Cetatea Oradea

Inima orașului din punct de vedere istoric, Cetatea Oradea este un obiectiv care nu trebuie ocolit. Ea se află la capătul străzii Independenței, lângă parcul 1 Decembrie.

Fondată de Regele Ladislau I al Ungariei (1077 - 1095), a fost menționată prima dată în 1241 (sub numele latin Varadinum), când i se făceau reparații grabnice în vederea atacului iminent al tătarilor. Totuși, nu era cetatea pe care o vedem astăzi, aceasta fiind ridicată în secolul 17 în formă bastinară.

Acel secol a fost unul zbuciumat pentru cetate:

În anul 1600, cetatea era stăpânită de Mihai Viteazul, care a trecut pe aici în drum spre Praga.

În anul 1660, otomanii cuceresc cetatea, Oradea devenind pentru 32 de ani pașalâc.

În anul 1692 cetatea este cucerită de Habsburgi, care îi dau forma de astăzi.

(imaginea se găsește în turnul primăriei)

După ce până la Revoluție cetatea a rămas obiectiv militar, ea a fost progresiv redată orașului ca obiectiv turistic. Accesul se face prin poarta de vest a cetății.

Aleile, bastioanele și drumurile de strajă sunt bine restaurate și consolidate. Cetatea numără cinci bastioane: bastionul ciunt, bastionul aurit, bastionul roșu, bastionul crăișorul și cel mai mare, bastionul Bethlen.

Partea din spate a cetății, spre poarta de est, este ultima asupra căreia trebuie să se intervină.

Vedere de pe zidurile din dreptul porții de est.

Diavolul stă în detalii: burlanele din cupru (!!!) sunt înscripționate cu conturul cetății.

La fel și capacele de canalizare.

Am remarcat faptul că restaurarea cetății este pe alocuri stridentă, nu există patină.

În bastionul ciunt a fost amenajat un teatru de vară. De menționat că cetatea adăpostește Facultatea de Arte Vizuale a Universității Oradea.

Biserica din centrul cetății datează din 1777.

vechea clădire a administrației militare și a vămii

marginea zidului de apărare, cu drumul de strajă

barăcile ofițerilor, restaurate și curând refuncționalizate

În curtea cetății există o dovadă că Cetatea Oradea vă iubește!