Degeaba cauți un lucru dacă nu privești în direcția potrivită... mi-am zis după ce am parcurs zadarnic strada Dimitrie Ralet, uitându-mă după casa lui George Topîrceanu. Știam că e mică, o văzusem în poze, mai degrabă o baracă, dar am ajuns la capătul străzii fără s-o văd: atenția îmi fusese deturnată de două superbe vile neoromânești pe care le-am fotografiat din toate unghiurile. Una e și de vânzare.
You search for something in vain if you don't look in the right direction... I told myself after walking to the end of Dimitrie Ralet street, looking for the George Topîrceanu memorial house. I knew it was small, I saw it in pictures. It looks a bit like a barn but I missed it: I was distracted by two superb Neo-Romanian villas that I photographed from all sides. One of them is for sale.
Nu tot ce strălucește este din aur, nu toți cei ce cutreieră sunt rătăciți...
Aceasta este căsuța pe care o căutam, are și un panou mare la intrare. :)
Aici și-a petrecut Topîrceanu (1886 - 1937) ultimii ani din viață, locuința fiind pusă la dispoziția poetului de prietenul său, Demostene Botez.
"All that is gold does not glitter, not all those who wander are lost..." (Tolkien)
This is the house I was looking for. It even has a big information panel at its entrance. :)
This is where Topîrceanu (1886 - 1937) spent the last days of his life, the house being lent by his good friend Demostene Botez.
"Witty like few writers, Topîrceanu, from his noble and discreet demeanor, only shared his sensibility filtered and leaning in a deliberate tone, giving irony and sarcasm to bitterness and disillusion" (Tudor Arghezi)
George Topîrceanu este cunoscut mai ales pentru poeziile sale pentru copii. Cine nu cunoaște "Balada unui greier mic"? ("Cri-cri-cri, Toamnă gri, Nu credeam c-o să mai vii") sau "Rapsodie de toamnă" ("S-a ivit pe culme Toamna, Zâna melopeelor, Spaima florilor și Doamna, Curcubitaceelor...").
Mai puțin cunoscut, pe nedrept, aș zice, este George Topîrceanu, veteranul de război și memorialistul. Căzut prizonier în Bătălia de la Turtucaia, poetul român avea să evoce luptele și prizonieratul în "Amintiri din luptele de la Turtucaia", "Pirin Planina (episoduri tragice și comice din captivitate"și "În ghiara lor... Amintiri din Bulgaria și schițe ușoare". Pe primele două le-am citit; sunt impresionante. Deși pe alocuri Topîrceanu presară umorul lui ironic, uneori laconic, totuși evocarea războiului rămâne gravă și deseori tragică.
"Știam că bulgarii ne urăsc de moarte. Cunoșteam de pe acum refrenul lor încăpățânat, pe care l-am auzit de atâtea ori mai târziu, ca pe un leit motiv al urii lor simple și primitive: Trinaisi godina... 1913" (fragment din "Pirin Planina").
(în imagine, Topîrceanu la plecarea în război)
George Topîrceanu is known mostly for his poems for children. There is a well known verse from "A small cicada's ballad"? in popular culture ("Cri-cri-cri, Grey autumn, I didn't know you'd still come around"), hinting to how we are always surprised when bad weather comes or even when an event catches us unprepared.
However, it is less known that Topîrceanu was a war veteran and that he participated and fell prisoner in the Battle of Turtucaia. He recounted the experience in war journals, my favorite one being "Pirin Planina".
"I knew that the Bulgarians hated us passionately. I knew already their stubborn tune, that I heard later so many, like a leitmotif of their simple and primitive hatred: Trinaisi godina... 1913" (fragment).
(pictured, Topîrceanu when departing for war)
Muzeografa a făcut o prezentare foarte frumoasă a aspectelor de interes din muzeu, prezentând pe scurt viața poetului. Bucureștean îndrăgostit iremediabil de Iași, a trăit majoritatea vieții în capitala Moldovei iar cariera și opera i se leagă de revista "Viața Românească"și de ai ei titani: Garabet Ibrăileanu și Mihail Sadoveanu, prieteni în viața de zi cu zi. Cu Sadoveanu, poetul împărtășea pasiunea vânătorii și pescuitului.
Căsătorit un timp cu Victoria Iuga, învățătoare, la Iași George Topîrceanu a împărtășit o poveste de dragoste cu Otilia Cazimir. Un element în viața discretă a celor doi este faptul că nu apăreau niciodată singuri în fotografii, ci întotdeauna cu altcineva între ei, din cercul lor literar și apropiat). Noroc că nu existau rețele de socializare...
După cum se poate observa, odaia de lucru a poetului este înțesată cu obiecte personale, poze vechi, cărți și manuscrise dar și o sculptură în model redus a operei "Ultima grenadă a caporalului Mușat" a lui Ion - Dimitriu Bârlad. Originalul se află în fața gării din Bușteni și se numără printre monumentele mele preferate comemorative ale Primului Război Mondial. Cine nu cunoaște povestea caporalului Mușat din "Povestiri Istorice" de Dumitru Amlaș?
Tot povestind despre memorialistica lui Topîrceanu, am ajuns să povestesc cu doamna muzeograf despre centenarul bătăliei de la Turtucaia - i-am arătat și pozele făcute acolo toamna trecută.
Pentru mine, Topîrceanu este o figură de anvergură în peisajul literar, dar și istoric, cu o viață tumultoasă și autentică, o viață căreia trebuie fiecare dintre noi, la rândul nostru, să-i căutăm sensul.
"Vă pierdeți vremea și vă agitați pentru niște lucruri ca umbra și pieritoare ca iarba câmpului. Dumneavoastră nu băgați de seamă că în viața asta pe pământ ocupăm, fiecare, în generația noastră, câte un loc efemer, ca în tramvai." ("Pirin Planina", fragment)
The curator presented the relevant information about the museum and the poet's life. Born in Bucharest, he fell in love with Iași, where he spent most of his life. He worked for the "Viața Românească" review, managing it with two titans of Romanian litterature: Garabet Ibrăileanu and Mihail Sadoveanu. They were friends in every day life and with the latter he shared a passion for hunting and fishing.
Married for a few years with teacher Victoria Iuga, in Iași Topîrceanu shared a romance with Otilia Cazimir. It is funny that the two were discreet and generally didn't take pictures together, only pictures with another person among them, from their personal or literary circle. A good thing there were no social networks yet...
As it can be observed, the poet's study is packed with personal belongings: pictures, books, manuscripts, and also a scale model of Ion - Dimitriu Bârlad's sculpture "Corporal Mușat's last grenade". The original is found in Bușteni resort and it is one of my favorite monuments for World War I. Corporal Mușat was a one-armed grenade thrower and his story was made popular in children's historical stories by Dumitru Amlaș.
In fact, I talked with the curator about my recent visit at the centennial of the Centennial of the battle of Turtucaia.
I consider Topîrceanu a major figure of Romanian literature and history, with an eventful and authentic life, one for which each of us, in turn, must find the purpose.
"You waste your time and you fret for things like shadows and perishing like the grass in the fields. You don't notice that in this life on Earth we have, each one of us, in our generation, a fleeting moment, like in a tramway." ("Pirin Planina", fragment)