Quantcast
Channel: Turist în ţara mea / A patriot's guide to Romania
Viewing all 249 articles
Browse latest View live

Iași

$
0
0
Anul trecut, când am participat la sărbătoarea Micii Uniri la Iași, am hotărât că mă voi întoarce pentru a vizita temeinic acest oraș de care mă leagă amintirea olimpiadei pe țară din 1998.
Olimpiada de limbi romanice, la care am participat în clasa a IX-a împreună cu alți colegi din Școala Centrală, rămâne cea mai frumoasă amintire a mea din liceu. În afară că am luat locul I pe țară la franceză bilingv (Școala Centrală fiind cel mai bun liceu din țară pentru predarea limbrii și culturii franceze), în acea săptămână magică din martie mi-am făcut prieteni care au rămas pe viață, am aliniat discotecile seri la rând, dar și cele mai importante obiective istorice ale Iașului și Moldovei (Ruginoasa, Cetatea Neamțului). 
De atunci revenisem doar pe fugă în orașul de pe Bahlui, cu ocazia Marșului lui Ștefan cel Mare, de exemplu 
În total am intrat de 5 ori în Iași, iar partea amuzantă este că de fiecare dată cu alt mijloc de transport: cu trenul - în liceu, cu autocarul și pe jos - la marș, cu mașina - anul trecut, cu avionul - anul acesta.
Mi-am dat seama că aveam nevoie de mai multe zile pentru a vizita numeroasele muzee, mânăstiri și case memoriale, iar cel mai bun moment a fost tot 24 ianuarie, anul acesta, plus weekendul prelungit de dinainte. Iașiul se poate face în trei zile, sau două pe foarte mare fugă.

I know Iași from a visit last year for the celebrations of the Little Union and from highschool when I participated to a national Freanch language competition (which I won). Școala Centrală (the Central School) is the best highschool in the country for learning the French language and culture.
I also spent a night in the city during Marșului lui Ștefan cel Mare.
I came to Iași five times in total, and in a funny way, each time it was with a different means of transportation: by train in highschool, by bus and on foot during the march, by car last year and by place this year.
After these brief visits, I decided to spend a few more days in Iași, because a three day tour is required to visit the city and its numerous museums.

Ce-i de făcut în Iași? De ce trei zile? Doar Palatul Culturii (Complexul Muzeal Național "Moldova" Iași), restaurat și redeschis în vara anului 2016, conține patru muzee de prima mână: (Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul Etnografic al Moldovei, Muzeul Științei și Tehnicii "Ștefan Procopiu"). Este Simbolul orașului, punctul de pornire pentru orice vizită, punctul de plecare pentru orice tur. Mai adăugăm:
alte zece muzee și case memoriale - Muzeul Unirii, Mihail Kogălniceanu, Muzeul Național al Literaturii Române "Vasile Pogor"și muzeele / casele memoriale afiliate: Sfântul Ierarh Dosoftei, Mihai Codreanu, Otilia Cazimir, Topîrceanu, Bojdeuca lui Ion Creangă, Sadoveanu, Nicolae Gane;
cinci mânăstiri de neocolit - Trei Ierarhi, Golia, Cetățuia, Frumoasa, Galata,
șase - șapte biserici cărora trebuie să le călcați pragul - Sfântul Nicolae Domnesc, Bărboi, Sfântul Sava (mânăstire), Armenească, Barnovschi, Sfântul Spiridon, Sfinții Teodori...
- o să prezint în detaliu multe dintre aceste obiective -

The Palace of Culture alone contains four museums: History, Art, Etnography, Technical Museum "Ștefan Procopiu". It is the symbol of the city, the starting point for any visit. To this list, we must ad:
ten museums - the Union Museum, Mihail Kogălniceanu, the "Vasile Pogor" Romanian Litterature Museum and its subsidiary museums: Sfântul Ierarh Dosoftei (Bishop Dosoftei), Mihai Codreanu, Otilia Cazimir, Topîrceanu, Ion Creangă;s House (the Bojdeuca), Sadoveanu, Nicolae Gane;
five unavoidable monasteries - Three Hierarchs, Golia, Cetățuia (the Citadel), Frumoasa (the Beautiful), Galata.,
six or seven churches that you have to see - Saint Nicholas Princely Church, Bărboi, Saint Sava (monastery), Armenian, Barnovschi, Saint Spyridon, Saints Theodorus...
- I shall present in detail several of these objectives -

Axa vitală a Iașului este Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt. Chiar dacă în toate orașele Moldovei (inclusiv Basarabia), artera principală îi poartă numele, doar la Iași este cel mai mare român intitulat astfel, "și sfânt".
Pornind de la Palatul Culturii, Ștefan cel Mare aliniază în dreapta și stânga Biserica "Sfântul Nicolae Domnesc", Mânăstirea "Trei Ierarhi, Palatul Roznovanu (primăria), Mitropolia, Teatrul "Vasile Alecsandri"și se termină în Piața Unirii, la statuia lui Alexandru Ioan Cuza. A doua jumătate a blevardului a fost sistematizată, fiind și blocuri comuniste foarte înalte. Este zona centrală a orașului, dar nu este nicidecum suficient să te rezumi la atât.
(în imagine, clădirile neoromânești aparținând Mitropoliei Moldovie și Bucovinei)

The main boulevard in Iași and its main axis is Stephen the Great and Holy Boulevard. All the main boulevards in the main cities of Moldova (and in the Republic of Moldova) bear his name, but only in Iași is he also called "the holy".
Starting from the Palace of Culture, Stephen the Great aligns the "Saint Nicholas" Princely Church, the "Three Hierarchs" Monastery, the Roznovanu Palace (the city hall), the Bishopric, the "Vasile Alecsandri" theatre and ends in Unirii Square, at the statue of Alexandru Ioan Cuza.

Pătrunzând pentru prima dată în incinta Mânăstirii Golia, anul trecut, am realizat că trebuie să revin și să ies din centru, să ajung pentru prima dată în Copou, să ajung la Cetățuia Ducăi Vodă, să iau la rând casele memoriale ale marilor oameni de cultură moldoveni care au făurit literatura redeșteptării naționale.

Discovering the Golia Monastery for the first time, last year, I realized that I really must see more of Iași, especially the Copou quarter and the Cetățuia Monastery. I was also astounded to see there are so many museums in the city, because this region gave Romania many of its foremost cultural figures (beginning with the national poet, Mihai Eminescu).

Am împărțit cele trei zile la Iași în funcție de vreme și de programul muzeelor. Sâmbătă și duminică am vizitat tot ce presupune intrări, pentru că lunea muzeele sunt închise și pentru că cerul acoperit nu prea permitea poze de exterior. Luni am colindat bisericile și mânăstirile. Oricum, am beneficiat toată perioada de doar 3 ore de soare (luni dimineață), ceea ce m-a cam necăjit. Pozele mele din această tură nu sunt prea grozave și de aceea în general evit ieșirile urbane iarna (pâclă, cer lăptos). Totuși, consider relevantă o vizită la Iași de 24 ianuarie... Marți (a 4-a zi) am păstrat-o pentru festivitățile Micii Uniri.
- în imagine, Mânăstirea Sf. Sava, într-unul din rarele momente cu soare -

I divided the three days in Iași according to the weather and the museum visiting hours. Saturday and Sunday were used visiting museums, which are always closed on Mondays. Also, the sky was covered and I preferred taking pictures indoors. On Monday I visited churches and monasteries and, unfortunately, I only had three hours of sun, giving me trouble with the pictures. I usually avoid urban visits in winter, but Iași is special for January 24th (anniversary of the United Principalities)
- seen here, Saint Sava Monastery, in one of the rare sunny moments -

Turistul sosit în inima orașului (Palatul Culturii) poate începe prin a lua la rând obiectivele de pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt și din apropiere, începând cu statuia ecvestră a domnitorului, un alt simbol al orașului.
Interesant de știut că inițial, amplasarea unei statui a domnitorului a fost idee de propagandă împotriva Unirii Principatelor (promovată de caimacamul anti-unionist Teodor Balș). Din păcate și astăzi, în Basarabia, figura ilustrului domnitor român este folosită pentru a promova teorii moldoveniste...
Statuia de la Iași a fost până la urmă dezvelită în 1883 urmare subscripției mai multor patrioți (Vasile Alecsandri, Nicolae Gane, etc), fiind realizată după schițele lui Grigore Asachi, cel care în mod eronat l-a reprezentat pe voievod purtând barbă. La eroare a contribuit și faptul că Asachi nu s-a putut documenta în Bucovina luată de austrieci. Tetraevangheliarul de la Humor cu celebrul portret al lui Ștefan cel Mare a fost redescoperit abia în 1881 la Cernăuți... prea târziu pentru a influența realizarea statuii. Se vehiculează chiar o legendă (falsă) că sculptorul a confundat două comenzi, Ștefan fiind la Cracovia, iar în Iași tronând statuia unui cneaz polon.
Luptele de la Podul Înalt și de la Codrii Cosminului sunt reprezentate în două altoreliefuri pe soclul din marmură roz de Carara.
Opera aparține sculptorului francez Emmanuel Frémiet, cel care a realizat, între altele, statuia Ioanei de Arc de la Paris și statuia Sfântului Mihail de la Abația Saint Michel.
La inaugurarea statuii, Mihai Eminescu a rostit celebra "Doină", stârnind protestele trimișilor oficiali străini prezenți la eveniment ("De la Nistru pân' la Tisa tot românul plânsu-mi-s-a că nu mai poate străbate de-atâta străinătate ... Cine-au îndrăgit străinii, mânca-i-ar inima câinii" etc).

The tourist arriving in the heart of the city (Palace of Culture) can start his visit with Stephen the Great and Holy Boulevard.
His statue was first used as a propaganda for the disunion of Moldova and Wallachia, and it is interesting to note that today, too, his figure is used to promote moldovenist theories in the Republic of Moldova.
The statues was finally erected after the Romanian independence, in 1883, after a public subscription advocated by major figures like poet Vasile Alecsandri. The sketch used was drafted by intellectual Grigore Asachi, who mistakenly represented the Prince with a beard. Portraits of the prince were made mostly in the monasteries which were in the Austrian occupied part at the time (renamed Bucovina). A very good portrait of Stephen the Great was discovered in a religious book in Cernăuți in 1881, too late to influence the outcome of the statue. According to another (false) legend, the statue was mixed with that of a Polish prince.
Two of Stephen's greatest victories, against the Turks (Vaslui) and the Poles (Codrii Cozminului) are represented on the pedestal.
It is the work of Emmanuel Frémiet who also made the statue of Jeanne d'Arc in Paris and Saint Michael's at Saint Michel Abbey.
The statue's inauguration was a great event at the time, with poet Eminescu reciting his famous poem "Doina".

Două tunuri Krupp, capturate în Războiul de Independență de la turci, flanchează și astăzi statuia. Astfel de tunuri flancau și statuia lui Mihai Viteazul de la București, însă ele au fost capturate și distruse de turci în Primul Război Mondial. Astfel, rămân doar cele de la Iași.

Two Krupp cannons, captured in the War of Independence were placed by the statue. The same type of cannons were also placed by Michael the Brave's statue in Bucharest, but they were taken by Turkish troops occupying Bucharest during World War One.

Următorul obiectiv este Biserica "Sfântul Nicolae Domnesc", lângă care se află Casa Dosoftei.

The next objective is "Saint Nicholas" Princely Church, next to the Dosoftei House.

Remarcabil păstrată pentru că... reconstruită în anii 1884 - 1904, Sfântul Nicolae Domnesc este, istoric, cea mai veche biserică a Iașului. De ce reconstruită? Pentru că la sfârșitul secolului 19 o metodă de restaurare pentru obiectivele excesiv de degradate, promovată și de arhitectul francez André Lecomte de Noüy, era demolarea și reconstruirea identică. Exemple de demolări și reconstruiri: Mitropolia de la Târgoviște, Biserica "Sfântul Dumitru" de la Craiova.

Remarkably preserved because... rebuilt 1884 - 1904, the "Saint Nicholas" Princely Church is, historically, the oldest in Iași. Why was it rebuilt? Because at the end of the 19th century, rebuilding monuments that were deemed too degraded was an official restoration method, advocated also by the French architect André Lecomte de Noüy who worked in Romania at the time. He also worked in Târgoviște and Craiova.

Înfățișarea bisericii este cea de pe vremea lui Ștefan cel Mare (1491), cu mici diferențe. Numeroasele adaosuri aduse de-a lungul secolelor au fost eliminate (...)

The church was rebuilt in its 1491 shape, with small differences. All the additions brought in the next centuries were discarded.

Pentru informații foarte detaliate despre istoria bisericii, momentul reconstrucției și dezbaterile aferente, vă invit să consultați excelentul articol de pe Wikipedia. Sunt pasionante, dar prea lungi pentru a fi înșirate aici.
(în imagine, pisania originală a bisericii, încastrată în fațadă)

You can read more about the history of the church and its reconstruction on Wikipedia. The information is fascinating, but too detailed to be reproduced here.
(the original inscription from the church's foundation, added to the reconstructed version)

Următorul obiectiv, urcând bulevardul: ctitoria de seamă a domnitorului Vasile Lupu - Mânăstirea "Trei Ierarhi".

The next objective going up the boulevard is the "Three Hierarchs" Monastery, Prince Vasile Lupu's chief masterpiece.

Pe dreapta pot fi admirate clădirea sucursalei regionale BNR...

On the right, you can view the National Bank regional branch...

... și primăria, Palatul Roznovanu, construit la sfârșitul secolului 18, sediul guvernului retras la Iași în perioada Primului Război Mondial.

... and the city hall, Roznovanu Palace, built at the end of the 18th century, which was the seat o the Government when it retreated in Iași in World War I.

Urmează sediul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, de mai mulți ani într-o restaurare ce se apropie de sfârșit.

Next comes the seat of the Moldova and Bucovina Bishopric, which is being restored.

În spatele ei, mai puțin știută și construită în stil modern: Catedrala "Sfânta Fecioară Maria Regină", romano - catolică.

Behind it, less known and built in a modern style, the "Saint Mary" Catholic Cathedral.

Pe dreapta bulevardului se află Teatrul Național "Vasile Alecsandri"în spatele parcului cu același nume, ce datează din 1896. Personal îmi place foarte mult această clădire ce din față pare relativ mică, cu proporții armonioase, unde în 1998 am văzut cu colegii olimpici "Chirița în provinție". Interioarele, în stil rococo, sunt somptuoase, din păcate nu era deschis.

