Pe strada Otilia Cazimir nr. 4, nu departe de Palatul Culturii, se află casa memorială a poetei ieșene. Este o casă micuță dar pe care am căutat-o cu insistență, pentru că Otilia Cazimir este poeta poeziilor copilăriei mele.
Cine nu-și aduce aminte rime precum "Bunicuța-i supărată / Că de-un ceas întreg tot cată: / Cată-ncolo, cată-ncoace, / Ochelarii nu-s și pace! (...) Când să-i cate și prin tindă / Da cu ochii de oglindă, / Și ce vede, ce nu vede, / Parcă nici nu-i vine a crede: / Ochelarii, poznă mare! / Îi stăteau pe nas călare..." (Unde-s ochelarii)
On Otilia Cazimir street, at nr. 4, not far from the Palace of Culture, is the Otilia Cazimir memorial house.
It is a small house that I looked for intently, because in my childhood I really liked the poet's simple poetry.
However, since "Poetry with translation is like taking a shower with your raincoat on" (from Jim Jarmusch), I cannot translate her verses, which are very melodious and playful.
Otilia Cazimir, pe numele ei Alexandrina Gavrilescu, s-a născut la Neamț, al cincilea copil dintr-o familie de învățători - ceea ce poate explica dragostea ei precoce pentru literatură.
A copilărit și a trăit toată viața la Iași, în căsuța din imaginea de mai sus, ridicată în anul 1860 și cumpărată de părinții ei, care au venit la Iași pentru copiii lor, să aibă parte de o școală mai bună.
Cariera literară se leagă de revista "Viața Românească"și de mentorii ei - Garabet Ibrăileanu și Mihail Sadoveanu - care i-au și dat pseudonimul literar care ei nu i-a prea plăcut. Mie însă îmi place prenumele "Otilia", iar în Franța, Sfânta Otilia (Sainte Odile) este protectoarea Alsaciei, regiunea studenției mele. Este un nume geermanic, femininul lui "Otto"și înseamnă "bogăție". Cât despre "Cazimir", este numele celui mai mare rege al Poloniei medievale.
Otilia Cazimir a fost nu doar poetă, ci și traducătoare din limbile franceză și rusă (opere de Maupassant, Cehov, sau Gorki).
Otilia Cazimir being a pen name, Alexandrina Gavrilescu was born in a small village before her parents, who were teachers, moved to Iași with her an her other four siblings. They wanted better education and opportunities for their children (just like today).
She lived in the same house for practically all her life. It was built in 1860 and bought later by her parents.
Her literary career is linked to the review "Viața Românească" (Romanian Life) and her mentors, Garabet Ibrăileanu and Mihail Sadoveanu, who also gave her her pen name. She never liked it particularly. However, I do, as Odile (or Ottilia) is the patron saint of Alsace, where I spent my student years. It is the female version of "Otto", meaning "wealth". On the other name, Cazimir is a Polish name, like King Casimir the Great.
Otilia was not only a poet (especially for children) but also a gifted translator from both Romanian and Russian (Maupassant, Cehov, Gorki...).
Lângă casa poetei se află această minunată casă de epocă, pe care mulți au confundat-o la un moment dat. Este și un tablou frumos cu această casă - în adevărata casă a Otiliei. :)
Near the poet's house is this other wonderful house which some mistake as being Otilia's. It is not, but there is even a painting presenting it as such. It hangs in her memorial home. :)
Casa memorială cuprinde două camere, cele din față ("camerele bune", cum se mai zice). Au fost vândute de familia Otiliei Cazimir, cu acest scop. Restul casei aparține descendenților.
Este înțesată de obiecte care au aparținut poetei, precum icoane, fotografii de familie, cărți, manuscrise și obiecte personale.
Pe mine m-a impresionat faptul că am văzut, pe o măsuță lângă biroul de lucru, o cutie de țigări încrustată de George Topîrceanu în perioada prizonieratului din Bulgaria, după bătălia de la Turtucaia. Privind obiectul, îmi imaginam cum stătea poetul prizonier și cioplea capacul acelei cutii, pe care i-a dăruit-o Otiliei.
Este un fapt mai puțin cunoscut că între cei doi a fost o lungă și frumoasă idilă, pe care aceștia o ascundeau cu pudoare. Eu am aflat povestea la Casa memorială "George Topîrceanu"- i-a dat de gol muzeografa - și îi dau și eu de gol aici, pentru că mi se pare o potrivire frumoasă, atât pe plan literar cât și sufletesc.
Two rooms make up the memorial home, which were sold by her family for this purpose. The rest of the house still belongs to her family.
These rooms are filled with personal objects like icons, pictures, books and manuscripts.
I was impressed to see a cigarette case etched by poet George Topîrceanu while he was a prisoner in Bulgaria, following the battle of Tutrakan. I could easily imagine, looking at the object, the poet etching the lid of the box, which he later gave to Otilia.
It is not well known that the two were together, but they were discreet about their idyll. I found out about the link at the "George Topîrceanu" Memorial House (the curator gave them away) and I give them away here as well because I admire them both and I think they are well matched, artistically and on a personal level.