Quantcast
Channel: Turist în ţara mea / A patriot's guide to Romania
Viewing all 249 articles
Browse latest View live
↧

Roşia Montană, biserica greco-catolică

October 18, 2012, 1:30 pm
$
0
0
Ne pregătim să plecăm din Roşia Montană după câteva zile superbe la Fânfest ediţia a 7-a. Am vizitat caseşi multe din bisericile Roşiei, dar înainte de a ieşi, ne-am oprit la biserica greco-catolică "Adormirea Maicii Domnului".
Este una dintre bisericile Roşiei care impresionează prin turla înaltă (alături de biserica catolicăşi cea ortodoxă).
În curtea bisericii se află mormântul lui Simion Balint (1810-1880), preot, protopop (inspector al bisericilor pe regiune) şi mai ales revoluţionar paşoptist. Fiind considerat un fruntaş periculos al moţilor, a fost întemniţat la Abrud în 1848. După Marea Adunare de la Blaj a fost eliberat şi astfel a putut participa activ la Revoluţia lui Avram Iancu, fiind căpetenia legiunii Auraria et Salinae (armatele lui Avram Iancu erau numite legiuni în amintirea armatei romane din antichitate). În această calitate a reuşit în mai multe lupte să împiedice trupele ungare să pătrundă în Apuseni prin Abrud. A rămas până la sfârşitul vieţii un aprig apărător al drepturilor românilor în monarhia austro-ungară.
Am văzut şi fotografiat multe cruci foarte vechi, nu ştiu cum se face că tocmai mormântul lui Simion Balint nu l-am găsit, deşi pe internet am văzut că este un monumen destul de mare. Important este însă că la Roşia Montană am mai aflat ceva nou despre marii români din trecut.

Roşia Montană, the Greek-Catholic Church

We are leaving Roşia Montană after some wonderful days at the 7th edition of Fânfest. We have seen many beautiful houses and churches but before exiting, there is the Greek-Catholic Church to be seen.
Just like the Orthodox or Catholic churches, it impresses with the height of its belltower.
The most interesting thing however is that it is the burryial place of Simion Balint (1810-1880), a priest and leader of the 1848 Revolution in Transylvania, led by Avram Iancu (1824-1872). Already persecuted as a figurehead of the Romanian population in the Apuseni Mountains, during the revolution Simion Balint was given command of an army, the Legion Auraria et Salinae. The revolutionaries´ armies were called legions and had latin names as a reminder of the Roman Empire, precursor of the Romanians. Leading his troops, he managed to deny the Hungarians acces to the Apuseni Mountains via Abrud. After the Revolution ended with very little recognition gained from the imperial authorities, he campaigned for the rights of the Romanians in Austro-Hungarian Transylvania for the rest of his life. 
I took some pictures of the old tombstones in the small cemetery but funny enough, I could not manage to find his. However, I am glad that in Roşia Montană I found out a little bit more about the great deeds of our ancestors.




↧
Search

Muzeul Satului Sălciua "Valer Butură"

October 25, 2012, 1:26 pm
$
0
0
De la Roșia Montană am pornit spre Cluj, pe drumul Câmpeni - Turda, deosebit de frumos, pe valea Arieșului. La un moment dat, văd pe dreapta o casă moțească, cu prispă de lemn și acoperiș înalt acoperit cu paie. Am tras imediat pe dreapta - din fericire e mult spațiu, o mică parcare. Oprisem în fața căsuței Muzeului Satului Sălciua "Valer Butură".
Mie casa îmi amintea de casa lui Crișan, căpetenia răscoalei, pe care am văzut-o deocamdată doar în poze. Și casa care se afla în fața mea era deosebit de frumoasă, dar din păcate închisă căci era luni. Poartă numele lui Valer Butură, etnograf, fondatorul, printre altele, a muzeul satului de la Cluj.
În apropierea casei se află monumentul eroilor. Întreaga vale a Arieșului este deosebit de frumoasă, după cum se poate vedea. Ce păcat că Apusenii sunt așa departe de București!
Câteva săptămâni după ce am trecut prin Sălciua, am văzut pe TVR 3, un post pe care îl apreciez foarte mult pentru că își axează emisiunile pe locuri, regiuni și folclor, reconstituirea unei nunți țărănești la Sălciua. Am fost surprins să văd obiceiuri similare cu cele din zona Sebeș, unde am familie din partea tatălui. Astfel, se pare că românii de pe Mureș și cei de pe Arieș au obiceiuri aproape identice! Este vorba despre cântările sau strigăturile din diferitele momente ale nunții, momentul mersului în pețit și trecerea "porților" ce barează ulițele, rolul vornicilor mirelui și miresei... Superbă emisiune, superbe costume, datini și cântări. Sunt convins că oprind câteva minute la Sălciua, am atins doar suprafața unui loc cu mult mai multe lucruri de văzut.

