petrecut următoarele 3 zile. Cu unul dintre ei am fost pe jos din Cheia până la mânăstirea Suzana și am făcut o tentativă eșuată de Zăganu. Poate se întâmplă să îmi citescă blogul și reluăm legătura.
Am dorit de mai multe ori de atunci să refac drumul până pe vârful Ciucaș și nu am reușit.
Am încercat cu pornire din Slănic Prahova de la căsuța de vacanță, dar nu am reușit. Asta m-a învățat că pentru a urca pe munte trebuie să fii dimineața la poalele lui, sau să te trezești devreme croit să urci muntele.
Am ajuns de multe ori la Cheia cu prieteni, dar nu am fost pe vârf, cel mult la plimbare prin stațiune sau pe potecile din jur. Asta m-a învățat că pe munte poți urca doar cu cei care-și doresc și ei să urce.
Odată am urcat cu un prieten până la cabana Ciucaș, dar vremea proastă, ploaie cu ceață deasă, ne-au obligat să ne întoarcem. Asta m-a învățat că poate fi neplăcut și chiar periculos să pleci pe munte pe vreme proastă.
În vara lui 2012, după o pauză de 10 ani fără munte serios, am planificat temeinic asaltul vârfului Ciucaș, împreună cu Mirela, care nu era nici ea obișnuită cu drumețiile montane. Ca să fim siguri că nu ne lenevim, am stabilit cartierul general la mânăstirea Cheia (oferă cazare cu 20 de lei de persoană) și am pus ceasul devreme.
Prima parte a drumului spre vârful Ciucaș, sau spre creasta Zăganu, este traseul până la cabana Muntele Roșu.
Foarte multă lume urcă la cabana Muntele Roșu, pe jos sau cu mașina, deși asfaltul este extrem de prost, pe alocuri inexistent. Traseul este unul banal, prin pădure, și din păcate nu lipsesc nici gunoaiele, fiind foarte circulat. L-am urcat de mai multe ori, dar de fiecare dată m-a fascinat pădurea de pe traseu. După cum piteți observa și în poze, sunt foarte mulți copaci bătrâni, nu puțini cu forme ciudate. O dimineață însorită mi-a permis să fac multe fotografii prin pădure, peisaje pe care îmi doresc să le împărtășesc cu voi. Sfatul meu este să urcați până la cabana Muntele Roșu pe jos, dacă aveți timp, iar cu mașina doar dacă e musai și încetișor, să menajați suspensiile. Acolo puteți savura o ciorbă bună, sau pregăti următoarea fază: urcarea vârfului Ciucaș sau a culmii Zăganu. Va urma...

(English translation soon)

copacul sub care am lăsat mașina, la umbră, în Cheia / we left our car under the shade of this tree in Cheia

drept în sus / straight up

unii brazi par chinuiți / some pines don't look too good

curând intrăm în pădurea deasă / soon we enter the thick woods

copacii au dimensiuni impresionante, dar mulți sunt scrijeliți de trecători

în câteva locuri rădăcinile copacilor oferă un spectacol deosebit 
in a few places the roots of the trees draw interesting patterns 



o parte din drum am avut companie / we had company for part of the road



din păcate pe drum sunt multe gunoaie, unele cu nume predestinat
unfortunately there is a lot of litter on the road, some have a special meaning


poteca noastră intersectează șoseaua națională / our path crosses the main road

e mai fain drumul pe lângă șosea iar copacii au forme frumoase și ciudate
it's better to walk on the path along the asphalt road, the trees are beautiful and some have weird shapes


mulți copaci sunt scrijeliți / a lot of trees are carved

pe acesta nu l-am scrijelit eu / I didn't carve this one


dimineața însorită ușurează fotografiatul / the sunny morning makes photography easy






starea drumului descurajează urcatul cu mașina / the state of the road discourages drivers



pe versant sunt câteva stângi de mari dimensiuni / on the hillside there are some very large rocks




ne apropiem de cabana Muntele Roșu / we are getting nearer the Red Mountain chalet

uite-o! / here it is!

construcțiile s-au înmulțit an de an / the buildings have multiplied every year

o hartă turistică a munților Ciucaș este afișată lângă cabană 
a tourist map of the Ciucaș Mountains is displayed near the chalet
↧

Vârful Ciucaș - 1954 metri

February 25, 2014, 11:00 pm
$
0
0
În 2002 am urcat la vârful Ciucaș folosind drumul de pe valea Berii, pe care eu mi-o aminteam destul de abruptă. De data asta însă, de la cabana Muntele Roșu am urmat traseul spre vârful Ciucaș prin culmea "La Răscruce"și prin șaua Chirușca. Ni s-a spus că drumul este mult mai pitoresc și așa a fost, mai ales că valea Berii a fost grav sluțită de modernizarea drumușui spre noua cabană Ciucaș.
Marcajele urmărite de noi sunt triunghi roșu până "La Răscruce", apoi bandă roșie până la vârf. La întoarcere am coborât de la cabana Ciucaș la cabana Muntele Roșu pe valea Berii, urmând banda galbenă.

Ciucaș peak - 1954 meters

In 2002 I climbed Ciucaș peak using the road on Berii valley (literally Beer valley) . I remembered that it was quite steep. This time, from Muntele Roșu chalet (Red Mountain chalet), we followed the path to the summit by the "La Răscruce" ridge and the Chirușca saddle. We were told the road was more beautiful and it was, especially since the Berii valley has been spoiled by the modernization of the road to the new Ciucaș chalet.
The markings we followed were a red triangle to "La Răscruce", then the red band to the summit. On the way back we used the Berii valley from the Ciucaș chalet to the Muntele Roșu chalet, marked by a blue band. 

Urcușul începe abrupt. Pe drum întâlnim un brad solitar la liziera pădurii de la cabana Muntele Roșu. Aveam să-l revăd cu plăcere un an mai târziu când am urcat pe Zăganu, drumul fiind comun până "La Răscruce".

The climb is steep. On the road we see this solitary tree at the edge of the forest near the Muntele Roșu chalet. I would easily recognize it the next year when we climbed the Zăganu ridge, as the road is the same till "La Răscruce". 

ne punem pe urcat / we start climbing 

 și urcăm! / and we climb!

 Și tot urcăm! Se vede acum toată valea cu cabana Muntele Roșu în stânga.
And we keep on climbing! We can now see the whole valley and the Muntele Roșu chalet on the left.

 La jumătatea drumului spre "la Răscruce" vedem foarte bine vârful Ciucaș și vârful Tigăile Mari din fața lui. Un pic mai jos se vede noua cabană Ciucaș.

Halfway to "Răscruce" (crossroad) we can see the Ciucaș peak and the Tigăile Mari peak in front of it. Under them is the new Ciucaș chalet.   

 aceeași priveliște dintr-un unghi ușor diferit / same perspective from a slightly different angle 

 Ajungem la punctul "La Răscruce", o întretăiere a mai multor poteci, la altitudinea de 1805 metri.
 We reach the point named "La Răscruce", where several paths cross at 1805 meters. 

 De pe creastă putem admira priveliștea până spre Vama Buzăului, județul Brașov. Privind în această direcție, traseul spre creasta Zăganu e în dreapta, dar noi o luăm în stânga, spre șaua Chirușca.

From that ridge we can see all the way to Vama Buzăului, in Brașov county. Looking in this direction, the Zăganu ridge is on the right, but today our road is left, towards the Chirușca saddle.

  Pornim spre șaua Chirușca, zona împădurită. Ciucaș și Tigăile Mari se văd în depărtare. 
We start walking towards the Chirușca saddle. The Ciucaș and Tigăile Mari peaks are seen in the distance. 