On the right is the "Vasile Alecsandri" National Theatre, behind the park bearing the poet's name. It was built in 1896 and I like it very much, with its relatively small facade and harmonious features. In 1998, I saw there a satyric piece by Alecsandri ("Chirița în provinție" - criticizing the pompous, falsely modern behavior of the upper class). The interiors are exquisite, unfortunately it was closed now.

În fața teatrului se află statuia lui Vasile Alecsandri, opera sculptorului Wladimir Hegel.

Vasile Alecsandri's statue, made by Wladimir Hegel

Uzina electrică ce a alimentat teatrul, totodată prima uzină electrică a orașului se păstrează și azi în spatele teatrului, pe strada Cuza Vodă. Nu departe se află o superbă statuie a cronicarului Miron Costin care însă este cam prost amplasată pentru a fi admirată și fotografiată.

The electric power station that fed the theater also provided electricity to 19th century Iași. I also like historian Miron Costin's statue, nearby, but I never manage to take a good picture of it (yet).

Străzile Cuza Vodă și Bulevardului Ștefan cel Mare și Sfânt se întâlnesc la Piața Unirii, unde este amplasată statuia domnitorului Cuza, realizată de sculptorul italian Raffaello Romanelli (autorul statuii lui Mihai Viteazul din București).

The Stephen the Great and Holy Boulevard and Cuza Vodă street join in the Union Square, were the Little Union's prince has a statue built by Italian sculptor Raffaello Romanelli (who also made the Michael the Brave statue in Bucharest).

Grupul statuar îi include pe Mihail Kogălniceanu (prezentările nu sunt necesare), Costache Negri (pașoptist, diplomat), Nicolae Kretzulescu (prim-ministru) și generalul Ioan Emanuel Florescu (ministru de război, șef al Statului Major General).

The statue group includes Mihail Kogălniceanu (prime minister, historian, writer), Costache Negri (one of modern Romania's first diplomats), Nicolae Kretzulescu (prime minister) and General Ioan Emanuel Florescu (war minister, Chief of the General Staff).

Arhitectură în Piața Unirii, sistematizată, a mai rămas doar Hotelul Traian, construită în 1882 după proiectele inginerului francez Gustave Eiffel, care a proiectat de asemenea podul feroviar de la Ungheni din apropiere. A fost ridicat de fostul primar al Iașului, Scarlat Pastia, dar a costat atât de scump încât acesta s-a ruinat. Construcția este în stil neoclasic, pe schelet de fier, o mare inovație la acea vreme.

Only Hotel Traian remains of the old architecture in Union Square, which was remodeled by the communists. The hotel was built in 1882 according to the plans of French engineer Gustave Eiffel (who also drew the plans of the nearby Ungheni bridge).

În spatele Pieței Unirii se află Piața Independenței, cu un monument dedicat evenimentului. A fost ridicat în 1980, cu prilejul centenarului independenței, fiind un proiect de Gabriela Manole-Adoc și Gherghe Adoc (soți) în stil arhitectural socialist. Monumentul a fost inaugurat în vremuri de tristă amintire de Nicolae Ceaușescu.

Behind Union Square is Independence Square, with a monument erected for the historic event. It was built in 1980, for the centennial, by architects Gabriela Manole-Adoc and Gherghe Adoc in a socialist style. It was inaugurated by Nicolae Ceaușescu (this is all very sad).

De sistematizare a scăpat biserica "Sfântul Spiridon", ridicată în 1752 ca paraclis a spitalului cu același nume. Este ridicată în stil neoclasic, cu intrare din lateral (specifică bisericilor din Moldova).

Fortunately, the "Saint Spyridon" was not affected by the Communist demolitions. It was built in 1752 and belonged to the hospital with the same name. It is Neoclassic, with a lateral entrance (the lateral entrance is specific to churches in Moldova).

Ce m-a îndemnat să pătrund în curtea bisericii este turnul clopotniță de la intrare. M-au impresionat dimensiunile masive ale acestuia. De asemenea, este încadrat de două cișmele (nefuncționale) cu inscripții în turcă, greacă și română, ce atestă faptul că în 1765, în timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica al III-lea, a fost adusă apă potabilă în oraș prin olane (canalizare) din lut ars (ca pe vremea romanilor).

What made me discover this church is first of all its belltower. I was impressed by its massive dimensions. It is flanked by fountains (which no longer work) with Turkish, Greek and Romanian inscriptions which remind that in 1765, during the reign of Grigore Alexandru Ghica III fresh water was brought in the city through clay tubes (like in Roman times).

Că veni vorba de Grigore Alexandru III, cel care a plătit cu viața pentru că s-a opus răpirii Bucovinei de către austrieci în 1776, iată-l: are un bust pe strada ce-i poartă numele.

Speaking of Grigore Alexandru III, who paid with his life for opposing the annexation of Bucovina by the Austrians in 1776, he has a statue on the street bearing his name.

Chiar lângă, pe strada Zmeu, se pregătește viitorul muzeu al orașului.

Nearby, on Zmeu street, the municipal museum shall open.

Revenind însă pe bulevardul Independenței, lângă biserica "Sfântul Spiridon" se află Universitatea de Medicină și Farmacie "Grigore T. Popa"și Institutul de Anatomie.

Returning to independence street, next to "Saint Spyridon" church is found the "Grigore T. Popa" Medecine and Pharmacy University and the Anatomy Institute.

În fața instituției se află Monumentul Unirii, realizat de principesa Olga Sturdza (sculptoriță), demolat de comuniști în 1947, reconstruit în 1999. Grupul statuar înfățișează cinci personaje, întruchipând Patria Mamă, provinciile reîntregite Transilvania, Basarabia și Bucovina și ... românii rămași în afara granițelor. Conturul României Mari se află trasat pe pavimentul din jurul statuii, foarte prizat de 1 decembrie pentru a face fotografii aeriene. :)

In front of the institution is found the Union Monument, built by princess Olga Sturdza, demolished by the Communists in 1947, rebuilt in 1999. The Communists could not stand the author's noble descent, nor the idea of the Great Union, which included lands annexed by the Soviets (Bessarabia and Northern Bukovina).

Nu departe de acest loc, lângă Casa Codreanu, se află Biserica "Sfinții Teodori", zidită acum aproape 300 de ani.

Not far from here is Codreanu Museum and the "Saints Theodore" Church, built almost 300 years ago.

Este timpul să ieșim din centru pentru a ne îndrepta spre Copou. Se poate merge pe bulevardul Independenței, sau, dinspre Piața Unirii, pe strada Lăpușneanu, trecând pe lângă Muzeul Unirii.

It is time to leave the center to go into the Copou neighborhood. You can reach it via the Independence Boulevard or from Union Square on Lăpușneanu Street, passing by the Union Museum.

Intrarea în romanticul Copou este străjuită de Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu", clădirea mai fiind cunoscută și sub numele de Palatul Fundațiunii Universitare "Regele Ferdinand I". A fost construită între 1930 - 1934 în stil neoclasic după planurile arhitectului Constantin Iotzu, inginer fiind Emil Prager.

The entrance into this romantic neighborhood is guarded by the Central University Library "Mihai Eminescu", also known as the University Foundation Palace "King Ferdinand I". It was built between 1930 - 1934 in Neoclassic style by architect Constantin Iotzu and engineer Emil Prager.

Există o relație interesantă între Palat și Grupul Statuar al Voievozilor de vizavi: statuile ar fi trebuit să împodobească fațada clădirii, însă temeri legate de rezistența acesteia a dus la faptul că statuile nu au mai fost montate, ci amplasate în părculeț. Și astăzi pot fi admirate statuile lui Dragoș, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Ion Vodă cel Viteaz, Petru Rareș, Vasile Lupu și Dimitrie Cantemir. În perioada interbelică au fost sculptați Carol I și Ferdinand, dar în comunism au fost înlocuiți de Ion Vodă și Petru Rareș...

There is an interesting relationship between the Palace and the Princes Monument on the other side of the boulevard. The statues were originally meant to adorn the building's facade, but there were concerns regarding its resistance. Instead, the statues were placed in the adjacent park. Princes Dragoș, Alexandru the Good, Stephen the Great, Michael the Brave, Ion Vodă the Brave, Petru Rareș, Vasile Lupu and Dimitrie Cantemir. In the inter-war period were also sculpted Carol I and Ferdinand, but they were replaced during the Communist period by Ion Vodă and Petru Rareș.

Nici statuia lui Mihai Eminescu, probabil cea mai frumoasă, cea mai expresivă din țară, nu a fost mereu pe acest amplasament. Ea se afla inițial în fața Universității "Alexandru Ioan Cuza", ulterior înlocuind Monumentul Unirii, care fusese demolat, cum am arătat mai sus.
Mihai Eminescu este însoțit de figurile "filozofului"și "iubirii"și de basoreliefuri reprezentând versuri din "Luceafărul"și "Doina". Totodată, versurile din "Doina" au fost șterse în perioada comunistă, fiind prea "revoluționare".

Mihai Eminescu's statue, probably the most beautiful in the country, was originally in front of the "Alexandru Ioan Cuza" University. It was brought on this site when the Union Monument was demolished.
With the poet are two allegorical figures, the "philosopher" and "love" and basreliefs representing verses from "Luceafărul" and "Doina". However, the verses from the latter poem were removed in the Communist period for being too "revolutionary".

Încă de la începutul Bulevardului Carol I (Copou), începe o înșiruire de clădiri care atrag atenția. Prima pe dreapta este "Palatul Copiilor", reședință nobiliară construită de către logofătul Dumitrache Cantacuzino Pașcanu în 1840. Clădirea a găzduit și familia regală în perioada retragerii de la Iași (1916 - 1918).

There are other interesting buildings on Carol I Boulevard (Copou). The first one on the right in the "Childrens' Palace", which is an old manor built by nobleman Dumitrache Cantacuzino Pașcanu in 1840. The royal family lived there during its Iassy retreat.

Și mai veche este clădirea Spitalului clinic de urgență militar "Doctor Iacob Czihac": 1830. De origina cehă, doctorul Czihac (Cihac) a fost angajat în armata rusă în războiul ruso - turc din 1828 - 1829. A rămas la Iași unde a organizat servicul sanitar al armatei ruse care la vremea aceea ocupa principatele. Instituția și-a continuat activitatea până azi. După spital, pe dreapta, urmează strada Berthelot, cu două obiective istorice importante:

The "Doctor Iacob Czihac" building next to it is even older: 1830. Of Czech origin, doctor Czihac (Cihac) was enrolled in the Russian army during the 1828 - 1829 Russian - Turkish War. He remained in Iași where he organized the sanitary service for the Russian army which occupied the Principalities at the time. The institution continues its activities to this day. After the hospital, on the right, is Berthelot street, with two important historical places:


"Aici a locuit, împărtășind durerile noastre, cetățeanul român și marele prieten al neamului Generalul Berthelot 1916 - 1917"
Ce ziceți de îngerul ce susține balconașul de la mansardă? Nu-i așa că e potrivit cu imaginea de salvator al generalului francez? :)

"Here lived, sharing our sorrows, the Romanian citizen and friend General Berthelot 1916 - 1917"
What do you think of the angel supporting the balcony? Isn't it fitting for the image of the French general who helped organize the Romanian resistance in World War I? :)

"Biserica Sfinții 40 de mucenici, monument istoric - 1760 - ctitorie a hatmanului Vasile și Safta Ruset. Aici a slujit ca diacon între 1859 - 1863 marele nostru scriitor Ion Creangă" Dar nu aici a tras Creangă cu pușca după ciorile de pe clopotniță, ci la Golia. :)

"The 40 martyrs" Church, built in 1760 by Vasile and Safta Ruset, was the place writer Ion Creangă served as priest between 1859 - 1863. He once famously dislodged crows from the belltower with a hunting rifle, but this was at Golia Monastery, not here.

Cu siguranță cea mai impresionantă clădire din Copou este Universitatea "Alexandru Ioan Cuza". Prima dată am văzut-o dintr-un autocar, acum câțiva ani... nu îmi venea să cred că e atât de mare, mai mare decât clădirea de la București (și mai veche, 1860 ca an de fondare). Acum că am trecut pe lângă ea la pas, am constatat că este prea mare pentru a o încadra toată într-o fotografie.

The most impressive building in the Copou neighborhood is the "Alexandru Ioan Cuza" University. The first time I saw it from a bus, a few years ago, I could not believe how big it was, bigger than the Bucharest University (and older, too). This time, walking past it, I saw that there is no way I could capture an image of it whole.

Palatul Universității actual a fost construit între 1893 - 1897 și extins la dimensiunile actuale în perioada interbelică.

It was built in 1893 - 1897 and extended to the present form in the inter-war period.

Doi lei masivi străjuiesc intrarea.

Two massive lions guard the entrance.

De asemenea, în fața universității sunt ridicate două statui: istoricul A. D. Xenopol...

Also, in front of the Univeristy are the statues of historians A. D. Xenopol...

... iar chiar în stația în care studenții așteaptă să plece de la cursuri, Mihail Kogălniceanu.

... and Mihail Kogălniceanu.

Urcând mai departe dealul Copou, pe partea dreaptă, se poate observa statuia unui cavalerist. Este vorba de monumentul "Statuia Cavaleristului în atac" sau mai pe larg "Monumentul Eroilor Diviziei 2-a de Cavalerie", închinat eroilor căzuți în Șarja de la Prunaru, apărând Bucureștiul în Primul Război Mondial.
Este un superb monument alegoric (Victoria și Sacrificiul) pe un soclu neoromânesc cu basoreliefuri de bronz ce retraseaza luptele purtate de Divizia a 2-a de Cavalerie până la Budapesta.

Continuing on the main boulevard, the statue of a cavalryman can be observed on the right. It is the monument "Cavalryman attacking", or "Monument to the Heroes of the 2nd Cavalry Division", for those who fell in the Prunaru Charge, defending Bucharest during World War I.
It is a superb allegorical monument (Victory and Sacrifice) on a Neoromanian pedestal with bronze basreliefs retracing the battles fought by the 2nd Cavalry Division to Budapest.

Monumentul fost inaugurată concomitent cu Monumentul Unirii, în 1927, la ceremonie participând Regina Maria și Principesa Ileana. În perioada comunistă, stema regală a fost scoasă de pe soclu iar inscripția 1916 - 1919 a fost înlocuită cu 1918 (pentru a oculta ocuparea Budapestei).

The monument was inaugurated at the same time as the Union Monument, in 1927, with Queen Mary and Princess Ileana participating. During the Communist period, the royal emblem was taken off and the 1916 - 1919 inscription was replaced with 1918, leaving out the campaign in Hungary.

