Sulina

Sulina - marginea României.

Chiar dacă ar mai fi locuri care ar concura pentru folosirea acestui apelativ, aplicarea lui Sulinei mi-a venit firesc, așa izolată fiind, la capătul Deltei, accesibilă doar cu vaporul.

Am stat două zile în oraș, dintre care una a fost de fapt într-un tur al Deltei. Deopotrivă plajă, râu și pădure, Sulina este uimitoare. Mai jos sunt câteva rânduri despre ce este de văzut în cel mai estic port de pe Dunăre.

Sulina - at the edge of Romania

Even if there are other places in Romania which can boast with the title, it comes naturally for Sulina, at the end of the Danube river. Beach, river and forest, Sulina is amazing.

(în imagine, tabăra văzută din vechiul far)

I wanted to get here for several years and the occasion came rather unexpectedly, visiting friends from Bessarabia at the "ARC" camp, for Romanians living in the neighboring countries.

(the camp grounds, seen from the old lighthouse)

Zilele de glorie ale Sulinei se leagă de Comisia Europeană a Dunării, înființată prin Tratatul de Pace de la Paris din 1856 (articolele 16 - 19). La încheierea Războiului Crimeei, Rusia a fost îndepărtată (vremelnic), de la gurile Dunării, iar pe fluviu trebuia să se poată circula liber.

Comisia își avea sediul la Galați, un sediu secundar la Sulina și era însărcinată, între altele, să amenajeze cursul inferior al Dunării astfel încât să se poată naviga în siguranță.

În imagine: sediul Comisiei Europene a Dunării, cea mai impunătoare clădire din oraș.

Sulina's glory days are linked to the creation of the European Commission of the Danube at the 1856 Paris Peace Treaty (articles 16 - 19). At the end of the Crimean War, Russia no longer bordered the Danube and it was decided that there would be free navigation on the river.

The Commission had its headquarters in Galați and secondary headquarters in Sulina. Its role was to undertake works in order to allow for a safe navigation.

Pictured: the headquarters of the Commission, the most impressive building in town.  

Palatul Comisiei Europene a Dunării, văzut din vechiul far.

The headuqarters of the European Commission of the Danube, seen from the old lighthouse.

Prin grija Comisiei, la Sulina au fost realizate diguri și s-a ridicat "vechiul far" ce a rezistat până în zilele noastre. Construit în 1870, astăzi găzduiește Muzeul "Farul Sulinei". 

Între timp, Dunărea a continuat să depună sedimente iar pământul a avansat cu sute de metri mai departe față de bătrânul edificiu.

The Commission oversaw the construction of modern levies and of the old lighthouse. Built in 1870. it is now a museum.

In the meantime, the Danube continued to expand the delta and now the old lighthouse is several hundreds of meters inland.

Odată cu transformarea micului sat de pescari Sulina în punctul terminus al unei căi navigabile de importanță crescândă, au apărut facilități moderne, precum hotelul "Camberi", astăzi din nefericire în ruină (o altă victimă a naționalizării comuniste).

Sulina transformed from a small fishermen village into a town at the end of an important waterway. A modern hotel was built, "Camberi", now a ruin (another victim of the communist nationalization). 

Pe chei pot fi admirate multe clădiri centenare, dar renovate, cu balconașul lor caracteristic din fontă sau din fier forjat.

19th century buildings with a better fate can be seen on the Danube bank. They typically have an iron balcony on the main facade.

 A doua cea mai mare biserică din oraș, Sfântul Nicolae.

The second biggest church in town, Saint Nicholas.

Dunărea se scurge și ea molcom; pot fi admirate tot felul de ambarcațiuni curioase, mari și mici, ba într-o seară au acostat chiar vapoare de foarte mari dimensiuni, chiar în fața palatului Comisiei.

On the Danube you can see boats of all shapes and sizes. 

Cele mai impresionante sunt ale Poliției de frontieră, disciplinat aliniate pe malul opus.

The most impressive are the ones from the Border police.

De altfel, la Sulina, fiecare metru reamintește legătura strânsă a orașului cu apa, cu fluviul și cu marea.

In Sulina, every meter reminds us of the towns tight link with the water, river and sea.

În port se află și un frumos monument ridicat "în memoria eroilor care s-au jertfit pentru apărarea deltei Dunării și eliberarea Basarabiei în cel de-al Doilea război mondial". La Sulina au fost lupte atât în 1941 cât și în fazele finale ale războiului, orașul fiind bombardat de mai multe ori.

There is also a monument "dedicated to the heroes who gave their lives defending the Danube Delta and the liberation of Bessarabia in World War II". 

Tot pe mal se află cea mai frumoasă clădire din oraș: catedrala Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae. A durat 100 de ani să se facă această catedrală care, după cum se observă, încă are schele pe ea. 

Planul de a ridica o catedrală pe malul Dunării, vizibilă din largul mării, datează din 1882. Doar în 1910, la inițiativa regelui Carol I, a fost pusă piatra de temelie la edificiul prezent, după planurile arhitectului Constantin Nănescu. Nu a fost terminată: a izbucnit Marele Război. A fost reluată în anii 1930 sub impulsul regelui Carol II. A fost completat doar exteriorul: a venit războiul.

The most beautiful building is the Saint Alexander and Saint Nicholas Cathedral. It took 100 years to build it. As it can be seen, these days it still has scaffolding.

There was a plan to built a cathedral in the town since 1882. The foundation stone was laid in 1910 on the initiative of King Carol I. The architect was Constantin Nănescu. It was not finished because World War I erupted. The works were restarted during the reign of King Carol II but were again interrupted by another war. 

Vestea cea bună e că până la urmă catedrala a fost terminată și sfințită în 1982... 100 de ani pentru o catedrală! Mai bine mai târziu decât niciodată.

The good news is that the cathedral was finally finished in 1982... 100 years to finish a cathedral! Better late than never.