 Coborâm în pădurea de la șaua Chirușca și vedem din ce în ce mai aproape vârful Tigăile Mari și vârful Ciucaș.

We descend in the forest at Chirușca saddle and we see the Tigăile Mari and Ciucaș peaks. 

 De-aici Vama Buzăului e la 5 ore de mers. / Vama Buzăului is a 5 hour walk. 

Vârful Tigăile Mari se ițește dintre copaci. / The Tigăile Mari peak peeks from the trees.

 Ieșim din pădure lângă cabana Ciucaș și vedem vârfurile Tigările Mari și Ciucaș. Cabana e în stânga, am ignorat-o și nu am fotografiat-o: este o construcție imensă ce ocupă cam mult spațiu și desfigurează parțial peisajul. Am citit că au condiții bune și pe de-o parte e bine că Ciucașul a devenit mai accesibil turiștilor. Pe de altă parte nu e așa bine și în orice caz, drumul de acces prin valea Berii este un dezastru. Puteți vedea pe internet poze cu cabana veche ce a existat până prin 2009, mult mai mică și mai discretă. La această cabană am întâlnit în 2002 grupul de 3 băieți cu care am urcat până pe vârf.

We emerge from the forest near Ciucaș chalet and see the Tigăile Mari and Ciucaș peaks. The chalet is on the left, but I ignored it and took no photographs. It is a quite big construction which has a visual impact on the site. I read that it offers good lodging conditions and makes the Ciucaș peak more accessible to tourists. This is a good thing for tourism but maybe not such a good thing from other points of view, and in any case the modernization of the road on Berii valley is a disaster. You can see pictures of the old chalet which existed up to 2009. It was much smaller and more discreet and it is there that I met in 2002 the three boys from Bacău with who I reached the Ciucaș peak.

 pe jos erau foarte multe căcăreze de oaie / there was lots of sheep poop on the ground

 Priveliștea spre vârful Tigăile Mari este din ce în ce mai spectaculoasă. Acest monument al naturii este foarte prizat de fotografi și nici eu nu mă mai săturam să-l fotografiez. La momentul potrivit al zilei, cu pricepere și scule bune, Adrian Petrișor ne arată ce se poate obține.

 The view towards the Tigăile Mari peak is becoming more and more spectacular. This natural monument is very appreciated by photographers and I was also in an irresistible mood to take pictures of it. Adrian Petrișor shows us the kind of pictures you can have at the right time of day, with skill and good tools. 

 Acum ne aflăm chiar la baza Tigăilor, dar din păcate soarele este foarte puternic și cam arde forografiile.

We are right under the peak now, unfortunately the sun is very strong and burns the pictures. 

 Marcajul de lângă vârful Tigăile Mari. Marcajele de pe Ciucaș erau bine întreținute în 2012 și 2013 și vă puteți baza pe ele.

The marker near the Tigăile Mari peak. The markers on the Ciucaș mountains were well kept in 2012 and 2013 and you can rely on them. 

 În spate încă se vede cabana Ciucaș iar la orizont creasta Zăganu.

The Ciucaș chalet can still be seen in the back and the Zăganu ridge in the distance.

Scrisul acesta era deja în 2002. Într-adevăr, muntele relaxează, înveselește și ne învață să avem încredere în noi. Românii ar trebui să profite din plin de munții Carpați situați ideal în mijlocul țării.

"Make friends with God and you shall have peace and happiness". I remember this writing was here in 2002. Indeed, the mountain relaxes, cheers up and builds self-confidence. Romanians should take advantage of the Carpathians, found ideally in the middle of our country. 

 priveliște spre nord / the view to the north

 scurt popas / short break

 În apropierea vârfului, spectacolul pietrelor devine încântător. Formațiunile stâncoase din Ciucaș sunt poate cele mai frumoase din țară.

Near the peak, the spectacle of the odd shaped rocks is mesmerizing. The rock formations in the Ciucaș mountains are perhaps the most beautiful in the country. 


În drum dăm peste o turmă de oi. / On our road we run into a flock of sheep.  

 Și ne facem prieteni noi. / And we make new friends. 

 Ultima bucată de drum până la vârf. / The last stretch to the peak. 

Cu 5 minute înainte de vârf, spre stânga ni se deschide o priveliște spre Cheia, încadrată de formațiuni stâncoase tipice pentru Ciucaș.

5 minutes before reaching the peak there is an opening towards Cheia, surrounded by rock formations typical for the Ciucaș Mountains. 

  Spectacolul pietrelor continuă. / And the show continues. 

Și am ajuns! A doua oară pe Ciucaș pentru mine și primul vârf important pentru Mirela dintr-o viitoare lungă serie. Contrar expediției din 2002, vremea este superbă. 

We made it! The second time on Ciucaș peak for me, the first important peak for Mirela heralding many more to come. Contrary to my first ascent in 2002, the weather is ideal. 

 De jur împrejur nu este niciun obstacol privirii noastre. / There is no obstacle in sight. 

În spatele nostru putem vedea până departe creasta Zăganu și drumul pe care am venit.

Behind us we can see in the distance the Zăganu ridge and the road we came on. 

 La 1954 de metri, Ciucașul este cel mai înalt vârf din Carpații de Curbură.

At 1954 meters, Ciucaș is the highest peak in the Curvature Carpathians. 

Pe drumul de întoarcere ne bucurăm din nou de spectacolul oferit de Tigăile Mari. De pe vârf se poate coborâ spre Cheia și pe pasul Bratocea care oferă alte priveliști similare, dar noi trebuia să ne întoarcem la Muntele Roșu.

On our way back we feast our eyes again on the Tigăile Mari peak. From the Ciucaș peak one can rally Cheia by the Bratocea pass and view similar sights, but we needed to get back to Muntele Roșu chalet. 

Descrierile sunt de prisos. / Words are poor to express. 

În stânga noastră soarele aprinde niște creste spectaculoase. / Behind us the sun sets alight a spectacular ridge.  

Coborâm hornul pietros, singura parte mai complicată din traseu.
We climb back down this stony horn, the only section of the road which is a little bit complicated.  

Am ajuns iar la cabana Ciucaș, unde iar nu am făcut poze. Pe drum urca pickup încărcat cu niște băieți gălăgioși. Se pare că leneșii pot plăti să fie aduși la cabană cu jeepul. A ridicat un nor de praf de mi-a stricat tot cheful. Nu asta îmi doream să văd atât de sus pe munte. Mai departe, constat că poteca de pe valea Berii, pe care în 2002 mi se spunea că se poate urca doar cu pasul sau cu măgarul, a fost transformată într-un hidos drum cimentat. Versanții nu erau consolidați și pământul neproptit se revărsa pe drum. Mă lipsesc de asemenea "confort"și "progres"în mijlocul naturii. 

We reached the Ciucaș chalet again, without taking pictures. On the road we crossed a pickup truck loaded with a few screaming lads. It raised a huge cloud of dust. That was not what I wished to see so high up on the mountain. Then, I saw that the path on Berii valley, that in 2002 could be climbed only on foot or with mules, had been widened and cemented. The sides of the mountain were not consolidated and earth was trickling on the road. I can do without this "comfort" and "progress" in the middle of nature. 

Fântâna profesor Nicoae Ioan, președintele de onoare al Asociației de turism România Pitorească, construită în 1940, reconstruită în 1982 și 2008. Știam fântâna din 2002, pe atunci mai micuță. Pârâul Berii este efectiv sufocat de șantierul drumului până la acest punct, o barbarie la adresa naturii. Toată această porțiune m-a întristat mult și pe viitor o voi ocoli. 

The Nicolae Ioan fountain. President of the "Picturesque Romania tourism association", he built the fountain in 1940 and it was rebuilt in 1982 and 2008. I knew the fountain from 2002, it was smaller then. The Berii stream is effectively smothered up to this point by the new road works, a barbaric act against nature. All this section of the trip depressed me and I shall avoid it in the future. 