Cinematograful și magazinul din spate cam strică fundalul acestui monument. Vizavi se află intrarea în Grădină Copou. În imagine, Obeliscul cu Lei și Teiul lui Eminescu (stânga), dar despre celebrul parc voi scrie mai detaliat ulterior.

It is hard t photograph the former monument, the background is a supermarket and cinema which don't really fit. On the other side of the boulevard is Copou Park with the Lions Obelisk and Eminescu's Linden Tree (on the left). I shall write more about this classic park soon.

O bună parte din vizita Iașului am petrecut-o în Copou, mergând de la o casă memorială la alta. Despre acestea voi povesti separat. Nu m-am lăsat până am ajuns și la Muzeul Sadoveanu, de la capătul orașului (se poate ajunge cu tramvaiul).
Într-adevăr, nimeni nu poate spune că a vizitat orașul dacă nu s-a pierdut câteva ore în Copou. Ar descoperi astfel mici comori arhitecturale și de cultură. De exemplu Școala "Mihail Kogălniceanu", unde a urmat cursuri George Emil Palade, laureat în 1874 al premiului Nobel pentru medicină. Familia celebrului savant locuia pe strada Sărăriei, care străbate tot cartierul.

I spent a lot of time in the Copou neighborhood, visiting the memorial houses. There is lots to say about them. I even went to see the Sadoveanu museum, which is at the edge of town (you can reach it by tram).
Indeed, no-one can claim having visited the city without losing oneself in Copou for a few hours. There are architectural and historical treasures to be found, like the "Mihail Kogălniceanu" school, where 1974 Nobel Prize winner George Emil Palade first attended class.

Mărturisesc faptul că, mai ales iarna, lumina zilei nu mi-a fost de ajuns. Unele obiective le-am văzut doar noaptea, de exemplu Biserica Armenească (strada Armeană).

I must say that the short winter days were not enough and some places I visited only at night, like the Armenian church.

Sunt probabil zone frumoase pe care nu le-am descoperit nici în această vizită, clădiri de interes asupra cărora nu am insistat. Însă Iași a devenit pentru mine un oraș nu doar de vizitat, ci de revăzut de plăcere, de revenit în orice anotimp, de petrecut timp, de reîntâlnit prieteni.
(în imagine, Teatrul Luceafărul, construit în 1949 într-un interesant stil socialist)

There are surely beautiful places that I haven't discovered on this visit either, buildings of interest that I have not insisted upon. But Iași is now for me not only a city to visit, but a place to return to for the simple enjoyment of pleasant days, seeing friends...

(in the picture, the 1949 Luceafărul Theater, in an interesting socialist style)

Iar pentru că am început povestea cu Palatul Culturii, să închei, simetric, cu Palas, complexul comercial unde trebuie să recunosc că am petrecut ceva timp, la căldură, la povești cu prietenii, chiar și la cumpărături. Dincolo de toate controversele legate de construcția lui (pe care nici nu le știu cu exactitate), îmbinarea între vechi și nou, între patrimoniu istoric și funcții moderne este unică în România și pot spune că este reușită. E un obiectiv de văzut și cu siguranță e de plimbat prin grădină, dar nu pe zăpadă. :)

And since I started the story with the Palace of Culture, I should en it, symmetrically, with the Palas Mall. I have to say I spent some time there, warming, having coffee with friends or even shopping. There were some controversies with its construction, but I must say it ended up well, mixing old and new in a balanced way. It is worth seeing and walking through the gardens (when it's warmer!) :)

În încheiere, mulțumesc prietenilor care mi-au făcut vizita la Iași mai frumoasă: Mihaela, Iulia, Nicu, Horia și Vlad. Voi reveni!

In conclusion, I want to thank the friends who made my visit in Iași more enjoyable: Mihaela, Iulia, Nicu, Horia and Vlad. I shall come back!

Muzeul de Istorie a Moldovei

$
0
0
Palatul Culturii din Iași găzduiește Complexul Muzeal Național "Moldova", un grup de patru muzee: Muzeul de Istorie a Moldovei, Muzeul de Artă, Muzeul Etnografic al Moldovei și Muzeul Științei și Tehnicii "Ștefan Procopiu".

The Palace of Culture in Iași hosts the four museums of the "Moldova" National Museum Center: the History Museum, the Art Museum, the Etnographic Museum and the Technical and Science Museum "Ștefan Procopiu".

Pot fi vizitate separat, însă recomand vizita celor patru cu bilet de intrare de 40 de lei. Suplimentar, se poate urca în turn, taxa de 16 lei fiind mai mult decât justificată.

The museums can be visited individually or as a 40 lei package with an additional 16 lei for visiting the tower. It is worth it!

Din șirul acestor muzee, nu pot începe decât cu muzeul de istorie, desigur. Totodată, este logic, pentru că aici veți afla mai multe informații despre construirea și istoria clădirii emblematice a Iașilor.
Palatul Culturii este construit pe locul unde a existat curtea domnească, medievală. Construită prima oară de Alexandru cel Bun (1431), aceasta a fost extinsă odată ce Iași a devenit capitala Moldovei (1564). Puțini știu însă că actualul Palat al Culturii este a patra versiune de clădire pe același amplasament.
Întâi a fost palatul construit în 1804 de domnitorul Alexadru Moruzzi (în imagine). Clădire neoclasică proiectată de arhitectul vienez Johann Freywald, era deja o clădire impunătoare ce contrasta puternic cu orașul de la acea vreme. Se remarca prin numărul foarte mare de ferestre. Actualul palat păstrează unele linii generale ale acestei prime construcții, inclusiv unii pereți.

I shall start with the History Museum, which is also the logical choice because it gives a lot of information about the construction of this emblematic building.
The Palace of Culture is built on the site of the former medieval princely court. Built first under Alexander the Good (1431), it was enlarged once Iași became the capital of Moldova (1564). Few know that this is the fourth building on the same site.
First was the palace built in 1804 by Prince Alexandru Moruzzi (pictured). The neoclassical building by Austrian architect Johann Freywald was already an imposing building, very different from the rest of the city. It had a great number of windows. The present palace keeps some general lines from that first construction, including some of the walls.

După incendiul din 1827 care a afectat Iașul, inclusiv palatul, a fost construit "Palatul Ocârmuirii". Partea interesantă este că pentru acest palat este disponibilă și împărțirea interioară.

After a fire which in 1827 burned down much of Iași, the palace was rebuilt, bearing the name of "the Government Palace". We also have the interior sketch for this building.

După alt incendiu, în 1880, palatul a fost din nou modificat. În acea perioadă era cunoscut ca "Palatul Administrativ".

After another fire, the palace was again modified. During that time, it was known as the "Administrative Palace".

Începând cu anul 1904, palatul este reconstruit. S-a păstrat o parte din conturul vechiului edificiu, dar a fost mult extins și mansardat, totul sub forma unei arhitecturi neogotice îndrăznețe. Arhitectul este un nume mare: Ion D. Berindei. Lucrările au durat până în 1925, fiind întrerupte de Primul Război Mondial.

Starting with 1904, the palace was rebuilt. A large part of the contour of the old building was kept, but it was extended with additional wings and its roof was heightened. A renowned Romanian architect, Ion D. Berindei, directed the works. They lasted until 1925, being delayed by the First World War.

Amplele lucrări de restuarare din perioada 2008 - 2016 au scos la iveală multe informații despre incarnările succesive ale palatului, iar unele mărturii, precum acest zid din palatul domnitorului Moruzzi, au fost puse în valoare.

The ample restoration works from 2008 - 2016 revealed a lot of information about the successive reincarnations of the palace. Some elements, like this wall dating back to Moruzzi, were left uncovered.

Interioarele palatului sunt cel puțin la fel de impresioante ca exteriorul. Încă din Holul de Onoare, imaginația vizitatorului este solicitată de rozeta "Bestiarum". Acvile bisefale, dragoni, grifoni, lei și crini alcătuiesc un model preluat de la abația Saint - Pierre - sur - Dives din Normandia.

The interiors are at least as impressive as the exterior. Starting with the Honour Hall, the visitor's imagination is captured by the "Bestiarum" rosetta. The two headed eagles, dragons, griphyns, lions and lilies make a pattern inspired from Saint - Pierre - sur - Dives abbey in Normandy.

Mozaicul poate fi cel mai bine admirat de la etaj, după ce urcați scările principale.

The mosaic can be best viewed from the main stairs.

Scara conduce de asemenea către Sala Voievozilor, ce conține galeria voievozilor Moldovei și regilor României.

The stairs lead to the Princes Hall, containing the gallery of Moldova's princes through the ages, as well as Romania's kings.

Când află că ai vizitat palatul, orice ieșean mândru te va întreba: "ai văzut sala voievozilor?". Ei bine, pot insista și eu că nu trebuie ratată!

This hall is the pride of the people of Iași, and rightly so.



Cred că e de prisos să precizez că mi-au plăcut extraordinar medalioanele superb pictate, impecabil restuarate. Desigur, un loc de frunte îl are Ștefan cel Mare.

It is needless to say that I loved the superbly painted and impeccably restored medallions. Of course, a prime spot is reserved for Stephen the Great.

Dar și Mihai Viteazul este reprezentat, primul domnitor al tururor românilor.

Mihai Viteazul is also shown, as the first who reigned over all the Romanians, thus also Moldova, in 1600.

Domnitori războinici (Ion Vodă) sau cărturari. Astfel, puțini știu că Petru Șchiopul este primul domnitor din dinastia Basarabilor care a domnit în Moldova. A ctitorit mânăstirea Galata, iar în vremea lui Azarie a scris cronica ce-i poartă numele.

Warrior princes or scholars are presented alike. The one on the right, Petru Șchiopul (the lame legged) was the first from the Wallachian dynasty of the Basarab to rule over Moldova. He encouraged the historic literature and founded Galata Monastery.

Și generația pașoptistă este reprezentată, cu Alexandru Ioan Cuza și Costache Negri.

The generation that fought the 1848 Revolution is also represented.


Galeria se încheie, chiar în centrul sălii, cu cele două perechi fundamentale ale dinastiei regale: Carol I și Elisabeta și Ferdinand I și Maria.

The gallery ends with the portraits of the main royal couples: Carol I and Elisabeth and Ferdinand and Maria.

Sala "Henri Coandă", sau sala Curții cu Juri. În perioada în care palatul era centru administrativ, aici se desfășura activitate judecătorească. Poartă numele inginerului Henri Coandă, care a participat la construcția palatului: decorațiunile interioare au fost realizate după schițele savantului, dintr-un ipsos inventat de el. Denumit "bois-ciment" (lemn-ciment), imită nuanța lemnului de stejar și este foarte rezistent. Lambriurile Curții cu Juri sunt realizate din acest material  în stil neogotic anglo-saxon (îngerii ce susțin grinzile sunt inspirați direct din arhitectura Westminster Hall).

The "Henri Coandă" hall, or the Juror's Court. When the palace served as administrative headquarters, the judiciary functioned here. It bears the name of engineer Henri Coandă, who worked on the project and designed the interior decoration. They are made from "bois - ciment" (wood cement), gypsum imitating wood. The paneling is made of that material and the architecture is Anglo - Saxon, mirroring Westminster Hall.

Scara principală este decorată cu vitralii cu scene din istoria Moldovei.

The main staircase is decorated with scenes from the history of Moldova.

Muzeul de istorie propriu-zis nu este mare. De aceea am insistat mai palatului, un muzeu de istorie în sine. Expoziția istorică prezintă perioadele istorice succesive, deosebit de interesante fiind interioarele de secol 19.

The history museum itself is small, this is why I insisted on the whole palace, a museum in itself. The historic exhibition presents the successive historical periods, especially the modern times (19th century and onward).

uniformele și colecțiile de arme

uniforms and arms collections

cort turcesc recreat

Turkish tent

Câteva săli au fost lăsate libere, fiind arătată structura veche a palatului.

Some rooms were left free to show the old palace structure.

Piesa de rezistență a palatului rămâne vizita în turnul cu ceas. Cine a fost la Iași și nu a vizitat Palatul Culturii, e ca și cum a fost la Roma și nu a vizitat Vaticanul, iar dacă l-a vizitat și nu a urcat în turn e ca și cum a fost la Vatican, dar nu în cupola Basilicii Sfântul Petru.
Vizita se face în grupuri de maxim 8 persoane, cu ghid, la intervale fixe
- în imagine, șarpanta acoperișului și bolta Sălii Voievozilor -

The main attraction of the palace has to be the visit in the clock tower. Visiting Iași and not the palace is like visiting Rome and not the Vatican, and seeing the palace but missing the clock tower is like going to the Vatican but failing to climb in Saint Peter's dome.
The visit is by groups of 8 at fixed intervals, with a guide.
- pictured, the roof structure and the vault of the Princes Hall - 

În turn se află mecanismul ceasului, instalat în 1925.

The clock was mounted in 1925.

Mecanismul controlează 3 cadrane cu vitralii albastre cu cifre romane și motive zodiacale.

The mechanism controls the three clock faces made of stained glass, representing the Zodiac.

ecranul de pe fațada principală / the clock on the main facade

O secțiune transparentă dintr-un cadran lateral oferă această priveliște spre mansarda palatului, pe care străjuiesc cavaleri în armură.

A transparent section of the clock face offers this view towards the roof, guarded by knights.

Un eșafodaj de scări duce mai sus, în sala clopotelor. / Wooden stairs lead to the bell room.

Sala clopotelor este în sine o lecție de istorie. Cele opt clopote sună, la ore fixe, "Hora Unirii". În schela ce le susține se poat observa o gaură (colțul de sus din fotografie): a fost făcută de una dintre multele schije ce au lovit palatul în timpul bombardamentelor celui de-Al doilea război mondial. Iașul a fost ocupat, iar trupele sovietice și-au scrijelit numele pe clădiri și monumente (exact ca la Berlin). 

The bell room is a history lesson in itself. The eight bells chime the "Union Hora", a national song, at fixed hours. There is a hole in the iron structure sustaining the bells (upper corner in the picture): it was made by World War II shrapnel. Iași was occupied, and Soviet troops scratched their names on buildings and monuments (just like in Berlin).

Câteva scrijelituri din turn au fost păstrate, pentru posteritate, pentru a ne aminti de valoarea libertății și de consecințele pierderii ei.

Some scratches in the tower were kept for posterity, to remind of the price of freedom and of the consequences of its loss.

