Oradea a fost mereu pe lista mea de vizitat: un oraș frumos, dar atât de îndepărtat de București. De altfel, în general, nord-vestul țării este zona în privința căreia am cele mai mari lacune. Așadar am primit cu plăcere invitația Mariei, studentă din Republica Moldova în orașul de pe Crișul Repede, de a petrece câteva zile acolo. A fost ocazia de a descoperi unul dintre cele mai frumoase orașe ale României, care s-a ridicat la nivelul așteptărilor.
Pentru a ajunge la Oradea am optat pentru blablacar (www.blablacar.ro) și am ajuns în opt ore, dimineața. Urmau patru zile în Oradea și Băile Felix. Din experiența mea, două zile (pline) sunt suficiente pentru a descoperi Oradea, atât orașul cât și muzeele sale, fiind astfel o destinație ideală de weekend. M-am convins, dacă era vreo îndoială, că este unul dintre cele mai frumoase orașe ale României și se numără printre cele cu cel mai mare potențial turistic, fiind bijuteria arhitecturii Art-nouveau a țării noastre.
Aceasta este bisericuța ce servește drept capelă campusului Universității Oradea. Primele două zile au fost superbe, însorite; următoarele un pic mai acoperite și mai neprietenoase cu turiștii.
Înainte de a porni în oraș vă puteți înarma cu o hartă.
În diverse locuri din oraș, puteți găsi și câteva planuri foarte detaliate ale centrului.
Prima destinație a fost, desigur, inima orașului: Piața Unirii. Este un reper și o atracție turistică în sine.
În centrul pieței se află statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul , iar în fundal clădirea primăriei.
Biserica cu Lună, cu fascinantul său ceas ce arată, cu precizie, fazele lunii. A fost construită între anii 1784 - 1790. În interior puteți admira un iconostas superb, în care predomină culoarea albastru.
Tot în Piața Unirii se află palatul episcopal greco-catolic.
Din piață este vizibilă și biserica greco-catolică Sfântul Ierarh Nicolae, iar în apropierea ei o clădire administrativă, printre puținele pe care le-am văzut în oraș în stil neoromânesc.
Biserica catolică Sfântul Ladislau este amplasată proeminent în piața principală. Este una dintre cele mai vechi din oraș, fiind începută în 1720.
![]()
Piața a fost foarte recent restaurată, fiind pietruită, amplasate bănci și refăcută stația de tramvai. Înfățișarea actuală dă o impresie de spațiu și de nou, este foarte plăcută.
Piața a fost foarte recent restaurată, fiind pietruită, amplasate bănci și refăcută stația de tramvai. Înfățișarea actuală dă o impresie de spațiu și de nou, este foarte plăcută.
O perspectivă asupra pieței din cealaltă direcție, dinspre Palatul Vulturul Negru.
Simbolul Oradei, Palatul Vulturul Negru a fost construit în 1907-1908 în stil Art-Nouveau.
Comentariile fiind de prisos, mă voi limita în a prezenta câteva imagini cu fațada. Recomand să o admirați la asfințit.
Palatul Vulturul Negru
Vitraliul Palatului Vulturul Negru.
Fiind în Piața Unirii, o atracție care nu trebuie ratată este Palatul Primăriei Oradea...
... și al său turn cu ceas, ce oferă a priveliște superbă asupra orașului.
Fie că privirile se îndreaptă spre Piața Unirii (prima imagine de mai sus) sau de-a lungul Crișului Repede spre șantierul sinagogii în restaurare...
... sau spre centrul vechi al orașului, unde am continuat plimbarea, niciun turist nu trebuie să ocolească turnul primăriei. Ceasul acesta măsoară cu exactitate timpul, iar la ore fixe răsună "Marșul lui Iancu".
Piața Unirii, de pe celălalt mal al Crișului Repede.
O plimbare prin centrul vechi al Oradei poate începe de la teatrul Regina Maria și continua pe strada Republicii, spre magazinul Crișul.
În fața teatrului am avut plăcuta surpriză de a descoperi cea mai frumoasă statuie în bronz a Reginei Maria, amplasată pe locul unde, în perioada interbelică, a existat o statuie a reginei.
Un alt exemplu de Art-nouveau orădean.
Strada Republicii are la rândul ei o serie de statui. Aici este un grup statuar al membrilor fondatori ai societății literare A Holnap din Oradea - Ady Endre, Juhasz Gyula, Dutka Akos și Emod Tamas - despre care vom pomeni mai multe în postarea dedicată muzeului Ady Endre.
Pe partea opusă a bulevardului este statuia lui Aurel Lazăr, orădean făuritor al României Mari.
Mai sus pe strada Republicii se poate vizita Biserica "Coborârea Sfântului Duh" (Biserica Romano-Catolică Olosig)...
...și admira trista rămășiță a Palatului Finanțelor, o victimă a colectivizării și retrocedărilor ulterioare. Este chiar o clădire emblematică a orașului, căzută într-o degradare îngrijorătoare.
Continuând plimbarea, se ajunge în Parcul Sandor Petofi...
... pentru a descoperi Bazilica Romano - Catolică "Ridicarea la Cer a Fecioarei Maria", considerată cea mai frumoasă biserică a orașului.
Catedrala a fost construită între anii 1752 - 1780 în stil baroc.
În fața acesteia se află statuia Regelui Ladislau I, fondatorul orașului.
Lângă biserică se află Muzeul Țării Crișurilor, momentan găzduit de Palatul Episcop Schlauch Lorincz, pe care l-am vizitat (va urma).
Și la Oradea, Basarabia e România. :)Lângă pod, pe malul râului, se află o tereasă foarte simpatică, priveliștea fiind frumoasă, iar mâncarea bună.
După traversarea podului, se intră într-un alt parc: 1 decembrie. După cum se poate ușor observa din relatare, spațiile pietonale și parcurile se găsesc din belșug în Oradea, oraș foarte plăcut de trăit, important, dar nu exagerat de mare.
În acesta se află amplasat monumentul pentru Al doilea război mondial (monument realizat în stil socialist).
De neocolit este Cetatea Oradea, despre care voi vorbi pe larg (în imagine cu Maria, gazda vizitei).
De căutat este de asemenea priveliștea asupra orașului de pe dealul Ciuperca, la asfințit. Parcul de pe dealul Ciuperca, ușor accesibil dinspre Parcul Libertății, este recent amenajat și a devenit foarte îndrăgit de orădeni. Se poate urca la Ciuperca pe jos dar se poate veni și cu mașina.
Poate este potrivit ca, înainte de a prezenta mai detaliat cele mai importante obiective turistice ale orașului, să închei această prezentare generală a Oradei, care m-a impresionat într-un mod foarte plăcut, tot printr-o imagine panoramică.