Din fericire restul drumului l-am făcut prin pădure, părăsind drumul pavat ce duce în șoseaua națională, și ne-am recăpătat buna dispoziție. Noua problemă era oboseala și începeau să ne doară și picioarele, mai ales pe zonele de coborâș, după o zi întreagă de mers. Am ajuns la cabana Muntele Roșu unde am mâncat o ciorbă delicioasă și binemeritată, încheind o zi foarte frumoasă pe munții Ciucaș. Nu avea să fie ultima: un an mai târziu eram pe creasta Zăganu! 

Fortunately, the remainder of the trip to the Muntele Roșu chalet left the paved road for a path in the forest, so we got our spirits up again. We had to cope with fatigue and our legs hurt a lot, especially when climbing down, after a whole day of exercise. We rewarded ourselves with some delicious soup at the chalet when we arrived, and thus we concluded a wonderful day on the Ciucaș mountains. It was not the last, for one year later we were on Zăganu ridge! 

Folosiți cu încredere planul munților Ciucaș pentru a vă orienta. Este panoul fotografiat lângă cabana Muntele Roșu. 

Use the Ciucaș Mountains plan posted near the Muntele Roșu chalet. 


↧

Creasta Gropșoarele - Zăganu

March 4, 2014, 11:00 pm
$
0
0
După ce urcasem de două ori pe vârful Ciucaș, sosise vremea să completăm drumețiile din jurul stațiunii Cheia cu parcurgerea crestei Gropșoarele - Zăganu (sau doar Zăganu, pe scurt). Este un traseu foarte popular și nu puțini bloggeri au scris despre drumețiile lor, desfășurate uneori în condiții extreme.
Noi am pornit la drum din Cheia, iar prima porțiune până la cabana Muntele Roșu v-am povestit-o deja. Porținea până la Răscruce este de asemenea comună cu traseul spre vârful Ciucaș.
Era începutul concediului din august 2013 și urma o zi superbă pe munte. Vă recomand foarte călduros acest traseu ușor și cu peisaje deosebite.

The Gropșoarele - Zăganu ridge

After climbing the Ciucaș summit twice, it was time to complete the trips around Cheia with the Gropșoarele - Zăganu ridge (Zăganu for short). It is a very popular path and many other people went on it and blogged about it. Some experiences are quite extreme.
We started the trip in Cheia, and I already told you about the first part, until the Muntele Roșu chalet (Red Mountain chalet). The path up to the Răscruce marker is the same as the one to the Ciucaș summit.
It was the beginning of our vacation in August 2013 and we had a full day on the mountain ahead of us. I recommend wholeheartedly you take this trip. It is easy and the views are spectacular.

Lângă cabana Muntele Roșu este o hartă pe care vă recomand să o consultați și să vă notați ce marcaje să urmați. Traseul nu este complicat dar e mai bine pe munte să fim orientați iar dacă traseul e lung sau încâlcit, e bună și o hartă. 

At the Muntele Roșu chalet there is a map and I recommend you take a look at it and remember the markings you need to follow. The route is not complicated but it is better to have a good orientation on the mountain and for longer or more complicated trails a map is very useful. 

Începem să urcăm, pornind spre pădurea de la marginea cabanelor. Avem la picioarele noastre poiana cabanei Muntele Roșu. 

We start climbing, reaching the edge of the forest and we see the clearing with the Muntele Roșu and other chalets. 

O mică pauză pentru reglat aparatul. / A short break to set up the camera. 

Suntem gata! / All set!

Salutăm în trecere bradul solitar de la începutul traseului, văzut anul trecut și care ne place mult.
We say hi to the solitary pine tree we saw last year and that we like very much. 


Urcușul abrupt de la început, de data asta perspectivă spre culme. 
The steep climb at the beginning of the trail, this time photographed towards the top.

Pe culmea intermediară se află o stație meteorologică. / On this intermediate ridge there is a weather station. 

Urmează o potecă îngustă dar lină. / Next is a narrow but smooth path. 

Cred că sunteți de acord cu mine că acest trunchi mort este foarte fotogenic. Am încercat mai multe unghiuri. I think you agree with me that this dead tree trunk is photogenic. I tried different angles. 

Continuăm pe potecă. / We continue on our path.

Poteca din spatele nostru, cu vârful Muntele Roșu (1765m). / The path behind us with the small Muntele Roșu peak (1765m).  

la vale / downwards

După un ultim urcuș, iată-ne la Răscruce (1805m), de data asta cu ceva lume care tocmai termina un picnic. Vom urma marcajul cu cruce roșie, spre Cheia. Prima destinație intermediară este vârful Gropșoarele (1883m).
After a last climb, we arrived at the Răscruce (crossroads) ridge. Some people were just finishing their picnic. From here we follow the red cross marker, till Cheia. The first intermediate destination in Gropșoarele peak (1883m). 

În depărtare se văd vârful Tigăile Mari și Ciucaș (1954m) pe care am urcat anul trecut. 
In the distance we can see the Tigăile Mari and Ciucaș (1954m) peaks, climbed last year. 

Foarte repede am dat peste o turmă mixtă de oi, capre și un măgar. Noi ne punem pe pozat.
Very soon we encounter a a mixed flock: sheep, goats and a donkey. We start taking pictures.




sesiune foto / photo session

Ciobanul se uită blazat la noi. Așa-i cu orășenii, chiar și cei care au copilărit la țară, ca noi. Văd niște animale domestice și o iau razna, scot aparatele, scot telefoanele inteligente și nu se mai opresc din pozat. :) 

The shepherd is looking blandly at us. Townsfolk... Even those who grew up in the countryside, like us, go crazy when they see domestic animals. They whip out cameras or smartphones and go nuts. :) 
După epuizăm unghiurile de pozat, ne continuăm drumul pe creastă. 
After we run out of shooting angles we go on our way. 

Pe drum admirăm stâncile abrupte care mărginesc spre vest creasta pe care pășim. 
On our way we look at the beautiful rock landscape at the western edge of our ridge. 



Valea este abruptă. / It's a steep way down. 

Privim în urma noastră. În depărtare se vede vârful Ciucaș. Pe culmea de pe care venim observăm trei stații meteorologice abandonate. 
We take a look behind us. In the distance we see the Ciucaș peak. On the ridge we are crossing there are three abandoned meteorological stations. 


Avansăm rapid pe creastă. / We make quick progress on the ridge. 

În plan secund vârful Muntele Roșu și în plan îndepărtat vârful Ciucaș. 
In the middle the Muntele Roșu peak and in the back the Ciucaș peak. 
Vedem deja vârful Gropșoarele și în depărtare colții Zăganului. 
We already see the Gropșoarele peak and in the distance the rocky outcrops of the the Zăganu ridge. 

Zoom pe Gropșoarele. / Zoom on Gropșoarele peak. 

Gata! Am ajuns pe vârful Gropșoarele, 1883 metri. / And we're here! Gropșoarele peak, 1883 meters. 

zâmbetul victoriei / the victory smile :)

Pe vârful Gropșoarele am făcut o pauză și am admirat peisajul. Creasta Gropșoarele - Zăganu este superbă de jos, se vede foarte frumos de la cabana Muntele Roșu, și oferă multe peisaje de sus. 
We took a break on Gropșoarele peak and enjoyed the view. The Gropșoarele - Zăganu ridge is beautiful viewed from the valley, from example from the Muntele Roșu chalet. There are more beautiful landscapes on the ridge itself.  

Pornim pe poteca spre vârful Zăganu. / We start walking towards the Zăganu peak.