Din păcate, singurele priveliști din turn sunt oferite de ferestrele în cruce ale miradoarelor - cele patru turnulețe din colțuri ( în imagine, biserica "Sfântul Nicolae Domnesc"). Sunt și șapte ferestre pe fațada principală, dar sunt prea sus și oblonite. Aș sugera o mică estradă acolo, pentru ca turiștii să poată privi și bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt. În rest, e perfect.

Unfortunately, the only views offered are the cross windows in the smaller towers at the corners (pictured, the "Saint Nicholas" Princely Church). There are also seven larger windows, but they are higher on the wall and have blinds. There should be a plaform built, for visitors to view Stephen the Great and Holy Boulevard. As for the rest, it is perfect.

Muzeul de Artă - Iași

$
0
0
V-ar surprinde dacă v-aș spune că Muzeul de Artă din Iași este cel mai vechi din țară? Încă o priemieră pentru capitala Moldovei!
Înființat pe 26 octombrie 1860 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, muzeul este găzduit din 1957 de Palatul Culturii.
Nucleul muzeului a fost constituit de doi revoluționari pașoptiști: Scarlat Vârnav și Costache Negri, care au donat instituției, încă de la înființare, opere valoroase.

Muzeul cuprinde trei galerii: Galeria de artă românească modernă, Galeria de artă contemporană românească și Galeria de artă europeană.
Însă în perioada în care am vizitat eu, am fost puternic impresionat de trei expoziții organizate astfel: "Maeștrii picturii românești în patrimoniul Muzeului de Artă Iași", "Maeștrii artei interbelice românești în colecțiile Muzeului de Artă Iași", precum și expoziția temporară "Josef August Schoefft. Un artist itinerant prin Țările Române", pe care am prins-o în ultima zi (în imagine).

Să începem cu maeștrii picturii românești. Am intrat în sală și am rămas înmărmurit în fața mai multor tablouri de primă importanță pentru patrimoniul național, realizate de cei mai mari autori români. Mai mulți Grigorescu și Aman în aceeași încăpere? Un privilegiu!
În imagine, "Ursăreasa din Bolduri" de Nicolae Grigorescu și "Hanul la Trei sarmale" de Emanoil Bardasare. Acest han încă există în Iași, într-o formă reconstruită.

Theodor Aman - Hora peste Olt (1866)

O interesantă alegorie, tot de Theodor Aman: "Vechiul Regim"

"Ciobănaș"și "Întoarcerea de la târg" de Nicolae Grigorescu

Ia este platoșa femeii române și totodată cea mai gingașă podoabă a ei.
"Fată în ie" de Constantin Stahi - tabloul meu preferat din muzeu

Expoziția temporară "Josef August Schoefft. Un artist itinerant prin Țările Române" a fost deosebit de interesantă, pentru că înfățișa portrete boierești de demult. Foarte interesant este acest contrast între veșmintele fanariote ale boierului bătrân și cele moderne ale tânărului.

Aceste picturi sunt deosebit de relevante pentru studiul vestimentației secolului 19 și nu numai - tablourile spun multe și despre psihologia personajelor înfățișate. În acest caz, portretul Pulheriei Ghica - Blaremberg. Sora domnitorului Țării Românești Alexandru Dimitrie Ghica (1834 - 1842), o figură importantă în epocă. A fost proprietara palatului Ghica de la Căciulați, în apropierea Bucureștilor.

Soțul - colonelul Vladimir Blaremberg. Venit în Moldova cu armata rusă în 1828 (războiul ruso - turc), se stabilește definitiv pe mealeagurile noastre. A deținut numeroase dregătorii, iar pe plan personal a fost pasionat de arheologie, făcând cercetări în acest domeniu la noi în țară.

Potretul Elenei Asachi, soția lui Gheorghe Asachi, născută Eleonora Teyber. De origine germană, a fost guvernanta copiilor domnitorului Moldovei Mihail Sturdza. A fost o personalitate culturală marcantă pentru Iașul secolului 19.

moda feminină a secolului 19...

Mi-a plăcut foarte mult și expoziția "Maeștrii artei interbelice românești în colecțiile Muzeului de Artă Iași", pentru că este foarte variată, cu nume mari sau de care nu am mai auzit. Mi-au plăcut tabourile și m-a ajutat să mă refamiliarizez cu peisajul artistic interbelic.

Camil Ressu, "Cafenea - Terasa Oteteleșanu"

Ion Theodorescu - Sion, "Țărani"

Gheorghe Ionescu Sin - "Doamna în rochie roz". Se observă vestimentația și coafura în stil tipic interbelic.

Galeria de artă interbelică include și mai multe pictorițe, printre care Michaela Eleutheriade, Rodica Maniu și Elena Popea. Artistele românce au adus o contribuție majoră și o sensibilitate anume în perioada interbelică.

Muzeul conține și sculpturi, chiar dacă mai puține la număr, precum "Zeul războiului" de Dimitrie Paciurea.

La finalul vizitei, am admirat tablourile lui Constantin Tofan din cadrul expoziției temporare "Periplu sentimental" (20.01.2017 - 20.02.2017). Culori vii, peisaje stilizate, un stil care mi-a plăcut.

"Sabina" - Constantin Tofan

Muzeul Etnografic al Moldovei

$
0
0
În Palatul Culturii de la Iași este găzduit Muzeul Etnografic al Moldovei. Etnografia este esențială pentru păstrarea și transmiterea patrimoniului național, iar noi românii avem atâtea aspecte cu care ne putem mândri, din perspectiva culturii rurale.
Țăranul român e și inginer și artist.
Muzeul, esențial pentru zona Moldovei, a fost înființat în 1943.

The Ethnographic Museum of Moldova is a very interesting museum hosted by the Palace of Culture in Iași.
Etnography is essential for preserving and transmitting national heritage. Romanians have a lot to be proud of when it comes to peasant arts and crafts.
The Romanian peasant is both an artist and an engineer.
The museum was founded in 1943.

Costumele populare din regiune și o impresionantă varietate de pive, oloinițe și teascuri sunt piesele de rezistență ale muzeului.

Regional folk costumes and an impressive array of presses, fulling mills or oil mills are the mainstays of the museum.

Costumele populare deschid expoziția, costume masculine și feminine din diverse județe din Moldova.

The exhibition is started by folk costumes from several counties in the Moldova region.

Costume de sărbătoare, de mirese, chiar de văduve (în imagine), muzeul acoperă toate etapele vieții.

Costumes worn at feasts and celebrations, marriage or even in mourning are shown. The Romanian peasant's attire covers all the steps in life.

Cu astea se făcea chef acum 100 de ani. / This was used to party 100 years ago.

Nu doar Olanda are mori de vânt... / Wind mills: not only in the Netherlands.

"Oboroacă" - silozurile de odinioară. În aceste recipiente din scoarța unor arbori uriași se păstrau cerealele.

"Oboroacă" - silos used once upon a time. These large recipients made of tree bark held cereal.

interior țărănesc / peasant house interior

Sala teascurilor și pivelor, cum i s-ar putea spune. În prim-plan, un "teasc cu berbeci".
Din textul explicativ prezentat în muzeu:
"Instalațiile specifice industriei alimentare țărănești folosite pentru prelucrarea semințelor oleaginoase, pivele, au cunoscut mai multe variante: cu ciocane, cu pisălogi și scripeți. Cele mai simple instalații erau cele de mână, nelipsite din gospodăria țărănească. Se foloseau atât pentru decorticarea cerealelor (bătutul grâului pentru fiert), cât și pentru zdrobirea semințelor oleaginoase. În acest scop se utiliza miezul de nucă, semințele de dovleac și floarea - soarelui. În piuă se zdrobea și sămânța de cânepă folosită la prepararea julfei, aliment utilizat frecvent în postul Crăciunului. 
Aspectul inițial al preselor de ulei se regăsește în forma scaunului de stors ceară. Din punct de vedere tipologic, se împart în două mari categorii: teascuri cu pene (verticale sau orizontale), având o construcție mai simplă, și teascuri cu grindă, acționate prin intermediul șurubului sau roții. Un tip evoluat îl constituie preselei de ulei cu ciocane sau berbeci".

This rooms is full of presses and mills. In the foreground, a press with rams.
An interesting presentation text is shown in the museum:
"The specific instruments for the peasant food industry used for sorting oleaginous seeds, the presses, have evolved into several variants: with hammers, pestles or pulleys. The simplest ones were hand pestles. ubiquitous in the peasant world. They were used both for the dissection of cereal as well as for crushing oleaginous seeds. For this purpose, hickory nuts, pumpkin or sun flower seeds can be used. Hemp could also be crushed in the pestle, for making the julfa, served during the Christmas advent.
The initial aspect of the oil press is found in the formula of the wax draining chair. According to their type, they are divided in two great categories: presses with wedges (vertical or horizontal), having a simple construction and presses with beams, functioning with a screw or wheel. An evolved type are the oil presses with rams."

Un instrument mai rudimentar. Seamănă cu o luntre scobită într-un copac, dar este de fapt un călcător de struguri din Vaslui.

grape stomping trough

teasc de vin cu două șuruburi / wine press with two screws

Pivă de tip ciocan (mie mi se pare mai degrabă un balansoar), pentru zdrobit sămânța. 

Fulling mill used at seed crushing.

Pivă tip scripete, cu patru capete, pentru zdrobit sămânța.

Pulley actioned mill, used for crushing seeds.

vânturătoare, mașină utilizată pentru separat semințele de diverse impurități

windmaking machine for separating seed from impurities

"Una dintre cele mai interesante piese expuse, sub aspect constructiv, și cea mai impresionantă ca dimensiune, este teascul de ulei ce provine din localitatea Ruginoasa - Iași, intrat în componența unei oloinițe ce funcționa într-un șopron, construit ulterior montării instalației, lucru justificat de dimensiunile teascului. "

"One of the most interesting pieces and also the largest is the oil press from Ruginoasa - Iași. It is so big, the the shed in which it functioned was built around it."

"Grinda teascului are o lungime de 8 metri; capătul său gros era prins între doi stâlpi ce aveau înălțimea, deasupra solului, de 2 metri, fiind îngropați în pământ aproximativ 3 metri, pentru a se evita smulgerea lor în timpul funcționării instalației. Trunchiul - grindă se bifurcă la capătul liber într-o crăcană perfect simetrică, pe care se coase o piuliță de lemn tare (carpen) prin care trece șurubul fixat la partea de jos în masă (grapă). Construirea din două bucăți a piuliței face ca aceasta să poată fi cu ușurință demontată și ajustată periodic, pentru a-și păstra mereu pasul filetului egal cu cel al șurubului. La acest tip de teasc, s-a folosit, drept contragreutate, o pereche de pietre provenite de la o moară dezafectată."

"The main beam of the press is 8 meters long; its thicker end is wedged between two posts 2 meters above the ground. They were buried 3 meters in the ground to avoid them being pulled out. The beam splits symmetrically. A nut, made of hard wood (hornbeam) is attached to it and a screw passes through. The nut is made of two pieces, which allows it to be adjusted. Mill stones were used as counterweights."

Muzeul Științei și Tehnicii "Ștefan Procopiu"

$
0
0
Muzeul Științei și Tehnicii "Ștefan Procopiu" a fost înființat în 1955 și cuprinde mai multe secții: energetica, înregistrarea și redarea sunetului, telecomunicații și computere.

The Science and Technology Museum "Ștefan Procopiu" was founded in 1955 and contains several sections: energetics, recording and playing sound, telecommunications, computers.

Chiar și pentru mine, deloc prieten cu matematica sau fizica, muzeul a fost foarte interesant de parcurs. Poate fi observată, cu uimire, evoluția uriașă pe care a făcut-o tehnologia în doar un secol.

Even for someone like me who is not fond of mathematics or physics, the museum was very interesting. It is astounding to see how much technical progress was made in just over a century.

Un exponat interesant este această pianină automată care include și un set de viori, tot automatizate.

An interesting exhibit is this automatic piano player that also includes violins.

Amănunt: am acasă o masă exact ca cea din imagine, pe care stă lupa.

I must say that I also have a table like the one in the picture.

Pâine prăjită la micul dejun? Se poate, cu ajutorul acestor prăjitoare de pâine interbelice.

Toast for breakfast? Sure, with these inter-war toasters.

telefon public din 1900 aflat în gara de la Iași / 1900 public phone from the Iași rail station

telefon public românesc din 1950, telefon militar de campanie și telefon public francez de la sfârșitul secolului 19

Romanian public phone from 1950, military phone device and French public phone from the end of the 19th century


radioreceptoare interbelice / inter-war radio receivers

Așadar, sfatul meu este să nu mai aruncați radioul vechi al bunicii: are valoare istorică.  

My advice would be not to throw out grandma's radio: it it has historical value. 

Muzeul Unirii

$
0
0
Timp de 4 ani, între 1859 și 1862, palatul de pe strada Lăpușneanu, din inima Iașului, avea să găzduiască reședința domnească a lui Alexandru Ioan Cuza. Au fost suficienți pentru a-i asigura faima, clădirea devenind legendară în Iași.

For four years, between 1859 and 1862, the palace on Lăpușneanu, in the heart of Iași, would host the princely residence of Alexandru Ioan Cuza. Four years were enough to ensure its fame.

Poate nu întâmplător, retras în capitala Moldovei în Primul Război Mondia, Regele Ferdinand își stabilește aici cartierul general. 
O plăcuță montată prin grija Departamentului Centenar din cadrul Guvernului României reamintește acest fapt puțin cunoscut de public.

Maybe it's not a coincidence that King Ferdinand chose this building as his headquarters during World War I, when the Government retreated to Iași.

Muzeul este organizat în două părți, parterul având o expoziție despre Mica Unire iar etajul, cu apartamentele domnești, fiind amenajat ca în epocă. Eu am prins pregătirile pentru expoziția de 24 ianuarie, așadar nu am putut vizita parterul și am urcat direct la etaj.

The museum has two sections. The ground floor hosts an exhibition about the Little Union and on the first floor are the princely appartments. Unfortunately for me, the ground floor was being organized for the January 24th exhibition (the Union of the Romanian Principalities) and so I could only visit the first floor.

Sălile sunt amețitoare: sunt doldora de obiecte de mobilier și efecte personale care au aparținut cuplului princiar sau sunt relevante epocii.
Turul începe cu biroul Elenei Cuza, în care se remarcă o schiță a doamnei și o alta a lui Alexandru Ioan Cuza, pe când era ofițer.

The rooms are astounding, as they are furnished like in the times of Prince Cuza, with original objects and furniture.
It all starts with the study of Princess Elena Cuza, with the princely couple's portraits.

