Să începem cu începutul, menționând că această casă, care a aparținut lui Mihail Sadoveanu a fost ridicată de Mihail Kogălniceanu, pe moșia ancestrală.
"La 1834 nu se afla pe acest loc decât o vie a agăi Ilie Kogălniceanu, în mijlocul vechilor podgorii ale Iașilor, despre care se pomenește în cronici, căci războaiele nu le-au ocolit și nu o dată s-au dat lupte între vii. Mihail Kogălniceanu avea în oraș o casă spațioasă, care mai există și astăzi; dar el a hotărât să dea curs fanteziei sale și să-și clădească o vilă în mijlocul podgoriei, aproape de porțile Iașilor... În 1842, Mihail Kogălniceanu construiește casa așa cum o vedem și astăzi. Arhitectura ei ciudată, datorită turnului fantezist - rămășiță nostalgică a impresiilor occidentale - va fi stârnit, desigur, comentarii printre locuitorii intrigați de gustul extravagant al aghiotantului domnesc." (text de prezentare din cadrul casei memoriale)
Într-adevăr, acel turn face toată diferența: transformă ce altfel ar părea încă o banală vilă de secol 19 într-un obiectiv cu un profil foarte interesant. De altfel i-a rămas numele de "casa cu turn". Eram foarte curios să ajung să o văd, dar din păcate am ajuns pe înserat iar lumina îmi limita posibilele unghiuri de fotografiere. De asemenea, nu se poate urca în turn, dar sunt destule de văzut în vilă!
Casa nu a rămas mult timp în proprietatea lui Kogălniceanu, fiind vândută unui bancher bogat, Neuschotz, iar apoi cumpărată în 1918 de Mihail Sadoveanu cu 86334 lei. În perioada Primului Război Mondial au locuit în această casă compozitorul George Enescu și soția lui, Maria Cantacuzino, refugiați fiind la Iași. Nu știu de ce Wikipedia zice că Enescu a rămas la București, e și logic că s-a retras la Iași odată cu familia regală de care era foarte apropiat. Casa a fost foarte primitoare pentru ei.
Cu ocazia vizitei casei memoriale aflați tot ce doriți să știți despre Mihail Sadoveanu, opera și omul. Este știut faptul că s-a născut la Pașcani, fiul avocatului Alexandru Sadoveanu și a Profirei Ursache, precum și că moartea timpurie a mamei lui l-a marcat toată viața, păstrând un adevărat cult pentru ea. De altfel, a doua fiică a romancierului avea să poarte și ea numele "Profira" (alintată "Profirița").
Mihail Sadoveanu a fost căsătorit 41 de ani cu Ecaterina Bâlu (înfățișată în portret), cu care avea să aibă 11 copii și 20 de ani cu Valeria Mitru, după moartea primei soții.
Muzeul prezintă bogatul arbore genealogic al familiei.
Casa memorială este înțesată cu poze și portrete de familie și obiecte ale scriitorului. Pe șevalet este înfățișat "Miti", Dimitrie Sadoveanu, băiatul cel mare, pictor, iar pe zid se află portretele Teodorei, Profirei și Liviei-Mărioara împreună cu Livia-Lucia.
Imaginile cu scriitorul abundă; e adevărat că Sadoveanu a avut o personalitate megalomană pe măsura operei, care din păcate a sfârșit în excesele adeziunii la agenda criminală a partidului comunist, ajuns la putere după 6 martie 1945. Sadoveanu a fost președinte al Marii Adunări Naționale, președinte al Uniunii Scriitorilor, a scris propagandă : romanul "Mitrea Cocor" - un fel de "Neamul Șoimăreștilor" comunist - sau cartea de reportaje "Lumina vine de la Răsărit". Moscopol l-a satirizat în "Guvernul comunist" ("să fii frate cu dușmanul și să-ți zică Sadoveanu") iar mătușa mea, născută în 1924, deci multă vreme contemporană cu Sadoveanu, nu putea să-l sufere. Păcat.
Să-l lăsăm însă pe omul politic decăzut și să ne concentrăm pe omul de cultură: să ne mai plimbăm prin casa memorială, ascultând "Luceafărul" recitat de scriitor. Peste tot, atmosfera familiară a romancierului: trofee de vânătoare, alpenștocul (bastonul de drumeții), tabla de șah, un bust satiric... Sadoveanu a îmbinat scrisul cu cariera politică și o mare pasiune pentru vânătoare și activități în aer liber.
Când veniți, nu ratați casa cu turn din Copou!