Și deja coborâm un pic. / And we already start descending a bit.


fotografa / the photographer

și modelul său / and its model

fotografa fotografiată / the photographer photographed

Porțiunea asta a fost cam abruptă iar grohotișul instabil. /  This section was quite steep and the gravel unstable. 

Am negociat cu atenție acest pasaj. /We treaded carefully on this section. 


A urmat apoi porțiunea denumită "la lanțuri". Este într-adevăr un povârniș stâncos unde a fost instalat un lanț pentru siguranță. 
Next is a section named "at the chains". Indeed, this is a rocky section where a chain was installed to facilitate its crossing. 

După lanțuri urmează colții Zăganului. Al treilea, cu un mic moț, este Turnul de aramă. 
After the chains, we see the Zăganu cliffs. The third summit in the distance with a small crest is the Brass Tower. 

În vale se vede foarte bine Cheia. / We can see Cheia very well down in the valley.  

Am trecut de zona cu lanțuri, pe care o vedem în urmă. Soarele nu cooperează deloc pentru poze, a intrat în nori.
We see the spot with the chains behind us. The sun is not helping us when taking pictures, it is covered by the clouds. 


Zona pe care am traversat-o este foarte stâncoasă, poteca fiind aici săpată în piatră. 
This section is very rocky and the path had to be chiseled in the stone.

Ne continuăm drumul. Vârful Zăganu nu e departe. / We continue our journey. The Zăganu peak is not far.

A ieșit soarele și luminează frumos drumul pe care l-am lăsat în urmă. 
The sun came out and was lighting the road we left begind us. 



Obiectiv atins: vârful Zăganu, 1725 metri. / Target reached: Zăganu peak, 1725 meters. 

E timpul să coborâm de pe creastă, mergem direct spre Cheia. 
It is time to descend from the ridge, towards Cheia.




Coborâșul e abrupt. / It's a steep way down.


Soarele nu face decât să potențeze frumusețea naturală a crestei Zăganu. 
The sunlight can only enhance the natural beauty of Zăganu ridge. 

Printr-o poiană zărim un nou marcaj. / Through a clearing we see a new marker. 



Am coborât de pe creasta Zăganu și am ajuns în zona Stânii Zăganu. La stână nu erau câini, dar oricum, nu era motiv de teamă. Câinii, dacă te latră și-și arată colții trebuie să le faci față calm și în niciun caz să nu o rupi la fugă. La nevoie luat un băț de jos pentru alonjă. În rest, câinii nu atacă dacă te văd stăpân pe tine. 

We have climbed down from the Zăganu Ridge and we were around the Zăganu Sheepfold. There were no dogs at the fold. Even if there were, there would have been no need to panic. If dogs bark or bare their teeth, just keep calm and face them. Don't run! Pick up a stick to keep them at bay, eventually, but bottom line is that if they see you standing your ground, they will never attack.

Prin zona stânei sunt mai multe pietre cu forme interesante. / Near the fold there are several rocks with interesting shapes. 



Soarele apune și culorile sunt din ce în ce mai frumoase. / The sun is setting and the colors are more and more beautiful. 

Aruncăm o ultimă privire spre creastă înainte de a intra în pădure. / We take a last look back before going into the woods. 

Mă impresionează copacii de dimensiuni foarte mari, mai mari decât în porțiunea de la cabana Muntele Roșu. 
I'm impressed by the size of the trees, larger than on the path to Muntele Roșu chalet. 


Probabil cel mai frumos copac văzut întreaga zi. Pare un monarh pe tron. / Probably the most beautiful tree seen this whole day. It looks like a king on its throne. 

Semnul acesta pare îmbucurător, dar eram deja extrem de obosiți, ne dureau picioarele și timpul trecea din ce în ce mai greu. Ne-am bucurat de ultimele lumini ale apusului, apoi pădurea a intrat în umbră. Nu am mai făcut poze. 

This marker may seem like good news, but by the time we reached it we were very tired and our legs were hurting. Time was passing slower and slower. However, we enjoyed the last lights of the sunset. Then the forest was shrouded in shadow. I didn't take any more pictures.

Am ieșit din pădure la șosea. De acolo aveți două opțiuni: la vale și ajungeți la mânăstirea Cheia, sau la deal și vă intersectați cu poteca ce duce în nordul stațiunii (la hotel Zăganu). Optați pentru drumul care vă convine cel mai bine.
În ceea ce ne privește, după o zi superbă petrecută pe munte, satisfacția era maximă! 

We exited the forest in the main road. There you have two options: downhill to Cheia monastery or uphill to the path that will lead you to the northern part of the resort (at Zăganu hotel). Choose the one that best suits you. 
As for us, after a great day on the mountain, we were indeed very happy! 



↧

Cheia

March 12, 2014, 12:00 am
$
0
0
O vreme nu mi-a fost clar dacă Cheia este stațiune montană, sat sau o aglomerație umană în jurul mânăstirii cu același nume. Revenind iar și iar m-am convins că este o stațiune montană și încă una dintre preferatele mele, pentru că din Cheia pornesc traseele prin munții Ciucaș, unii dintre cei mai frumoși munți din România. 
Cheia s-a dezvoltat ca o așezare pe vechiul drum ce lega Muntenia de Brașov, "drumul de Văleni", pe vremea când nu exista drumul pe "valea Prahovei"și nici stațiunile Sinaia, Bușteni sau Predeal. Eu deseori prefer să o iau pe DN1A pentru a fenta aglomerația de pe drumul principal. 
Am fost de multe ori la Cheia. Am fost în 2002 la prima urcare a vârfului Ciucaș, în 2004 când am fost întors de vremea proastă la vechea cabană Ciucaș, în 2007, 2008 și 2010 cu prieteni, în 2011 cu altă gașcă cu care am mers călare și în sfârșit în 2012 când am revenit pe vârful Ciucașși 2013 când am făcut creasta Gropșoarele - Zăganu. Cheia chiar este "cheia" munţilor Ciucaş.
Multe din drumurile astea au fost făcute de la Slănic sau în drum spre Brașov, cu prieteni români sau străini. Ultimele două dăți am și dormit în stațiune, la mânăstirea Cheia (40 de lei camera) și la căsuțele de la Complex Cabana Ciucaș de care am fost foarte mulțumiți (50 de lei/noapte - relații la 0727.023.998 sau 0731.136.403). Am mâncat la hotelul Cheia, probabil cel mai bun restaurant din stațiune. Forma hotelului îmi place mult, cum imită, desigur într-un mod simplificat, creasta Zăganului din spate. Mi-a atras de fiecare dată atenția și pentru mine a devenit un fel de simbol al stațiunii. 
Chiar dacă nu urcați pe munte și rămâneți în stațiune, aveți ce face. Se poate face echitație, la Flore de Colț, lângă Hotel Zăganu. În centrul stațiunii se pot mânca niște kurtoș foarte buni și deseori e piață de unde puteți cumpăra fructe de pădure și alte bunătăți.
Atracția principală este fără nicio îndoială mânăstirea cu același nume, dar la Cheia mai puteți vizita Muzeul florilor de mină și Muzeul de antropologie "Francisc Rainer". În apropiere mai este o mânăstire foarte frumoasă, Suzana, cu căsuțe de lemn traforate după tipicul locului. Și în Cheia puteți admira multe căsuțe și căbănuțe de lemn, cu acoperiș de șindrilă sau unori și pereții acoperiți cu același material. Sper să se păstreze cât mai mult arhitectura specifică locului iar cei care își construiesc locuințe noi să o facă cu gust, pentru că din păcate am văzut și exemple proaste.