În următoarea sală, biroul domnitorului, acesta este înfățișat în postura clasică, așa cum îl cunoaștem din cărțile de istorie. Mai interesantă, însă, mi s-a părut harta României și Basarabiei, la scară foarte mare și foarte detaliată.
Pe scaunul de lângă birou se află servieta de lucru a domnitorului.
Amuzant mi s-a părut și că pe peretele care nu se vede în poză putea fi "admirat" ditamai cuiul și conturul lăsat de un tablou lipsă: "Unirea Principatelor" de Theodor Aman fusese coborât la parter pentru expoziția temporară.

The next room is the Prince's study. A large classic portrait of Cuza hangs on the wall. Even more interesting is a map of Romania and Bessarabia, large scale and very detailed.
On the chair next to the desk is the Prince's briefcase.
It was funny that on the opposite wall, one could see that a picture was missing, with only the nail in the wall showing. There hanged Theodor Aman's picture "The Union of the Principalities" which was being shown on the ground floor for the temporary exhibition.

sufrageria, cu serviciul de masă oficial / the dining room with the official cutlery

Pentru tot ce înseamnă Mica Unire în moștenirea Iașului, Muzeul Unirii nu poate fi ocolit.

For all that the Union of the Romanian Principalities means for Iași, the Union Museum is a must see.

Muzeul Național al Literaturii Române (Casa Pogor)

$
0
0
Muzeul Național al Literaturii Române este găzduit într-un palat, Casa Pogor, ce a aparținut politicianului Ieșan Vasile Pogor (1833 - 1906), ales de mai multe ori primar al orașului în secolul 19.
De numele lui Vasile Pogor se leagă mai multe realizări edilitare, printre care începerea construirii Teatrului Național.

The National Museum of Romanian Literature is found in Pogor House, a 19th century palace which belonged to a former mayor of Iaşi, Vasile Pogor (1833 - 1906). Along other things, he was responsible for the initiation of the construction of the National Theatre.

Muzeul concentrează numeroase exponate relevante pentru literatura națională, mai ales autori din regiunea Moldovei. Totodată, muzeul coordonează 16 alte muzee din Moldova, dintre care zece puncte sunt în Iași (inclusiv sediul central).

The museum hosts numerous artifacts linked to national literature, especially authors from the region of Moldova. It coordinates 16 other museums, of which 10 are in Iaşi.

Membrii Societății Literare "Junimea", înființată la Iași, au un rol central în cadrul muzeului. Motto-ul societății: "Intră cine vrea, rămâne cine poate".

Members of the "Junimea" literary society. The society's motto: "Enters who wishes, remains who can". 

invitație pentru un ospăț al Societății Literare "Junimea" / invitation to a "Junimea" diner

meniu în franceză / menu in French

Salon cu un pian ce a aparținut lui Duiliu Zamfirescu, autorul "Romanul Comăneștenilor" ce inclde operele "Viața la țară", "Tănase Scatiu"și "În război". Mai puțin știut este că Duiliu Zamfirescu nu a fost doar scriitor, ci și diplomat (18 ani petrecuți la Roma) și președinte al Camerei Deputaților între 1920 și 1922.

Salon with a piano that belonged to Duiliu Zamfirescu, author of the novel "Viaţa la ţară" (Country life). He was also a politician, president of the Romanian Parliament between 1920 and 1922.

mobilă ce a aparţinut scriitorului Iacob Negruzzi / furniture that belonged to writer Iacob Negruzzi

mobilă ce a aparţinut diplomatului Nicolae Titulescu / furniture that belonged to diplomat Nicolae Titulescu

Vasile Alecsandri

tablou ce îi înfățișează pe Ion Creangă şi Mihai Eminescu / Ion Creangă and Mihai Eminescu, Romania's greatest storyteller and poet

Veronica Micle (Mihai Eminescu's lover)

Volumul de "Poesii" al lui Mihai Eminescu și o coală cu exerciții de semnătură ale poetului.

"Poesii", Mihai Eminescu's poems and the poet's signature

O "piesă de rezistență" a muzeului: masca mortuară a lui Mihai Eminescu

Mihai Eminescu's death mask

"O iubire acordată ca un premiu pentru calități estetice, morale și intelectuale, o iubire pe care o poți justifica, nu este iubire" - Garabet Ibrăileanu în "Adela"

"A love given as a prize for esthetic, moral and intellectual qualities, a love you can justify, is not love" - Garabet Ibrăileanu in his novel "Adela"

Casa memorială "Otilia Cazimir"

$
0
0
Pe strada Otilia Cazimir nr. 4, nu departe de Palatul Culturii, se află casa memorială a poetei ieșene. Este o casă micuță dar pe care am căutat-o cu insistență, pentru că Otilia Cazimir este poeta poeziilor copilăriei mele. 
Cine nu-și aduce aminte rime precum "Bunicuța-i supărată / Că de-un ceas întreg tot cată: / Cată-ncolo, cată-ncoace, / Ochelarii nu-s și pace! (...) Când să-i cate și prin tindă / Da cu ochii de oglindă, / Și ce vede, ce nu vede, / Parcă nici nu-i vine a crede: / Ochelarii, poznă mare! / Îi stăteau pe nas călare..." (Unde-s ochelarii)

On Otilia Cazimir street, at nr. 4, not far from the Palace of Culture, is the Otilia Cazimir memorial house. 
It is a small house that I looked for intently, because in my childhood I really liked the poet's simple poetry. 
However, since "Poetry with translation is like taking a shower with your raincoat on" (from Jim Jarmusch), I cannot translate her verses, which are very melodious and playful.

Otilia Cazimir, pe numele ei Alexandrina Gavrilescu, s-a născut la Neamț, al cincilea copil dintr-o familie de învățători - ceea ce poate explica dragostea ei precoce pentru literatură.
A copilărit și a trăit toată viața la Iași, în căsuța din imaginea de mai sus, ridicată în anul 1860 și cumpărată de părinții ei, care au venit la Iași pentru copiii lor, să aibă parte de o școală mai bună.
Cariera literară se leagă de revista "Viața Românească"și de mentorii ei - Garabet Ibrăileanu și Mihail Sadoveanu - care i-au și dat pseudonimul literar care ei nu i-a prea plăcut. Mie însă îmi place prenumele "Otilia", iar în Franța, Sfânta Otilia (Sainte Odile) este protectoarea Alsaciei, regiunea studenției mele. Este un nume geermanic, femininul lui "Otto"și înseamnă "bogăție". Cât despre "Cazimir", este numele celui mai mare rege al Poloniei medievale.
Otilia Cazimir a fost nu doar poetă, ci și traducătoare din limbile franceză și rusă (opere de Maupassant, Cehov, sau Gorki).

Otilia Cazimir being a pen name, Alexandrina Gavrilescu was born in a small village before her parents, who were teachers, moved to Iași with her an her other four siblings. They wanted better education and opportunities for their children (just like today).
She lived in the same house for practically all her life. It was built in 1860 and bought later by her parents. 
Her literary career is linked to the review "Viața Românească" (Romanian Life) and her mentors, Garabet Ibrăileanu and Mihail Sadoveanu, who also gave her her pen name. She never liked it particularly. However, I do, as Odile (or Ottilia) is the patron saint of Alsace, where I spent my student years. It is the female version of "Otto", meaning "wealth". On the other name, Cazimir is a Polish name, like King Casimir the Great.
Otilia was not only a poet (especially for children) but also a gifted translator from both Romanian and Russian (Maupassant, Cehov, Gorki...). 

Lângă casa poetei se află această minunată casă de epocă, pe care mulți au confundat-o la un moment dat. Este și un tablou frumos cu această casă - în adevărata casă a Otiliei. :)

Near the poet's house is this other wonderful house which some mistake as being Otilia's. It is not, but there is even a painting presenting it as such. It hangs in her memorial home. :)

Casa memorială cuprinde două camere, cele din față ("camerele bune", cum se mai zice). Au fost vândute de familia Otiliei Cazimir, cu acest scop. Restul casei aparține descendenților.
Este înțesată de obiecte care au aparținut poetei, precum icoane, fotografii de familie, cărți, manuscrise și obiecte personale.
Pe mine m-a impresionat faptul că am văzut, pe o măsuță lângă biroul de lucru, o cutie de țigări încrustată de George Topîrceanu în perioada prizonieratului din Bulgaria, după bătălia de la Turtucaia. Privind obiectul, îmi imaginam cum stătea poetul prizonier și cioplea capacul acelei cutii, pe care i-a dăruit-o Otiliei. 
Este un fapt mai puțin cunoscut că între cei doi a fost o lungă și frumoasă idilă, pe care aceștia o ascundeau cu pudoare. Eu am aflat povestea la Casa memorială "George Topîrceanu"- i-a dat de gol  muzeografa - și îi dau și eu de gol aici, pentru că mi se pare o potrivire frumoasă, atât pe plan literar cât și sufletesc.

Two rooms make up the memorial home, which were sold by her family for this purpose. The rest of the house still belongs to her family.
These rooms are filled with personal objects like icons, pictures, books and manuscripts.
I was impressed to see a cigarette case etched by poet George Topîrceanu while he was a prisoner in Bulgaria, following the battle of Tutrakan. I could easily imagine, looking at the object, the poet etching the lid of the box, which he later gave to Otilia.
It is not well known that the two were together, but they were discreet about their idyll. I found out about the link at the "George Topîrceanu" Memorial House (the curator gave them away) and I give them away here as well because I admire them both and I think they are well matched, artistically and on a personal level.

Casa memorială "George Topîrceanu" din Iași

$
0
0
Degeaba cauți un lucru dacă nu privești în direcția potrivită... mi-am zis după ce am parcurs zadarnic strada Dimitrie Ralet, uitându-mă după casa lui George Topîrceanu. Știam că e mică, o văzusem în poze, mai degrabă o baracă, dar am ajuns la capătul străzii fără s-o văd: atenția îmi fusese deturnată de două superbe vile neoromânești pe care le-am fotografiat din toate unghiurile. Una e și de vânzare.

You search for something in vain if you don't look in the right direction... I told myself after walking to the end of Dimitrie Ralet street, looking for the George Topîrceanu memorial house. I knew it was small, I saw it in pictures. It looks a bit like a barn but I missed it: I was distracted by two superb Neo-Romanian villas that I photographed from all sides. One of them is for sale.
 
Nu tot ce strălucește este din aur, nu toți cei ce cutreieră sunt rătăciți...
Aceasta este căsuța pe care o căutam, are și un panou mare la intrare. :)
Aici și-a petrecut Topîrceanu (1886 - 1937) ultimii ani din viață, locuința fiind pusă la dispoziția poetului de prietenul său, Demostene Botez.

"All that is gold does not glitter, not all those who wander are lost..." (Tolkien)
This is the house I was looking for. It even has a big information panel at its entrance. :)
This is where Topîrceanu (1886 - 1937)  spent the last days of his life, the house being lent by his good friend Demostene Botez.

"Witty like few writers, Topîrceanu, from his noble and discreet demeanor, only shared his sensibility filtered and leaning in a deliberate tone, giving irony and sarcasm to bitterness and disillusion" (Tudor Arghezi)

George Topîrceanu este cunoscut mai ales pentru poeziile sale pentru copii. Cine nu cunoaște "Balada unui greier mic"? ("Cri-cri-cri, Toamnă gri, Nu credeam c-o să mai vii") sau "Rapsodie de toamnă" ("S-a ivit pe culme Toamna, Zâna melopeelor, Spaima florilor și Doamna, Curcubitaceelor..."). 
Mai puțin cunoscut, pe nedrept, aș zice, este George Topîrceanu, veteranul de război și memorialistul. Căzut prizonier în Bătălia de la Turtucaia, poetul român avea să evoce luptele și prizonieratul în "Amintiri din luptele de la Turtucaia", "Pirin Planina (episoduri tragice și comice din captivitate"și "În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare". Pe primele două le-am citit; sunt impresionante. Deși pe alocuri Topîrceanu presară umorul lui ironic, uneori laconic, totuși evocarea războiului rămâne gravă și deseori tragică. 
"Știam că bulgarii ne urăsc de moarte. Cunoșteam de pe acum refrenul lor încăpățânat, pe care l-am auzit de atâtea ori mai târziu, ca pe un leit motiv al urii lor simple și primitive: Trinaisi godina... 1913" (fragment din "Pirin Planina"). 
(în imagine, Topîrceanu la plecarea în război)

George Topîrceanu is known mostly for his poems for children. There is a well known verse from "A small cicada's ballad"? in popular culture ("Cri-cri-cri, Grey autumn, I didn't know you'd still come around"), hinting to how we are always surprised when bad weather comes or even when an event catches us unprepared.
However, it is less known that Topîrceanu was a war veteran and that he participated and fell prisoner in the Battle of Turtucaia. He recounted the experience in war journals, my favorite one being "Pirin Planina".
"I knew that the Bulgarians hated us passionately. I knew already their stubborn tune, that I heard later so many, like a leitmotif of their simple and primitive hatred: Trinaisi godina... 1913" (fragment).
(pictured, Topîrceanu when departing for war)

Muzeografa a făcut o prezentare foarte frumoasă a aspectelor de interes din muzeu, prezentând pe scurt viața poetului. Bucureștean îndrăgostit iremediabil de Iași, a trăit majoritatea vieții în capitala Moldovei iar cariera și opera i se leagă de revista "Viața Românească"și de ai ei titani: Garabet Ibrăileanu și Mihail Sadoveanu, prieteni în viața de zi cu zi. Cu Sadoveanu, poetul împărtășea pasiunea vânătorii și pescuitului. 
Căsătorit un timp cu Victoria Iuga, învățătoare, la Iași George Topîrceanu a împărtășit o poveste de dragoste cu Otilia Cazimir. Un element în viața discretă a celor doi este faptul că nu apăreau niciodată singuri în fotografii, ci întotdeauna cu altcineva între ei, din cercul lor literar și apropiat). Noroc că nu existau rețele de socializare...
După cum se poate observa, odaia de lucru a poetului este înțesată cu obiecte personale, poze vechi, cărți și manuscrise dar și o sculptură în model redus a operei "Ultima grenadă a caporalului Mușat" a lui Ion - Dimitriu Bârlad. Originalul se află în fața gării din Bușteni și se numără printre monumentele mele preferate comemorative ale Primului Război Mondial. Cine nu cunoaște povestea caporalului Mușat din "Povestiri Istorice" de Dumitru Amlaș?
Tot povestind despre memorialistica lui Topîrceanu, am ajuns să povestesc cu doamna muzeograf despre centenarul bătăliei de la Turtucaia - i-am arătat și pozele făcute acolo toamna trecută.
Pentru mine, Topîrceanu este o figură de anvergură în peisajul literar, dar și istoric, cu o viață tumultoasă și autentică, o viață căreia trebuie fiecare dintre noi, la rândul nostru, să-i căutăm sensul.
"Vă pierdeți vremea și vă agitați pentru niște lucruri ca umbra și pieritoare ca iarba câmpului. Dumneavoastră nu băgați de seamă că în viața asta pe pământ ocupăm, fiecare, în generația noastră, câte un loc efemer, ca în tramvai." ("Pirin Planina", fragment)

