62 de ani mai târziu, pe 28 noiembrie 1916, cavaleria română avea să fie protagonista unui episod similar, la Prunaru.
"It's beautiful, but it's not war. It's crazy." Those were the words of a French officer witness to the charge of the light brigde in the Crimean War (1854).
62 years later, on November 28th 1916, the Romanian cavalry would be the protagonist of a similar episode, at Prunaru.
După ce armata germană a forțat Dunărea la Zimnicea pe 23 noiembrie, s-a năpustit spre București, elementele cele mai avansate ocupând satul Prunaru, pe șoseaua Alexandria - București. O parte a armatei române din zonă era încercuită.
After the German army crossed the Danube at Zimnicea on November 23rd, it scrambled for Bucharest, its vanguard reaching Prunaru on the Alexandria - Bucharest main road. Part of the Romanian army in the area was surrounded.
At that moment, the Second Cavalry Regiment was sent to support the Romanian army's assault to break the encirclement. It was commanded by Colonel Naumescu.
Dintre "cei 300 de la Prunaru" au fost uciși 209 de soldați și 7 ofițeri. Colonelul Naumescu, rănit, a fost luat prizonier și a murit în captivitate în Bulgaria.
De pe patul său de moarte, din captivitate, colonelul Naumescu a adresat camarazilor săi următoarele rânduri:
"Scumpii mei, invidiați soarta mea fericită. Mor mulțumit că în viață am avut nobila misiune de a face educația patriotică a unui regiment de viteji, le-am pregătit sufletul și le-am deșteptat conștiința înaltei datorii față de scumpa noastră patrie." (Constantin Kirițescu, Istoria Războiului pentru întregirea României, vol. II, Ploiești, ed. Karta - Graphic, p. 190).
From "the 300 of Prunaru", 216 soldiers were killed, 7 officers among them. Colonel Naumescu was wounded and taken prisoner. He died in captivity in Bulgaria.
From his deathbed, he left a few words for his comrades in arms:
"My dear comrades, envy my happy fate. I die content that in life I had the noble mission to finish off the patriotic education of a regiment of braves, I prepared their soul and I awakened their consciousness for the high duty to our beloved motherland." ((Constantin Kirițescu, Istoria Războiului pentru întregirea României, vol. II, Ploiești, ed. Karta - Graphic, p. 190).
Cel care a preluat comanda regimentului, locotenent-colonelul Emanoil Pop, l-a condus pe toată durata războiului, inclusiv în luptele de la Mărășești.
The regiment's command was taken over by lieutenant-colonel Emanoil Pop. The regiment fought the remainder of the war, including at Mărășești.
Cimitirul militar ce amintește bătălia se află pe șoseaua București - Alexandria, în comuna Bujoreni, o zonă frumoasă, cu vâlcele și păduri.
În amintirea Șarjei de la Prunaru a fost dezvelit la Iași, în perioada interbelică, "Statuia Cavaleristului în Atac", realizat de sculptorul Ion C. Dimitriu - Bârlad. Monumentul se află vizavi de intrarea în Grădina Copou.
The military ceremony which reminds of the battle is near the Bucharest - Alexandria main road, in Bujoreni. It is a beautiful place, with forests and valleys.