Cheia

There was a time when I couldn't decide if Cheia was a mountain resort, a village or a group of houses clustered around the monastery with the same name. Returning again and again I convinced myself it's actually a mountain resort and one of my favorites, because from Cheia you can hike in the Ciucaş mountains, some of the most beautiful in Romania.
Cheia evolved from a small settlement on the old road that linked Wallachia to Braşov, "the Văleni road", when the modern road on Prahova valley and its resorts  (Sinaia, Buşteni, Predeal) didn't exist. I myself often prefer taking the secondary road to Braşov (DN1A) to avoid the bustle on the main road.
I have seen Cheia many times. The first time was in 2002 when I first climbed the Ciucaş peak, in 2004 when a friend and I tried to climb again and had to turn back from the old Ciucaş chalet due to bad weather, in 2007, 2008 and 2010 with friends, in 2011 with another group of friends when we took a horse ride, and finally in 2012 when I climbed the Ciucaş peak again and 2013 when I completed the Gropşoarele - Zăganu ridge. Like its name suggests, we really can consider Cheia as "the key" to the Ciucaş mountains.
Many of these roads were started at Slănic or were stops to Braşov. I took many Romanian or foreign friends there. In the last two visits I stayed overnight at the Cheia Monastery (40 lei for one room) and at the small houses at Complex Cabana Ciucaş (Ciucaş chalet complex in Cheia - 50 lei the night, info at 0727.023.998 or 0731.136.403). We ate at Cheia hotel, probably the best restaurant. I like the shape of the hotel a lot, emulating, in a simplified manner, the shape of the Zăganu ridge behind it. It always catches my attention and has become the unofficial symbol of the resort for me.
Even if you are not going to do mountain climbing, these are plenty of things you can do in Cheia. You can ride horses at Floare de Colţ (Eldeweiss), close to Zăganu hotel. On the main street of the resort there are shops where you can buy things or enjoy kurtos pastry and berries.
The main attraction is without any doubt the Cheia monastery, but you can also visit the Crystals museum and the "Francisc Rainer" anthropology museum.
There is another very beautiful monastery close by, Suzana, with typical wooden houses. Cheia also boasts a large number of still preserved old houses with shingle roofs and sometimes shingle covered walls. I hope the typical architecture shall endure and that the new houses shall be built with taste. Unfortunately I have seen some bad examples already. 

mai degrabă de interes național, aș zice / I'd rather say touristic site of national importance 

Hotel Cheia, recomandarea mea pentru a lua masa. / Cheia hotel, my recommendation for meals.  

 Complex Cabana Ciucaș, unde am stat în 2013. / Complex Cabana Ciucaș, where we stayed in 2013

 Au căsuțe, dar se poate sta și la cabană. / They have these small houses, but you can stay in the chalet also.

Chiar îmi plac culorile astea vesele! / I really like these bright colors! 

 Prin 2011 am dat o tură călare la Floare de Colț. / In 2011 we took a horse ride from this location. 

 Casă cu acoperiș de șindrilă. / House with shingle roof. 

 Nu mi-e clar aici dacă e vorba de acoperiș sau de perete. :) / Not sure if this is a roof or a wall. :)

 Căsuță tipică cu prispă parțial închisă. / Typical house with a partially closed porch.


 Casă mai nouă, din anii 50-60. / A newer house, from the 50s or 60s. 



 Dacie și rulotă vechi cu farmec cert. / Old Dacia and trailer, with a certain charm. 

 Căsuță veche, fotografiată în 2010 și din nou în 2013. / An old house, photographed in 2010 and 2013.

 Vilă. Așa da! / Modern villa. Yes! 

 Casă tip prăvălie pe colț. / House with corner shop. 

 Cabină din perioda comunistă. / Phone booth from the communist times. 
 Vilă interbelică în stare nu prea bună. / Interwar villa in not too good a shape. 

Vilă modernă, probabil, în stil nemțesc. / Modern villa, probably, in German style. 

 Conac interbelic în stil neoromânesc, fotografiat în 2010. Se păstrează bine dar între timp are un gard înalt din scânduri. Nu departe de el, la intrarea în Cheia, s-a ruinart un pitoresc han din bârne (poate are careva poze). 
Interwar villa, in Neoromanian style. Photographed in 2010, it was ok last time I saw it, with a taller wooden fence. Nearby, at the entrance of the resort, are the ruins of an old and picturesque inn (maybe someone has pictures of it). 
 Vilă interbelică în stil neoromânesc, din păcate cu arcada tip culă foarte urât închisă. 
Interwar period villa, with some ugly white windows closing the original colonnade. 

 Iată cea mai mică locuință din Cheia, a doamnei. Stând de vorbă cu dumneaei ne-am împrietenit cu un pui de motănel. 
This is the smallest house in Cheia, the old lady's property. While we chatted with her we made friends with this small kitten. 


Cuvintele sunt de prisos. / No description needed. :) 
↧
↧

Mânăstirea Cheia

March 19, 2014, 12:00 am
$
0
0
Mânăstirea Cheia este un loc pe care l-am vizitat de multe ori, practic nu a fost dată în care să vin la Cheia şi să nu intru şi la mânăstire.
În ultimii ani am văzut şi cum a fost foarte frumos restaurată şi am rămas şi peste noaptea acolo (cazare 40 de lei camera oferită persoanelor singure sau căsătorite).
În funcţie de anotimp şi de ziua săptămânii puteţi găsi mânăstirea într-o linişte monastică sau înţesată de turişti mai mult sau mai puţin civilizaţi. Mânăstirea a fost întotdeauna un popas important pe "drumul de Văleni", vechiul drum spre Braşov, înainte de deschiderea şi modernizarea drumului pe Valea Prahovei. De asemenea, constituia loc de popas şi de refugiu pentru românii de peste munţi în vremea stăpânirii austro-ungare, fiind astfel o punte între Transilvania şi România.
Actuala biserică datează din 1839 şi este pictată de Gheorghe Tăttărescu.

The Cheia Monastery

I have visited the Cheia monastery many times. Each time I was in the Cheia resort, I also visited the monastery.
These last years I saw it under restoration works and I even spent a night there (40 lei for one room, for single people or married couples only).
Depending on the season and the day of the week, you can find the monastery in deep silence or filled with tourists, sometimes loud. The monastery was always a roadside stop on the old road leading to Brașov (the Văleni road). It also served as relay and refuge for Transylvanian Romanians in the times of the Austro-Hungarian Empire, a bridge between them and Romania.
The church we can see today was built in 1839 and painted by the famous Romanian neoclassic painter Gheorghe Tăttărescu.

Poarta principală spre domeniul mânăstirii cu aleea de brazi. / The main gate to the monastery grounds, with an alley bordered by pine trees.

Turnul clopotniţă în renovare în 2010. / The belltower under restoration works in 2010. 