The curator presented the relevant information about the museum and the poet's life. Born in Bucharest, he fell in love with Iași, where he spent most of his life. He worked for the "Viața Românească" review, managing it with two titans of Romanian litterature: Garabet Ibrăileanu and Mihail Sadoveanu. They were friends in every day life and with the latter he shared a passion for hunting and fishing.
Married for a few years with teacher Victoria Iuga, in Iași Topîrceanu shared a romance with Otilia Cazimir. It is funny that the two were discreet and generally didn't take pictures together, only pictures with another person among them, from their personal or literary circle. A good thing there were no social networks yet...
As it can be observed, the poet's study is packed with personal belongings: pictures, books, manuscripts, and also a scale model of Ion - Dimitriu Bârlad's sculpture "Corporal Mușat's last grenade". The original is found in Bușteni resort and it is one of my favorite monuments for World War I. Corporal Mușat was a one-armed grenade thrower and his story was made popular in children's historical stories by Dumitru Amlaș.
In fact, I talked with the curator about my recent visit at the centennial of the Centennial of the battle of Turtucaia.
I consider Topîrceanu a major figure of Romanian literature and history, with an eventful and authentic life, one for which each of us, in turn, must find the purpose.
"You waste your time and you fret for things like shadows and perishing like the grass in the fields. You don't notice that in this life on Earth we have, each one of us, in our generation, a fleeting moment, like in a tramway." ("Pirin Planina", fragment)

Casa Dosoftei

$
0
0
Îmi aduc aminte de faptul că atunci când am fost la Iaşi cu olimpiada, în 1998, am vizitat Casa Dosoftei, care adăposteşte secţia de literatură veche a Muzeului Literaturii Române. Atunci, autorităţile locale ne-au acordat gratuitate la muzee, nouă, elevilor veniţi pentru olimpiada pe ţară la limbile romanice. Astfel am intrat atunci la Palatul Culturii, dar şi la Casa Dosoftei, aflată chiar în faţă. Am petrecut o săptămână în total, în Iași, alternând muzee și seara ieșiri la discotecă. Într-una din seri, plecam spre Roşu şi Negru :) şi am tras pe drapta un taxi. Un prieten, olimpic la spaniolă, întreabă: "nu vă supăraţi, suntem olimpici, nu ne faceţi şi nouă o reducere?". :) Puterea obișnuinței.

I remember when I was in Iași for the national Latin languages competition in 1998 that I visited the Dosoftei House, which hosts the old literature section of the Romanian Literature Museum. Back then, the local authorities gave us, high school students, free access to museums. We visited the Palace of Culture, but also the Dosoftei House, which is very close. We spent a week in Iași, alternating between museums by day and night clubs in the evening. On one occasion, taking a cab to the then famous "Roșu și Negru" (Red and Black), a friend, competing at national level for Spanish, asked: "we are here for the national Languages contest, can we have a discount?". :) I guess we were getting used to discounts. 

A fost pentru mine o călătorie înapoi în timp să revăd Casa Dosoftei. Este neschimbată, iar în interior, exponatele, de asemenea, aceleași. Nu are rost să schimbi ceva când te apropii de perfecțiune, iar simplitatea este o bună cale spre a atinge acest stadiu.

Visiting Dosoftei House again was like traveling back in time for me. It was unchanged, both inside and out. There is no point, really, changing something that's close to perfection and simplicity is a good way to reaching that state.

harta a Iașiului cu toate muzeele componente ale Muzeului Literaturii Române

the map of Iași with all the museums that make up the Museum of Romanian Literature

Este impresionantă colecția de icoane, manuscrise și cărți vechi, cum numai la Brașov, la "Muzeul Prima Școală Românească"și la Târgoviște, la "Muzeul Tiparului și Cărții Vechi Românești" se mai pot găsi. 
Este urmărită, ca un fir roșu, întreaga istorie a literaturii vechi românești, îndeobște literatura bisericească, cronicile și letopisețele.
"Laud osârdia lui Ureche Vornicul carele au făcut din dragostea țării letopisețul său... numai lui de această țară i-au fost milă, să nu rămâie întru întunericul neștiinței" Miron Costin
Păstrând proporțiile, este și motivația mea pentru acest blog.

The collection of old icons, manuscripts and old books is impressive. You can only find something comparable in Brașov at the "First Romanian School Museum" and at Târgoviște a the "Print and Tiparului Old Romanian Books Museum".
The entire history of Romanian medieval literature is recapped, especially chronicles and religious books.
"I praise the zeal of Ureche the Governor who wrote his chronicle out of love for his country... only he had compassion for our land, as so not to remain in the darkness of ignorance."Miron Costin, nobleman and chronicler.
While not comparing myself with Grigore Ureche, he and I share the same motivation.

Într-adevăr, figurile literare din evul mediu românesc au fost reprezentate aproape exclusiv de cler, cei care cunoșteau carte și aveau și posibilitatea de a-i răspândi cunoșterea. Un exemplu în acest sens a fost Veniamin Costache (1768 - 1846), Mitropolit al Moldovei, cărturar și promotor al învățământului românesc. A ctitorit Catedrala Mitropolitană, a deschis nenumărate școli, inclusiv pentru copii sărmani dar înzestrați și a fondat Seminarul Teologic Socola.
"Toate mijloacele câte împrejurările m-au înlesnit le-am întrebuințat spre ridicarea nației."

Indeed, the literary figures of the Romanian middle age were mostly clerics, who were litterate and could spread their knowledge. One such was example was Bishop Veniamin Costache of Moldova (1768 - 1846). H was a learned man and a teacher. He was the founder of the Metropolitan Cathedral, he opened countless schools, including for disinherited but gifted children. He also founded the Socola Theological Seminary.
"All the means I had, I used to strengthen the Nation."

Casa poartă numele celui care, potrivit tradiției, ar fi locuit-o, Mitropolitul Dosoftei (1624 - 1693) sau unde ar fi funcționat tiparnița lui.

The house bears the name of Bishop Dosoftei of Moldova (1624 - 1693). It is thought he lived in this house or that his printing press was set here.
"This Bishop Dosoftei was not a dumb man and he was not from this land. He was very leanred: he knew Greek, Latin, Slavonic and had deep knowledge of books and learning. A true monk, he was pious and gentle as a lamb. In these times, there was no other man like him in our land." Ion Neculce, chronicler

Denumită și "casa cu arcade", ea datează din secolul 17 și a supraviețuit aproape miraculos, între altele, pentru că o vreme a servit drept paraclis bisericii "Sfântul Nicolae Domnesc".

Also called "the house with columns", it dates back to the 17th century and survived almost miraculously, among other reasons, because it was used as a chapel for the "Saint Nicholas Princely Church".

Dacă nimeriți prin Iași, călcați pragul celei mai vechi case din oraș!

Do visit its oldest house, if you come around Iași!

Casa Memorială "Mihail Codreanu" - "Vila Sonet"

$
0
0
E lucru sigur că măririle sunt trecătoare, pentru că cine îl cunoaște azi pe poetul Mihai Codreanu, avocat, dramaturg, traducător și mai ales poet, părintele sonetului românesc, laureat al Marelui Premiu Național de Poezie în anul 1925?
Astfel, când mi-am făcut lista cu muzee de văzut la Iași (și lista, după cum se vede, e luuungă...), mă întrebam: cine e Mihai Codreanu?

Casa părea oricum impunătoare în imagini și am găsit-o ușor, pe strada Rece, la doi pași de Universitatea de Medicină și Farmacie "Gr. T. Popa"și vizavi de faimoasa tavernă a junimiștilor "Bolta Rece".
Este cosntruită în 1934 în stil neoromânesc, într-un timp când stilul intra în declin în favoarea stilurilor occidentale, în principal art - deco. Era patriot, poetul...

Muzeul ocupă doar parterul clădirii. Acesta a fost donat statului de a doua soție a poetului, Ecaterina Codreanu. Etajul a aparținut surorii poetului, Natalia, care ulterior a fost vândut.

Intrarea vilei este și acum străjuită de "Lord", credinciosul său câine.

În interior, birou, sufrageria și dormitorul au rămas neschimbate de pe vremea poetului. Doamna muzeograf poate răspunde tuturor întrebărilor legate de muzeu și de viața și opera poetului, "căzut, oarecum, în uitare", cum concede și dumneaei, în mijlocul prezentării.
În primul rând, Mihai Codreanu este un exemplu de voință. Orfan de tată la vârsta de un an, de constituție fragilă, încă din tinerețe îi slăbește vederea. Asta îl obligă să renunțe la visul de a urma arta dramatică. Nu se lasă bătut și termină în schimb facultatea de drept și facultatea de filosofie, exercitând profesia de avocat, publicând și devenind chiar, pentru câțiva ani, director al Teatrului Național din Iași - dovadă că și-a urmat, sub altă formă, pasiunea pentru teatru.

Codreanu era și un foarte bun traducător, primind Legiunea de Onoare pentru cea mai bună traducere în limba română a piesei "Cyrano de Bergerac" de Edmond Ronstand.
(în imagine opera Olgăi Sturza - "Poetul și muza")

Trecem în sufragerie, una frumoasă și elegantă, cu câteva opere interesante și un dulap care polarizează privirile. Nu doar pentru că este dintr-un superb lemn masiv, ci pentru ...

... un lugubru set de cafea. Mihai Codreanu era mason, se-nțelege. 

dormitorul

portretele celor două soții ale poetului, Sofia Betina și Ecaterina Codreanu.

Masa de șah a poetului, din frumosul foișor neoromânesc. Pe această tablă s-au duelat, nu o dată, Mihai Codreanu și Mihail Sadoveanu. De altfel sonetistul l-a învățat pe romancier nobilul joc al minții care este șahul.

Bărbat de o deosebită prestanță pe scena culturală ieșană, Mihai Codreanu putea fi zărit la multe evenimente mondene și artistice; în imagine, pantofii de gală ai poetului, un stil din alt timp.

În salon se mai păstează un telefon vechi cu rotiță și cartea de telefoane din anul 1959, în care figurează Ecaterina Codreanu.

În încheiere, un sonet prevestitor al poetului care s-a stins la venerabila vârstă de 81 de ani:

Orbul 

Sub un copac de nuc, bătrânul orb
Stă-n asfințitul soarelui de vară; 
Viața lui, nici dulce, nici amară,
I se destramă-n clipe ce-l absorb.

Tresare: Aspru croncănit de corb
S-a-nfipt în mintea lui octogenară:
E gândul că-n curând va să dispară
În negre valuri de neant ce-l sorb.

Lumină n-a văzut de multă vreme,
Dar de întunericul etern se teme
Ca de o vâltoare ce l-ar înghiți...

Și-atuncea ochii îndreptând spre soare,
Deși nu-l vede, parcă l-ar privi
Acum și-n veci prin bezna viitoare.

Casa memoriala "Mihail Sadoveanu" din Iași

$
0
0
Să începem cu începutul, menționând că această casă, care a aparținut lui Mihail Sadoveanu a fost ridicată de Mihail Kogălniceanu, pe moșia ancestrală.
"La 1834 nu se afla pe acest loc decât o vie a agăi Ilie Kogălniceanu, în mijlocul vechilor podgorii ale Iașilor, despre care se pomenește în cronici, căci războaiele nu le-au ocolit și nu o dată s-au dat lupte între vii. Mihail Kogălniceanu avea în oraș o casă spațioasă, care mai există și astăzi; dar el a hotărât să dea curs fanteziei sale și să-și clădească o vilă în mijlocul podgoriei, aproape de porțile Iașilor... În 1842, Mihail Kogălniceanu construiește casa așa cum o vedem și astăzi. Arhitectura ei ciudată, datorită turnului fantezist - rămășiță nostalgică a impresiilor occidentale - va fi stârnit, desigur, comentarii printre locuitorii intrigați de gustul extravagant al aghiotantului domnesc." (text de prezentare din cadrul casei memoriale)

Într-adevăr, acel turn face toată diferența: transformă ce altfel ar părea încă o banală vilă de secol 19 într-un obiectiv cu un profil foarte interesant. De altfel i-a rămas numele de "casa cu turn". Eram foarte curios să ajung să o văd, dar din păcate am ajuns pe înserat iar lumina îmi limita posibilele unghiuri de fotografiere. De asemenea, nu se poate urca în turn, dar sunt destule de văzut în vilă!

Casa nu a rămas mult timp în proprietatea lui Kogălniceanu, fiind vândută unui bancher bogat, Neuschotz, iar apoi cumpărată în 1918 de Mihail Sadoveanu cu 86334 lei. În perioada Primului Război Mondial au locuit în această casă compozitorul George Enescu și soția lui, Maria Cantacuzino, refugiați fiind la Iași. Nu știu de ce Wikipedia zice că Enescu a rămas la București, e și logic că s-a retras la Iași odată cu familia regală de care era foarte apropiat. Casa a fost foarte primitoare pentru ei.

Cu ocazia vizitei casei memoriale aflați tot ce doriți să știți despre Mihail Sadoveanu, opera și omul. Este știut faptul că s-a născut la Pașcani, fiul avocatului Alexandru Sadoveanu și a Profirei Ursache, precum și că moartea timpurie a mamei lui l-a marcat toată viața, păstrând un adevărat cult pentru ea. De altfel, a doua fiică a romancierului avea să poarte și ea numele "Profira" (alintată "Profirița").

Mihail Sadoveanu a fost căsătorit 41 de ani cu Ecaterina Bâlu (înfățișată în portret), cu care avea să aibă 11 copii și 20 de ani cu Valeria Mitru, după moartea primei soții.

Muzeul prezintă bogatul arbore genealogic al familiei.

Casa memorială este înțesată cu poze și portrete de familie și obiecte ale scriitorului. Pe șevalet este înfățișat "Miti", Dimitrie Sadoveanu, băiatul cel mare, pictor, iar pe zid se află portretele Teodorei, Profirei și Liviei-Mărioara împreună cu Livia-Lucia.