Turnul clopotniţă renovat. / The belltower as it looks today. 

biserica mânăstirii / the monastery church

în 2010 încă se făceau reparaţii la chilii / in 2010 the cells were still in repairs

şirul de chilii şi camere de oaspeţi / the cell row and also guest rooms

Un tei superb străjuieşte mânăstirea. / A superb linden tree is found right next to the church.

bolniţa / the smaller church used in winter

stăreţia / the priory

una dintre clădirile cele mai vechi, construită în 1844/ one of the oldest buildings on the grounds, built in 1844

una dintre clădirile cele mai vechi, construită în 1844/ one of the oldest buildings on the grounds, built in 1844
↧

Muzeul de antropologie "Francisc I. Rainer" de la Cheia

March 26, 2014, 12:00 am
$
0
0
"Urmează stația - Profesor Doctor Rainer." 
Ce bucureștean nu a auzit măcar odată această frază mergând cu autobuzul în Drumul Taberei? Într-adevăr, la Academia Militară este o stație cu numele "Profesor Doctor Rainer", dar ca mai toată lumea, nu am avut niciodată curiozitatea de a căuta cine este profesorul Rainer. Ei bine, am aflat pur întâmplător la Cheia, când am dat direct peste muzeul dedicat ilustrului savant. 
De fapt remarcasem construcția ciudată cu turn de mai demult, dar niciodată nu am mers să o vizitez și înțeleg chiar că o vreme a fost închisă pentru renovări. Clădirea e destul de urâtă, în felul ei, fiind disproporționată și parcă îi lipsește ceva. A fost din păcate renovată agresiv și se resimte lipsa vechilor ferestre cu partiții. Acum fațada e parcă prea albă, goală. În interior este de asemenea totul modern, păstrându-se doar scara de lemn originală. Asta nu înseamnă însă că muzeul este lipsit de interes: dimpotrivă! 
În interior puteți vedea biroul profesorului Rainer reconstituit și aflați câteva informații de bază despre istoria antropologiei în România. Vă ajută în acest sens prezentările video, panourile expoziționale și obiecte de studiu (câteva exemple din colecția de cranii a profesorului) sau instrumente științifice (ecorșeuri, instrumente medicale).  
Francisc I. Rainer (1874-1944) este părintele antropologiei românești, reușind să înființeze, ca o încununare a carierei academice, Institutul de Antropologie din București în anul 1940. 
Francisc Iosif Rainer s-a născut în 1874 în Rohozna, Bucovina, pe atunci în componența Imperiului Austro-Ungar. Pe panoul muzeal este greșit indicat Republica Moldova, pentru că aceasta din urmă nu cuprinde teritorii ale vechii Bucovine. De fapt Rohozna este acum în Ucraina, imediat la nord de Cernăuți. Tatăl său, Gustav Adolf Ignațiu Rainer a venit în România ca specialist în căile ferate. 
Francisc Rainer și-a dedicat viața științei. A urcat cu consevență treptele academice, întâi în cadrul Facultății de medicină de la Iași, apoi preluând catedra de antropologie de la București. Într-o scrisoare din 1919 adresată soției, scria: "Ambiții n-am. Viața exterioară mi-am redus-o la un minimum; nu cer decât să mă lase lumea în pace. Fac conferințe, lecții, lecturi. Deși în mijlocul oamenilor și căutând să le dau cât mai mult și cât mai sincer, simt, totuși, după ce am isprăvit cu ei, ca și cum aș fi în nouri, iar ei pe pământ."
A colaborat cu cei mai de seamă savanți români (Victor Babeș) și a format la rândul său o întreagă generație de oameni de știință, cel mai cunoscut fiind George Emil Palade, laureat al premiului Nobel pentru medicină în anul 1974.
Puteți încheia turul muzeului cu o o vizită în turn, unde puteți observa cu telescopul crestele Munților Ciucaș. Taxa de vizitare este de 3 lei iar taxa foto 5 lei (prețuri 2013).

The "Francisc I. Rainer" Anthropological Museum in Cheia

"Next: Professor Doctor Rainer station." 
Anybody living in Bucharest would have heard this announcement when taking the bus to Drumul Taberei neighborhood. There is a "Profesor Doctor Rainer" station on the hill of the Military Academy, but like most people, I never looked up the name. I found out by chance when I stumbled upon his museum in Cheia.
I noticed the bizarre construction before, but I never visited it. It was closed for major renovation work for a few years. The building itself is not pretty, it looks misshaped and seems to be lacking something. The renovation works unfortunately did nothing to improve the situation. The white facade seems empty and the old windows with several partitions suited it better then the plain modern ones. The interior is also completely rebuilt, except for the old wooden staircase. However, the museum is far from dull, on the contrary!
Inside there is the reconstructed office of Professor Rainer, with original pieces, and many explanation boards retracing the history of anthropology in Romania. There are also video presentations, scientific objects like a few examples of the professor's human skulls, 3D models of the human body and organs or medical instruments. 
Francisc Iosif Rainer was born in 1874 in Rohozna, Bukovina, then in the Austro-Hungarian Empire. In the museum it is erroneously marked Republic of Moldova, however the latter does not comprise any territories of the former. In fact, Rohozna is now in the Ukraine, just north of  Cernăuți. His father, Gustav Adolf Ignatius Rainer came to Romania as a railway specialist. 
Francisc Rainer dedicated his life to science. He climbed steadfastly in the academic world, first at the Medicine Faculty of Iași, then taking the Anthropology chair in Bucharest. In a letter from 1919 to his wife, he wrote: "I have no ambitions. I have reduced my exterior life to a minimum; I only ask that I be left lone. I give seminars, lessons, lectures. Although in the middle of men and trying to give them as much as I can, as truthfully as I can, I feel, however, after I am done with them, as if I were in the clouds and they on the ground."
He worked with the greatest Romanian scientists of the time, like Victor Babeș, and educated a whole generation of scholars, the best known being Nobel Prize winner George Emil Palade.
To end the tour you must climb in the tower and take a peak at the Ciucaș Mountains with the telescope installed there. The visitors tax is 3 lei and the photo tax 5 lei (2013 prices). 

 Muzeul de antropologie "Francisc I. Rainer" de la Cheia / The "Francisc I. Rainer" anthropology museum in Cheia

 Profesorul Francisc Iosif Rainer (1874-1944)

 biroul savantului reconstituit / the reconstructed scientist's office

Titular al Catedrei de Anatomie din cadrul Facultății de Medicină din București 1920 - 1942, creator al școlii antropologice românești și fondator al Institutului de Antropologie din București.

Head of the Anatomy Chair of the Bucharest Faculty of Medicine from 1920 to his retirement in 1942, creator of the Romanian school of Archaeology and founder of the Bucharest Institute of Anthropology

 Profesorul Rainer la diferite vârste ale vieții. / Professor Rainer at different stages of his life. 

 "Gândul care mă stăpânește: să nu pier, când voi pieri, ca un nevrednic, adică în starea tuturor nevrednicilor."

"The thought that inhabits me: that I do not die, when my hour comes, like an unworthy, that is in the state of all unworthy"

 vederea din turnul casei spre creasta Zăganu / the view from the tower towards Zăganu ridge


↧
Search

Muzeul "Flori de mină" din Cheia

April 2, 2014, 1:25 am
$
0
0
Ultima dată când am fost la Cheia am vrut să vizitez tot ce e de văzut în staţiune, aşa că am luat la rând muzeele. Pe strada principală se află Muzeul "Flori de mină", cu un aer un pic retro. Am intrat totuşi, şi bine am făcut, pentru că am văzut pentru prima oară mostre superbe ale acestor minunate producţii minerale ce sunt florile de mină: cristale, pietre nestemate şi geode sclipitoare.
La intrare muzeul are o secţiune cu suveniruri: cărţi poştale şi diverse obiecte mai mici şi mai mari de vânzare. Pe urmă, în sala principală, în vitrine de sticlă ce mi-au dat mare bătaie de cap la fotografiat fiindcă reflectau lumina neoanelor, nenumărate exemple de flori de mină. Pe pereţi sunt panouri explicative referitoare la formarea acestora iar piesa de rezistenţă se află în capătul sălii: cele mai mari geode de ametist pe care le-am văzut vreodată.
Cred că vizita Muzeului "Flori de mină" de la Cheia este experienţa cea mai apropiată de vizitarea unei peşteri adevărate!

ps. Cum se traduce corect expresia "flori de mină"? :) Prima persoană care mă ajută cu o traducere corectă şi elegantă va fi menţionată în postare. :D

The Mineral Museum in Cheia

The last time I was in Cheia I wanted to visit every point of interest in the resort. On the main street there is the Mineral Museum, with a retro look. That didn't deter me from visiting it. Behind this rahter austere exterior you will find an extraordinary exhibition of minerals: crystals, gemstones and sparkling geodes.
At the museum entrance you have a souvenir section: postcards and small or large trinkets for sale. Then you proceed to the main exhibition room. The minerals are presented in glass cases and are particularly hard to photograph because the glass reflects the neon lights. I made the best of it. Some pieces were quite extraordinary. There are a lot of panels explaining the origin and formation of the minerals and something about their study in Romania. At the end of the room the main attraction are several huge amethyst geodes.
I think visiting the Mineral Museum in Cheia is the closest experience you can have to visiting a real cave.