Imaginile cu scriitorul abundă; e adevărat că Sadoveanu a avut o personalitate megalomană pe măsura operei, care din păcate a sfârșit în excesele adeziunii la agenda criminală a partidului comunist, ajuns la putere după 6 martie 1945. Sadoveanu a fost președinte al Marii Adunări Naționale, președinte al Uniunii Scriitorilor, a scris propagandă : romanul "Mitrea Cocor" - un fel de "Neamul Șoimăreștilor" comunist - sau cartea de reportaje "Lumina vine de la Răsărit". Moscopol l-a satirizat în "Guvernul comunist" ("să fii frate cu dușmanul și să-ți zică Sadoveanu") iar mătușa mea, născută în 1924, deci multă vreme contemporană cu Sadoveanu, nu putea să-l sufere. Păcat.

Să-l lăsăm însă pe omul politic decăzut și să ne concentrăm pe omul de cultură: să ne mai plimbăm prin casa memorială, ascultând "Luceafărul" recitat de scriitor. Peste tot, atmosfera familiară a romancierului: trofee de vânătoare, alpenștocul (bastonul de drumeții), tabla de șah, un bust satiric... Sadoveanu a îmbinat scrisul cu cariera politică și o mare pasiune pentru vânătoare și activități în aer liber.
Când veniți, nu ratați casa cu turn din Copou!

Bojdeuca lui Ion Creangă

$
0
0
Am scotocit Copoul după bojdeuca lui Creangă. Este o căsuță cu povești, pentru că aici și-a scris Creangă "amintirile". Și drumul spre bojdeucă a fost, în sine, de poveste, fiind nevoie să cobor niște trepte pe "Strada Scăricica" pentru a ajunge la ea. 
Am intrat în curtea aflată pe o coastă de deal ca într-un spațiu fermecat. Mai la vale aștepta căsuța, încremenită, cu flori de gheață la geam. Bojdeuca în toiul iernii, atât de fragilă dar atât de trainică!

E cam deodată cu vârsta povestitorului, bojdeuca, socotind că Ion Creangă s-a născut în 1837. În orice caz, e de dinainte de anul 1850. Creangă a locuit aici între 1872 și 1889, an în care a devenit, la fel ca Mihai Eminescu, nemuritor în amintirea noastră.
Vizita bojdeucăi este o istorisire, prin darul doamnei muzeograf, care a prezentat spațiile interioare - cele două cămăruțe și cerdacul - chiar prin intermediul unor povestiri sau scrisori ale lui Creangă, scrisori trimise lui Mihai Eminescu, aflat un timp la București, dar de asemenea o vreme oaspete în Mahalaua Țicăului.

"Ai plecat și mata din Ieși, lăsând în sufletul meu multă scârbă și amăreală. Această epistolie ți-o scriu în cerdacul în care de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase... frumoase... Bădie Mihai, nu pot să uit acele nopți albe când hoinăream prin Ciric și Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieșul nostru uitat și părăsit de toți. Și dimineața când ne întorceam la cuibar, blagosloviți de agheasma cea fără de prihană și atât de iertătoare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine știe ce nelegiuire am făptuit și noi. (...) Ce-i cu Bucureștiul, de ai uitat cu totul de Ieșul nostru cel oropsit? Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin."
(în imagine, dealul Șorogarilor și "Valea Plângerii", văzute din cerdac)

Tinca. Tinca este Ecaterina Vartic, cu care Ion Creangă și-a împărțit ultimii 17 ani din viață. "Mică la statură, ageră, subțire și plăcută la înfățișare". Chiar povestitorul amintește, în câteva rânduri lăsate posterității, despre cum s-au cunoscut: "Astăzi, 16 ianuarie 1872, s-a întâmplat un plăcut accident pentru mine. (...) Mi-am luat în casă și o țățacă tinerică, de nouăsprezece ani, pe Ecaterina Vartic, ca să aibă grijă de băiat (Costache - fiul din prima căsătorie) și de mine, că de când m-a lăsat diavolița (Elena Grigoriu, prima soție) nu-s nici bărbat însurat, nici vădoi, ci cum e mai bine; și una, și alta. Lumea, cum e lumea, că numai moartea-i astupă gura, zice multe, dar cine stă s-o asculte? Zice că Tinca-i prea tinerică pentru un drac bătrân ca mine. Zice că mi-am făcut-o țiitoare, dacă nu mi-am putut-o face nevastă. Vorbească lumea până ce i-o ajunge gura la urechi! La spartul târgului, se vede că și țăranul cel mai prost are noroc, că țățaca mea e înger de zugrăvit pe icoană."
(în imaginea de pe perete, portretul Tincăi)

A avut noroc Ion Creangă, dar nu era nici el de colea. Năzdrăvanul "Ionică" din "Amintiri", pofticiosul "Popa Smântână" de la biserica "40 de sfinți", iubitorul de animale care aciuase pe lângă bojdeucă se aciuaseră peste 30 de pisici, spiritul impulsiv care la Golia trăgea cu pușca pentru a alunga ciorile de pe turlă, Creangă era un nonconformist. Întreaga biografie și operă, unde uneori se întâlnesc Ispirescu și Caragiale, o atestă. La fel ca Eminescu, un critic al moravurilor vremii - mai ales în rândul preoțimii în care nu se simțea în largul lui, ar fi fost probabil, în vremurile noastre, un "tânăr frumos și liber". 
Cămăruțele bojdeucăi conțin numeroase obiecte care au aparținut scriitorului sau familiei, precum tocul, călimara, un scrin imens, o icoană și portretul său. O comoară, păstrată cu grijă de fiul său și de prieteni.

Era 1918, era încă război și Iași era capitala țării când, la 15 aprilie, bojdeuca din Mahalaua Țicău se deschidea publicului. Prima casă memorială în România, pentru cel care a făcut nemuritoare copilăria la sat.

Casa memorială "Nicolae Gane"

$
0
0

Din păcate nu am putut vizita casa memorială "Nicolae Gane", fiind în curs de restaurare. Aștept cu interes redeschiderea ei.

Unfortunately, I was not able to visit the "Nicolae Gane" memorial house, as it was being restored. I'm looking forward to seeing it when it re-opens.

Muzeul Memorial "Mihail Kogălniceanu"

$
0
0

Din păcate Muzeul Memorial "Mihail Kogălniceanu" era închis la momentul vizitei mele în Iași; aștept ocazia următoare.

Unfortunately, the "Mihail Kogălniceanu" Memorial Museum was closed when I went to see it; better luck next time!

Mânăstirea "Sfinții Trei Ierarhi"

$
0
0
Situată în inima Iașului, pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, Mânăstirea "Sfinții Trei Ierarhi" uimește prin delicatețea sculpturii fațadei, o adevărată dantelă din piatră.

Found in the heart of Iași, on the main boulevard, Stephen the Great and Holy, the "Three Holy Hierarchs" monastery is delicately sculpted, like stone lace.

Este cea mai de seamă ctitorie a domnitorului Vasile Lupu (1634 - 1653) și totodată necropola familiei domnitorului, dar și locul de veci al lui Alexandru Ioan Cuza. 
Iubitor de lux, Vasile Lupu s-a asigurat că această realizare iese în evidență, în acest caz prin sculptarea întregii fațade de piatră, fapt unic în arhitectura românească.

It is the most important foundation of Prince Vasile Lupu (1634 - 1653) and it is also his family's necropolis. The remains of Prince Alexandru Ioan Cuza are also found there.
As he loved luxury, Prince Lupu ensured that this foundation stands out, so he has the whole facade intricately sculpted. It is unique in Romanian architecture.

Pisania mânăstirii, domnitorul a lăsat mărturie: "... am ridicat această ctitorie în numele celor trei sfinți: Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Ioan Gură de Aur și a fost sfințită în luna mai, ziua a șasea a anului 7147 (1639)".

The original inscription reads "... I erected this Monastery in the name of the three saints: Basil the Great, Gregory the Theologian and John Chrysostom and it was blessed in May, the sixth day of the year 7147 (1639)"

M-am străduit un pic să-mi iasă pozele; nu e ușor iarna și a fost mai tot timpul înnorat. 
Într-una din seri am fost întâmpinat la poarta mânăstirii de un om care așteaptă în mod obișnuit pomană acolo. Văzând că tot caut unghiuri spre turle, m-a apostrofat:
"Pentru fotografie, trebuie două puncte de fugă. Aici nu sunt două puncte, aici e o fațadă care nu merge. Crezi că te pricepi la fotografie? Habar nu ai." 
Un pic tulburător, un om al străzii să-ți vorbească de "puncte de fugă", dar aparențele sunt înșelătoare, fiecare om are o poveste, iar locurile sfinte cu atât mai mult prilejuiesc întâmplări neobișnuite.

I was trying to take a few good shots, and it is not easy in a cloudy winter day.
One evening I was greeted at the monastery gate with a man who probably usually waits for alms. He said to me: 
"For pictures, you need two vanishing points. Here, you can't have two vanishing points, here you have a facade and it doesn't work. You think you know photography? You know nothing."
A bit disturbing, a homeless man talking to you about "vanishing points", but appearances can be deceiving, every man has his story and holy places can occasion unusual events.

Unul dintre rezultatele "strădaniilor" cu "punctele de fugă". :) 

One of my efforts to capture "escape points" :)

- clopote vechi și stema Moldovei din perioada medievală -

- old bells and Moldova's emblem from the Middle Ages -

În curtea mânăstirii, Vasile Lupu a înființat o școală, "Academia Vasiliană", precum și o tiparniță, ctitoria fiind mai multe secole un punct de reper nu doar religios ci și cultural.

In the monastery courtyard. Vasile Lupu founded a school, the "Basilian Academy", as well as a printing press. His foundation was for many centuries a religious and cultural focal point.
Închisă o perioadă de regimul comunist, mânăstirea a fost redeschisă după anul 1989 și este astăzi un reper deschis în inima Iașului.

The Communist regime closed down the monastery, but it was reopened after 1989 and it is again an open beacon in the heart of the city.

Mânăstirea Golia

$
0
0
Printre lucrurile care mi-au plăcut cel mai mult la Iași au fost mânăstirile fortificate. Este un lucru neobișnuit dar foarte fain, să existe mânăstiri fortificate chiar în mijlocul orașului.
Cea mai la îndemână de vizitat este Golia, aproape de centru, dar nu este singura. Concurează cu Frumoasa, Cetățuia, sau Galata și fiecare are specificul ei.

Among the things I liked most in Iași were the fortified monasteries. It is an unusual and lovely experience to see such sights in the middle of the city.
The closest to visit is Golia, because it's right near the centre. However, there are other monasteries as well: Frumoasa, Cetățuia or Galata, each with its own special traits. 

Golia e un obiectiv major al Iașului pe care nu-l vizitasem în liceu și am fost cu atât mai impresionat anul trecut când i-am trecut, prima dată, porțile.
Ctitorie a logofătului Ioan Golia și a lui Alexandru Lăpușneanu, mânăstirea a fost ridicată la finalul secolului 15 la ceea ce era, atunci, marginea orașului. Acum o puteți găsi pe străduțele din spatele Teatrului Vasile Alecsandri.
Și Mihai Viteazul a lăsat un pomelnic acolo, pe când era domn al celor trei țări române unite.

Golia is one of the major objectives in Iași I did not visit in highschool, so I was all the more impressed to see it last year for the first time.
First built by chancellor Ioan Golia and Prince Alexandru Lăpușneanu, the monastery dates back to the end of the 15th century. It used to be at the edge of town, now you can find it on a high street behind Vasile Alecsandri theatre.
Mihai Viteazul also left a diptych there in the year 1600, when he ruled the united Romanian states (Wallachia, Moldavia and Transylvania).

Căzută în ruină, a fost ctitorită din nou de Vasile Lupu, spre sfârșitul domniei (1650), dându-i înfățișarea prezentă, una renascentistă, cu un număr neobișnuit de șapte turle octogonale.

Left in ruin, the monastery was re-founded by Prince Vasile Lupu towards the end of his reign, in the year 1650, giving it its present form, inspired from the Renaissance and with an unusual number of seven octagonal domes.  

Golia face, de altfel, o pereche frumoasă cu biserica Bărboi din apropiere, prima având o valență masculină, prin soliditatea zidurilor și aspectul de cetate, iar a doua, tot împrejmuită, prin zveltețea formelor (dar despre biserica Bărboi în postarea următoare).

In fact, Golia pairs up nicely with Bărboi church, nearby. The first is rather masculine in appearance, with its strong walls, while the latter is more slender (more details in the next post).

Marcată de vicisitudinile istoriei, Golia a servit o perioadă ca Mitropolie a Moldovei dar a fost de mai multe ori ruinată, incendiată.

During its long history, Golia also served as the Metropolitan cathedral, but it also burned several times and was affected by earthquakes.

În trei rânduri domnitor al Moldovei, Gheorghe Duca împrejmuiește mânăstirea cu ziduri și turnuri puternice (1667) iar acestea se păstrează și azi. Duca Vodă își va demonstra ambițiile ctitoricești dând Iașului o altă bijuterie de seamă: Mânăstirea Cetățuia.

Three times Prince of Moldavia, Gheorghe Duca built strong walls and towers around the monastery (1667). They survive to this day. Duca also left Iași another gem, Cetățuia Monastery.

Diacon la Mânăstirea Golia, Ion Creangă a locuit aici între anii 1866 - 1871, înainte de a fi exclus din rândurile clerului.

Ion Creangă, the famous Romanian short story author, served in Golia Monastery between 1866 and 1871, before being excluded from the church.

Printre motivele invocate pentru excluderea lui Creangă: a tras cu pușca după ciorile din clopotniță, care făceau mizerie și zgomot.
La cât de înaltă e clopotnița, dacă le-a și nimerit, eu zic că merită premiu. :)
De fapt acest turn a fost refăcut în anul 1900 și este prevăzut cu o terasă ce oferă o superbă panoramă asupra orașului. Din păcate, eu am prins mereu turnul închis, fiind ori prea târziu, ori sărbătoare.

Among the pretenses invoked by the church authorities for his exclusion can be mentioned the fact that he shot at the crows in the tower that made noise.
Since the tower is very tall, if he got them, then he was a good shot! :)
Actually, this tower was remodeled in 1900 when a terrace was opened on the roof. It offers a superb panorama of the city, but I arrived too late to find the tower open and another time I arrived during legal holidays.

"Această veche clopotniță, în urma focurilor și a cutremurilor întâmplate, crăpând amenința a se surpa, chibzuitu-sa deci a se mai ușura dându-se jos partea înălțată de Meletie, egumenul mănăstirei Golia la anul 1855 și păstrându-se numai partea zidită din vechime, restauratu-sa așa cum se vede în al 34lea an al domniei Maiestății Sale Regelui Carol I și în al 25lea al păstoriei IPSS Mitropolitului Moldovei și Sucevei D.D. Iosif Naniescu, fiind architect Nicolae Gabrielescu, în anul mântuirei 1900, luna maiu, zile 10."