Muzeul "Flori de Mină" / The Mineral Museum in Cheia

sala principală / the main exhibition room

mineralele în vitrine de sticlă / exhibits in glass boxes

cristal curaţ / quartz crystal 

geodă de agat / agate geode

agat / agate

dicţionar mineralogic: termeni des întâlniţi / dictionary of frequent terms in mineralogy

Genesis: Minerals are encountered in the vecinity of vulcanic rocks and are formed in hydrothermal conditions from super-heated vapors and hot water gushing from active volcanoes. They appear in distinctive colors and shapes, deposited on the walls of earth holes, thus shaping geodes of exquisite beauty. The exhibits come from Baia Mare Region (Maramureş) and are the result of volcanic eruptions unfolded on several stages during the Neogene period. 

calcit / calcite

gips / gypsum

Malachit: piesa asta îmi aduce aminte de o scrumieră din malachit pe care o au părinţii mei. Mă jucam cu ea când eram mic (nu a fost niciodată folosită, era de decor). 
Malachite: this piece reminds me of a malachite ashtray my parents have. I used to play with it when I was little (it ws never used for its original purpose).  

Ăsta nu e malachit, cum credeam iniţial, e altceva, numit crisocol, dar am aflat că e tot pe bază de cupru. 
This is not malachite, like I first thought, it's something else called chrysocolla, but I found out it's also based on copper.
  
Piesele de rezistenţă: imense geode de ametist. / The main attraction: huge amethyst geodes. 
↧

Mânăstirea Suzana

April 9, 2014, 11:26 am
$
0
0
Mult mai puțin faimoasă decât surioara mai mare Cheia, mânăstirea Suzana este o comoară ascunsă a munților Ciucaș. Se află pe drumul de la Măneciu spre Cheia, la câteva sute de metri de șoseaua principală.
Eu am fost prima dată la Cheia în 2002 cu unul dintre băieții cu care am făcut, inopinat, drumeția pe vârful Ciucaș. Într-una din zile vremea fiind prea proastă, am hotărât să vizităm mânăstirea Suzana și am pornit la drum, pe șosea. Ploaia, întâi măruntă, a început să se intensifice. Geaca de fâș a rezistat cât a rezistat, dar apa a început să se infiltreze și să șiroiască pe pantaloni. După vreo oră eram leoarcă. La un moment dat au trecut niște căruțe pe lângă noi. Am strigat după ei să ne ia. De luat ne-au luat, dar a trebuit să ne urcăm pe lemnele pline de noroi. Deja nu mai conta. Așa am ajuns noi la Suzana.
Țin minte că mi-a plăcut foarte mult biserica. Curtea, deși plouată, era plină de flori. E tot ceea ce țineam minte. Pe urmă timp de mulți ani am tot vrut să mă opresc din nou la Suzana dar de fiecare dată treceam pe lângă indicator, prea grăbit pentru un popas.
În vacanța în care am urcat pe creasta Zăganu, 2013, pornind de la Slănic, am oprit la mânăstire dis de dimineață. Ce pot să spun: nu puteam decât să regret că am ocolit mânăstirea Suzana atâta timp. Ce nu ținusem minte de la prima vizită, sau nu conștientizasem la vremea respectivă, este că Suzana e o rezervație arhitecturală pentru stilul subcarpatic de căsuțe de lemn cu motive cioplite sau traforate în lemn.
Am înconjurat cu o extremă lentoare biserica ce se află în mijlocul curții, privind și fotografiind chiliile din fiecare unghi. Toate sunt diferite, dar aliniate constituie un tot armonios și multicolor. Aleile și prispele erau înecate în flori, așa cum îmi aminteam.
La intrare am citit pe mai multe panouri că mânăstirea a fost restaurată în anii 1960 și 1970 la inițativa Patriarhului Iustinian. Mi se pare interesant că în foarte multe biserici sau mânăstiri se menționează lucrări din vremea Patriarhului Iustinian, dar este adevărat că a fost cel mai longeviv la conducerea Bisericii Ortodoxe Române, aproape 30 de ani (1948-1977).
Mânăstirea datează din 1740 iar actuala biserică din zid din 1880, pictată de discipoli ai lui Gheorghe Tăttărescu.
Nicio vizită în zona stațiunii Cheia nu va fi completă fără un popas la mânăstirea Suzana.  

intrarea în mânăstire / front gate

pisanie la lucrările majore de restaurare din anii 1960 / inscription for the restoration works of the 1960's

Superbele chilii ale mânăstirii înconjoară bisericuța. / The superb monk cells surround the monastery's church.

Chiliile sunt realizate în stilul ce domină în Subcarpați, inclusiv în Prahova: lemn sculptat și traforat în dantele fine. Aceasta este stăreția.
the cells are built in a typical style for the Carpathian foothills: sculpted and fretted wood with lacy patterns. This is the priory. 

clopotnița / the bell tower

florile nu pot decât înfrumuseța aceste arcade / flower pots can only embellish these accolades

la chilii, verdele predomină / green is the main color




în centru se află biserica din piatră din 1880/ the church, built in 1880, is right in the center

turla mare / the bigger steeple

turla mică / the smaller steeple

în orice direcție căsuțele - chilii sunt încântătoare / the cells housing the nuns are colorful and beautiful in any direction

o altă nuanță de verde încântător / another shade of beautiful green

nu există alee să nu fie mărginită de flori / the is not a single alley without its row of flowers

prispă cu flori la superlativ / porch powered up with flowers

o mușcată printre multe altele  / one of the many pelargoniums


Acest tei tânăr promite în viitor o umbră deasă. / This young linden tree holds the promise of dense shade.

O cutie poștală simpatică, parcă din alte vremuri, reprezintă unul dintre mijloacele de comunicare cu lumea din afară.
A pretty little letter box, seemingly from another time, represents one of the means to communicate with the outside world.  
↧
↧

Biserica romano-catolică din Cozmeni

April 16, 2014, 10:24 am
$
0
0
În următoarele postări voi povesti despre concediul din august 2013 pe care l-am petrecut în Harghita. Prilejul de a vizita din nou acest județ pe care am ajuns să-l cunosc destul de bine a fost a XI-a ediție a Universității de Vară de la Izvorul Mureșului. O să vă povestesc mai multe despre această extraordinară experiență, dar înainte vă voi prezenta 3 obiective interesante pe care le-am văzut pe drum. Fiecare mi-a atras atenția suficient cât să opresc mașina câteva minute pentru fotografii.
Deschid așadar această serie despre Harghita cu o piesă de rezistență: pasărea Turul. Așezată în fața primăriei Cozmeni pe monumentul eroilor, este o prezență din ce în ce mai frecventă pe valea Oltului superioară (unele statui au fost ridicate după anul 2000). Despre acest simbol al maghiarilor, prezent și pe stema României (este o parte componentă a stemei Transilvaniei, componentă la rândul ei a stemei României), puteți citi mai multe pe internet. Mie unul îmi place estetic cum arată această pasăre, ce de departe poate fi confundată cu acvila cruciată română. 
Ce mi-a atras atenția în Cozmeni și motivul popasului este o biserică fortificată, sau mai bine zis împrejmuită de un zid înalt. În curte este un vechi cimitir și arbori bătrâni. Deși șoseaua națională trece pe lângă zid, înăuntru era o liniște parcă din alte vremuri. Biserica este destul de veche: mijlocul secolului 17. 
Biserica era deschisă așa că am putut-o vizita. Interiorul nu prea are decorații, în afară de prapori. Altarul îi înfățișază pe sfinții doctori fără de arginți Cosma și Damian, în variantă barocă, hramul bisericii.