"This old belltower being cracked after fires and earthquakes, was menacing ruin. It was decided to be lightened by taking off the top built by abbot Meletie in 1855, being kept only the old walled section. It was restored as it can be presently seen in the 34th year of the reign of His Majesty King Carol I and in the 25th of the mission of the Metropolitan of Moldavia and Suceava D.D. Iosif Naniescu. The architect was Nicolae Gabrielescu. May 10th 1900"

detaliile decorației fațadei / details of the facade

Dacă ați ajuns în Iași la ore târzii, nu face nimic: Golia poate fi vizitată și noaptea. Merită!

Golia is quite a sight also by night! Don't miss it!



Biserica Bărboi

$
0
0
O prietenă bună mi-a recomandat biserica Bărboi: "e preferata mea, cea mai frumoasă din oraș, acolo mergeam de când eram mică".
Cu o așa recomandare, eram foarte curios să descopăr locul și nu am fost deloc dezamăgit.

A good friend recommended Bărboi church to me: "it is my favorite, the most beautiful in town, that's were I used to go when I was little".
With such a recommendation, I was very curious to discover the place and I was not disappointed at all.

Ansamblul impresionează, într-adevăr, prin delicatețea liniilor bisericii și zveltețea turlei de la intrare.

The site is impressive. The curch is very delicate and the bell-tower slender.

La origini, biserica de parohie de azi a fost o mânăstire ctitorită prin 1615 de un mare boier, Ursu Bărboi, vornic al Țării de Jos pe timpul lui Ștefan al II-lea Tomșa (cel din Neamul Șoimăreștilor). 
Din păcate, vornicul a fost implicat într-un complot împotriva domnitorului, iar lucrurile nu s-au terminat bine pentru boier. Răsculații, înfrânți lângă Iași, "deasupra Fântânii lui Păcurari", "în loc au prinsu pre Bărboi vornicul și apoi pre fecioru-său. Deci pre Bărboiu cel bătrân îndată l-au înțepatu de laturea târgului, iară pre feciorul lui au trimis de l-au spânzuratu în poarta casei tătâne-său." (Letopisețul lui Miron Costin)

Originally, a monastery, it was erected in 1615 by a nobleman, Ursu Bărboi, governor in the south of Moldavia during the reign of Ștefan Tomșa II (a famous Romanian novel is set during his time, Neamul Șoimăreștilor). Unfortunatelly, the nobleman was involved in a plot against the prince and things went very bad for him. The insurgents, beaten near Iași, "above Păcurari Fountain", "caught Bărboi and then his son. The Elder Bărboi the impaled at the edge of town and they hanged the young man also." (Chronicle of Miron Costin)

Mânăstirea a fost îngrijită de urmații vornicului Bărboi, din familia Sturdza (din care și el făcea parte).
Fiind avariată de cutremure, mânăstirea a fost refăcută în anii 1841-1844 de logofătul Dimitrie Sturdza, bunicul lui George Sturdza care a construit faimosul castel de la Miclăușeni.
Construcția combină elemente din arhitectura neo-bizantină, neoclasică și barocă. Este un amestesc, dar predominant occidentală, deci care o diferențiază în peisajul ecleziastic ieșean. Arhitectul este grec, Andrei Karidis.

The Monastery was taken care of by the descendants of the Bărboi family, the Sturdza's.
Being ruined by earthquakes, the monastery was rebuilt between 1841 and 1844 by chancellor Dimitrie Sturdza. His grandson, George Sturdza, built a beautiful castle at Miclăușeni.
The building combines elements of Neo-byzantine architecture, neoclassic and baroque. It is a mix, but Western architecture is predominant. This is what makes it different from the other churches in town. It was built by Greek architect, Andrei Karidis.

Este superb pictată în interior, iar bolta este susținută de coloane ionice. Catapeteasma poleită cu aur a fost sculptată de Ilie Moldovan, originar din Basarabia.

The interior, with frescoes and Ionian columns. The iconostasis was sculpted by Ilie Moldovan, from Bessarabia.

La intrare se află pisania, cu un basorelief în miniatură al bisericii:
"Acestu sfântu lacaș a Bărboiului unde se prăznuește soborul Sfinților Apostoli sau prifăcut din temelie acum în anul 1841, cu cheltuiala din veniturile aceștii monastiri și cu agiutorul marelui logofăt Dimitrie Sturza și a soții sale Elencu prin sălința, sărguința și osteniala mitropolitului Grigorie Gricupoleos și a boierilor Sturzăști ctitor aceștii monastiri spre vecinica pomenire a lor și a tot niamul."

The inscription is accompanied by a miniature of the monastery, and it reads:
"This holy church Bărboi, where the feast of Saints Peter and Paul is celebrated, was erected in 1841. It was paid for by the revenues of the monastery and by chancellor Dimitrie Sturdza and his wife Elencu, and was erected through the efforts of bishop Grigorie Gricupoleos and the noble Sturdza family. May they be remembered."

Biserica este necropolă boierească pentru familia Sturdza.
În biserică se află de asemenea mormântul poetului Alecu Russo.

The church is the final resting place of the Sturdza family.
In the church is the tomb of poet Alecu Russo.

Mânăstirea a fost secularizată de Alexandru Ioan Cuza și a devenit biserică de parohie. Totuși, ea și-a păstrat zidurile (restaurate în anii 1980), turla și casa parohială, în care a locuit în anii 1864-1865 și Ion Creangă, diaconul bisericii.

The monastery was secularized by Prince Alexandru Ioan Cuza and became parish church. However, it kept its walls (restored in the 1980s), the bell-tower and the parish house, where storyteller Ion Creangă lived in the years 1864 and 1865 while he served as priest at Bărboi.

Oare să fi tras cu pușca și în această turlă, precum la Golia? Ar fi interesant de știut!

Did he shoot at crows in the belltower like at Golia? I would like to know!

În curtea bisericii se mai află un frumos lumânărar. Datează din secolul 19, fiind amenajat într-un fost rezervor de apă.

Candles are lit here (to avoid damage to the frescoes in the church). It also dates back to the 19th century and it used to be a well.

Tot în curte se află monumentul ridicat în amintirea unei biserici dispărute, "Sfânta Vineri". Biserica nu se afla pe acest amplasament, ci în zona halei centrale (strada Anastasie Panu).
Se pare că bisericile cu acest nume nu au o soartă prielnică... (și cea din București fiind demolată).

This is the monument to a church that used to exist nearby, "Holy Friday".
It seems that churches bearing this name to not have good fortune, as the one in Bucharest was also demolished.

Recomand din toată inima vizitarea bisericii Bărboi...

You should visit Bărboi church by day...

... chiar și noaptea.

... or by night.

Mânăstirea Frumoasa

$
0
0
Stând în Nicolina la prieteni, nu eram deloc departe de Mânăstirea Frumoasa. Este practic primul monument pe care l-am văzut, iarna aceasta în Iași. M-a luat prin surprindere, ieșind dintre blocuri, să mă întâlnesc cu istoria, cu o mânăstire care își merită atât de bine numele.

Staying in Nicolina neighbourhood with friends, I was not at all far from Frumoasa Monastery. It is practically the first monument I saw in Iași this winter. It took me by surprise, coming from behind the appartment buildings, stumbling upon history and a monastery that deserves its name, "beautiful", so well.

Aflată în partea de sud a orașului, la poalele dealului Cetățuia, Mânăstirea Frumoasa a fost mai mereu un loc important în istoria orașului și este și astăzi clasat monument istoric de interes național.
A fost ctitorită de hatmanul Melentie Balica între anii 1583-1586 când s-a întors din bejanie din "Țara Leșască" (Polonia).

Situted in the south of the city, at the foot of Cetățuia Hill (Fortress Hill), Frumoasa Monastery was practically always an important place for the history of the city and is still today a monument of national importance.
It was built by hetman Melentie Balica between 1583 and 1586 when he came back from his Polish exile.

Ca multe altele, și această biserică s-a ruinat în timp, astfel încât a fost ctitorită din nou, în anul 1729 de Grigore Ghica al II-lea.
Din această perioadă datează numele mânăstirii, fiind construită în stil renascentist și impresionând la acea vreme. Mai mult, mânăstirea a găzduit numeroși călători și delegații străine, în drum spre Iași sau mai departe.

Like many others, this church also was ruined in time. It was rebuilt in 1729 by Prince Grigore Ghica II.
The name of the monastery dates from this time, being built in Renaissance style and impressing its contemporaries. Furthermore, the monastery hosted numerous travelers and foreign delegations, on their road to Iași and further on.



Mânăstirea a avut de suferit de pe urma războaielor, în anul 1739 trupele rusești distrugând multe clădiri din incinta mânăstirii, înainte de a se retrage.
În imagine, vechiul palat domnesc, care ar putea fi refăcut și chiar ar trebui.

The monastery suffered from the Russian - Turkish wars. In 1739, Russian troops were quartered in the monastery part of it, before retreating.
In this image are shown the ruins of the prince's residence. It could be restored and should be.

Egumentul Ioasaf Voinescu a ridicat biserica în forma în care se vede azi, între anii 1836 - 1839, în stil neoclasic, cu influențe rusești. Atrag atenția cele patru cupole aliniate. Din păcate nu am putut-o vizita în interior.

Prior Ioasaf Voinescu erected the church in the shape we see today, between 1836 and 1839, in Neoclassic style, with Russian architectural influences. The four aligned domes are a distinct feature of this type of architecture. Unfortunately, it was closed and I could not see it inside.

"Palatul de pe ziduri" este singura clădire din incintă care a supraviețuit, fiind o vreme casă parohială. Este astfel denumit pentru că latura din spate depășește zidurile de incintă. A fost ridicat în 1812. Mașina nu-i din aceeași perioadă. :)

"The Palace on the walls" is the only building that survived, being used for some time as parish house.
It bears this name because it sits on the precinct walls. It was built in 1812. The car is more recent. :)

Tot în incintă se află cavoul familiei Sturdza, printre cele mai vechi din țara noastră în regiunea Moldovei. Mie simbolul clepsidrei înnaripate îmi place foarte mult, l-am mai întâlnit.

The tomb of the Sturdza family is found in the courtyard. It is one of the oldest in Romania (especially the south and eastern parts, where such monuments were not common before 1850). I like the symbol of the winged hourglass, I have seen it before.

Elementul distinctiv al mânăstirii rămâne, totuși, turnul clopotniță. Am stat minute bune să îl privesc, mai ales cupola de tablă ce pare prea grea, prea masivă pentru restul edificiului. Totuși, turnul e trainic și împlinește curând 200 de ani.

The distinctive element of the monastery remains the belltower. I admired it for several minutes, especially the dome, which looks almost too massive for the tower. However, it holds together and is almost 200 years old.

Deși iarnă și foarte frig, am prins mânăstirea într-o dimineață însorită, foarte frumoasă. Deși nu este tocmai la îndemână, nu cred că ar trebui cineva să vină la Iași fără a poposi pe la Mânăstirea Frumoasa. A fost și rămâne una dintre podoabele de preț ale orașului.

Even though it was winter and very cold, I saw the monastery in a beautiful sunny morning. Although it is a little bit out of the way, I don't think a traveler in Iași should miss it. It was and remains one of its gems.

Mânăstirea Galata

$
0
0
Când am vizitat Mânăstirea Galata, era o vreme de câine și un frig de crăpau pietrele. 
Locul se găsește ușor: pe șoseaua Nicolina, la două stații după Podul Roș, se face pe dreapta șoseaua Tudor Neculai iar apoi strada Mânăstirii.

Am căutat-o anume și nu concepeam să plec din Iași fără să o văd, făcând parte din mânăstirile fortificate ale orașului. Mai are și un nume sonor, istoric, de care auzisem. Curând se înfățișa, măreață, în fața mea.

Mânăstirea a fost fondată în anul 1583 de domnitorul Petre Șchiopul și poartă numele unui cartier din Constantinopol, loc de exil pentur domnitorii aflați în așteptarea firmanului de înscăunare în principatele române.

Pe portă se află, în mod interesant, blazonul familiei Sturdza, din nou cu interesantul simbol al clepsidrei înaripate. Probabil ilustra familie s-a numărat la un moment dat printre binefăcători.

Aflat de 4 ori pe tronul Moldovei (în intervalul 1574 și 1591) ctitorul, Petru Șchiopul, era de fapt din dinastia munteană a Basarabilor. Domniile i-au fost întrerupte de o serie de pretendenți, printre care legendarul Nicoară Potcoavă, imortalizat în romanul lui Mihail Sadoveanu
Detaliu interesant: lui îi datorăm supraviețuirea celebrului portret al lui Vlad Țepeș, având în vedere că domnitorul l-a luat cu el în exilul din Tirol, după ultima domnie (1591) iar tabloul s-a păstrat, până în zilele noastre, la castelul Ambras din Austria.

Detaliu romantic: în ctitoria sa, pe care nu a apucat să o mai termine, s-a căsătorit în secret domnitorul cu Irina Botezat, o femeie din popor, cu care avea un fiu, Ștefan.
Apoi, după exilul domnitorului, mânăstirea a fost îngrijită de fiica sa, Maria, care a salvat-o de la ruinare. 

Zidurile de incintă ale mânăstirii au fost înălțate abia mai târziu, în anul 1735.

În timpul Eteriei, la Mânăstirea Galata și-a stabilit cartierul general Alexandru Ipsilanti.

După seculalizarea averilor mânăstirești, Galata a servit ca biserică parohială iar, în perioada interbelică, a fost închisoare.
Timp de zece ani, între 1961 și 1971, mânăstirea a fost restaurată, fiind reconstruit și palatul domnesc, ce se ruinase de-a lungul secolelor.

Biserica este masivă, m-a impresionat, din exterior. Din punct de vedere arhitectural, specialiștii identifică elemente ale arhitecturii muntene, ce se îmbină cu cele tipic moldovenești (intrarea dinspre latura sudică, ocnițele...).

Vremea neprielnică, faptul că am găsit biserica închisă, toate astea fac că nu m-am bucurat așa de mult de vizită. Mi se părea prea goală curtea, după vizite la obiective precum Golia și Cetățuia, mai ales. Sunt convins, însă, că a fost o impresie conjuncturală și aștept ocazia de a revedea, deschisă și sub cer albastru Mânăstirea Galata. 
Viewing all 249 articles
Browse latest View live