The catholic church in Cozmeni

I am starting a series about the holiday I spent in August 2013 in Harghita county. I had the opportunity to visit this county I know well enough while participating to the 9th edition of the Izvorul Mureșului Summer University. I shall tell you more about this extraordinary experience but first I want to mention a few interesting places I have seen on the road. Each time I stopped the car and took a few moments for some pictures.
The first image in the series is the Turul bird, part of the heroes monument in Cozmeni. This symbol is often seen on the upper Olt valley and some statues are recent, erected after the year 2000. You can read more about this symbol of Hungarian mythology on the internet. It is also present on the Romanian coat of arms, as part of the Transylvanian coat of arms. I like the representation of the Turul, I find it imposing and from afar it can easily be mistaken with the Romanian crossed eagle.
The reason for my brief stop in Cozmeni is a church I have seen by the roadside. It is surrounded by a high wall, not really a fortification. There is an ancient cemetery in the courtyard and some old trees. There is a deep silence there, although the main road runs right by the wall. The church dates from the middle of the 17th century. 
I found the church open and I went inside. The interior is plain, no decorations except for some liturgical flags. At the altar there is a baroque painting of saints Cosma and Damian, to which the church is dedicated. 

 monumentul eroilor cu pasărea Turul / the heroes monument with the Turul bird

 priveliște spre biserică dinspre șoseaua națională / view of the church from the main road

intrarea în curtea bisericii / entrance in the courtyard 

 curtea bisericii / the courtyard

 biserica din Cozmeni / the church in Cozmeni

 interiorul bisericii / the church interior

 altarul / the altarpiece

orga / the organ
↧

Monumentul "Siculicidium" din Siculeni

April 22, 2014, 11:00 pm
$
0
0
Pe partea dreaptă în drum spre Izvoru Mureșului, am observat acest impunător monument, cu o alee centrală încadrată simetric. Am oprit mașina din curiozitate și astfel am aflat despre un eveniment istoric până atunci necunoscut mie: masacrul de la Siculeni.  
Tragicul eveniment a avut loc în 1764. Autoritățile habsburgice recrutau grăniceri din rândul populației locale iar oamenii s-au împotrivit: în schimbul serviciului militar ei ar fi trebuit să fie scoși din iobăgie. Ca să scape de recrutarea forțată, peste o mie de oameni au fugit în păduri. Împotriva lor austriecii au trimis armata imperială iar la Siculeni au căzut victime mai multe sute de oameni, inclusiv femei și copii. În următorii ani multe familii de secui au fugit și s-au stabilit în Moldova. O parte dintre ei, stabiliți în nordul Moldovei, au reintrat în foarte scurt timp sub administrație habsburgică odată cu anexarea Bucovinei în 1774.
Monumentul de la Siculeni a fost ridicat în anul 1899 și se numește "Siculicidium", adică "masacrul secuilor"în limba latină. O plăcuță explicativă trilingvă, în maghiară, română și engleză.  
Studiind monumentul, mi-am dat seama că, în plin imperiu Austro-Ungar, conflictele, uneori sângeroase, dintre imperiu și maghiari, desfășurate înainte de acordul de la 1866, nu erau uitate. Astfel, naționalismul maghiar a fost îndreptat nu doar împotriva populațiilor române, slovace, șamd, ci chiar și împotriva austriecilor, împotriva Vienei. Numeroase alte monumente au fost ridicate în perioada monarhiei dualiste comemorând bătăliile Revoluției de la 1848 și războaiele lui Francisc Rakoczi sau Imre Thokoly.   

The "Siculicidium" monument in Siculeni

On the right of the road leading to Izvoru Mureșului I saw an imposing monument and I pulled over to check it out. This is how I found out about the Siculeni massacre. 
The tragic event took place in 1764. The Habsburg authorities were recruiting border guards from the local population, who revolted, demanding in turn its release from serfdom. In order to escape forced conscription, over a thousand took to the forest. The Austrians sent the imperial army against them and several hundred people, including women and children, were killed. Many families fled to neighboring Moldova in the following years. Ironically, some of them, established in the northern part of Moldova, were very soon under Austrian control again with the rapt of Bukovina in 1774.  
The monument in Siculeni was erected in 1899 and is named "Siculicidium", meaning "the Szekler massacre" in Latin. There is multilingual explanation panel in Hungarian, Romanian and English.  
While studying the monument, I realized that even during the Austro-Hungarian Empire, the sometimes bloody conflicts between the Empire and the Hungarians, prior to 1866, were not forgotten. Thus, Hungarian nationalism was not directed only against co-existing ethnicities like Romanians or Slovaks but also against the Austrians, against Vienna. Many other monuments were erected during the Dual Monarchy in honor of the battles of the 1848 Revolution or the wars of Francis Rakoczy and Imre Thokoly. 







↧

Primăria, biserica și școala din Dănești - Harghita

April 29, 2014, 11:00 pm
$
0
0
Drumul național 12 trece prin Harghita prin satul Dănești, în care atenția mi-a fost atrasă de mai multe clădiri deosebite, motiv pentru care a făcut un popas.
Este vorba în primul rând de clădirea primăriei. Este o construcție într-un stil aparte și căutând mai multe informații am aflat că a fost construită în 1912 de un inginer din partea locului, Antal Vidor, în stilul propagat de  arhitectul maghiar Károly Kós. Sursa de inspirație al acestuia din urmă sunt casele țărănilor maghiari din Transilvania. 
Biserica din sat, aflată lângă primărie, are dimensiuni destul de mari și a fost construită între 1922 și 1935 în stil neogotic. 
Nu departe se află clădirea liceului (Grup Școlar Petőfi Sándor). Clădirea, deși nu are multe elemente decorative, este clar în stil neoromânesc și a fost construită în perioada interbelică. 
În fața clădirii se află două statui de Kosza János, un sculptor originar din Dănești: bustul lui Petőfi și un grup statuar numit "Început". Mie cel din urmă mi se pare simbolic potrivit cu locul, părând a înfățișa o familie ce-și trimite copilul la școală. 

The town hall, church and school in Dănești - Harghita

National road nr. 12 in Harghita county passes through Dănești. While driving through, my attention was drawn by several buildings on the side of the road. 
The largest is the town hall. It has a peculiar style and I found out it was built in 1912 by a local engineer, Antal Vidor, in the style used by architect Károly Kós. The latter's source of inspiration were Hungarian peasant houses in some parts of Transylvania.
The church, found next to the town hall, is rather large. In was built between 1922 and 1935 in Neogothic style. 
Close by is the local highschool, named after Hungarian poet and 1848 Revolution leader Sándor Petőfi. Although it does not have many decorations, I identified the Neoromanian style in which it was built in the Interwar period.
In front of the school building are 2 statues by local sculptor Kosza János. The first one is a bust of Petőfi. The second is a statue group named "Beginning". It seems to portray a family sending their son off to school, so I find the theme particularly suited to the location.      

primăria Dănești / Dănești town hall

Biserica neogotică Imaculata Concepție / The Neogothic Immaculate Conception Church 

Grupul școlar Petőfi Sándor / The Petőfi Sándor highschool

Petőfi, de Kosza János / Petőfi, by Kosza János

Grupul statuar "Început", de Kosza János / "Beginning" statue group, by Kosza János
↧
Viewing all 249 articles
Browse latest View live
Search