"Valer Butură" Village Museum in Sălciua

From Roșia Montană we went to Cluj via Câmpeni and Turda, following the valley of the Arieș river. It is a beautifull, forrested valley, as you can see. It is a pitty it is so far from Bucharest and not feasable to explore it in the weekend.
At one point I spotted a traditional house on the side of the road. I pulled over and there we were in front of "Valer Butură" Village Museum in Sălciua. It reminded me instantly of the Crișan Memorial House which is impressive, but which I have so far seen only in pictures. He was a leader of the Horea, Cloșca and Crișan peasant revolt of 1784. This house was closed, however, for on Mondays all museums are closed in Europe.
The museum is named after etnography professor, Valer Butură, fouder of the Cluj Peasant Museum. The monument dedicated to the heroes of the World Wars has a central place, like in nearly all Romanian towns and villages.
I soon had the chance to see Sălciua again... on television. There was a program on the public station TVR 3 about a peasant wedding, filmed in the village and at the museum. Customs showed were very similar to the Sebeș area where my father was born. There are certain songs, rituals, sayings, which are identical. I found this very interesting as the areas, in the same county, are pretty far one from the other. The show was impressive and I am sure I have scrached but the surface of what can be discovered in Sălciua.



↧
↧

Turda

November 1, 2012, 7:07 am
$
0
0
Am intrat în Turda în drum spre Cluj cu gândul de a vizita oraşul şi obiectivele sale şi pe urmă de a înnopta în Cluj. După ce am mâncat "eftin şi bun" în centrul oraşului (Piaţa Republicii), am constatat că e nevoie de o zi întreagă pentru a vizita obiectivele oraşului, la care se adaugă Salina Turda şi situl natural Cheile Turzii.
Într-adevăr, al doilea oraş al Judeţului Cluj are o istorie bogată şi multe de arătat.
Oraşul a fost fondat de Daci, sub numele Potaissa. A devenit apoi colonie romană. Prima sa atestare istorică datează din 108 AD pe o piatră a cărei copie se află azi expusă în centru.
În evul mediu la Turda se extrăgea sare. Oraşul a devenit un centru politic unde Dieta Transilvaniei a ţinut mai multe adunări. La Turda a fost adoptat în 1568 un edict de toleranţă pentru religiile catolică, calvină, luterană şi unitariană (românilor ortodocşi nu li se recunoşteau drepturi în acea perioadă). Actul era însă primul de această natură adoptat în Europa, mult înainte de cunoscutul Edict de la Nantes. 
Pentru drepturile românilor s-a luptat un fiu al oraşului, Ioan Raţiu, doctor în drept, fruntaş al Revoluţiei Paşoptiste în Transilvanuia şi al Mişcării Memorandiste (poza 4). Statuia sa se află în centrul oraşului, fiind înscris şi citatul "Existenţa unui popor nu se discută ci se afirmă", replica doctorului Raţiu la acuzaţiile aduse împotriva lui ca semnatar al Memorandumului. Omul politic cunoscut generaţiei noastre, Ion Raţiu, este strănepotul său.
O perioadă dramatică pentru Turda au fost anii 1940-1944 când, în urma Dictatului de la Viena, devine localitate de frontieră în cuprinsul României mutilate. Mai mult, după 23 august 1944 când România a trecut de partea Aliaţilor, la Turda au avut loc masacre cauzate de horthyşti, iar ulterior oraşul a fost eliberat după Bătălia de la Turda prin care a fost eliberată aproape toată Transilvania. Mai multe monumente pomenesc aceste episoade dureroase din istoria oraşului.
Revenind la vremurile noastre, am putut vedea un oraş curat şi bine întreţinut, cu multe case frumoase şi monumente. Nu ne aşteptam la aşa mult. Într-o plimbare, am avut ocazia să vizităm Muzeul de istorie al oraşului, cu sediul în care ţinea şedinţele sale Dieta Transilvaniei (zis Palatul Voievodal) şi 3 dintre bisericile importante din oraş.  

Turda

We went into Turda with the thought of grabbing lunch and doing a little sightseeing before continuing on to Cluj. After a copious (and cheap) lunch, we saw that a whole day is needed to visit the beautiful city, its objectives and also Turda Salt Mine and the Turda Gorges.
The city was founded by the Dacians, then named Potaissa. It then became a roman colony. It is first mentioned in an inscription from 108 AD and a copy of that stone is now placed in the center of the city.
In the middle ages, salt was mined near Turda. The town became a political center, where the Transylvanian Diet held some of its meetings. It is in Turda that, in 1568, religious tolerance was granted for Roman Catholics, Calvinists, Lutherans and Unitarians. The Edict of Turda is the first such act in the world, preceding the Edict of Nantes. However, Orthodox Romanians, who at the time were persecuted and were certainly barred access to nobility, were not mentioned or recognised. 
In the 19th century, Romanians started petitioning for their national rights. A major figure of this struggle was Ioan Raţiu, Doctor in law (picture 4). He fought in the 1848 Revolution and was an initiator of the Transylvanian Memorandum. Subsequent facing accusations for heading the movement, Doctor Raţiu simply stated: "What is discussed here is the existence of the Romanian people itself. One does not discuss the existence of a people, one affirms it". The last phrase is inscribed on his monument. Ion Raţiu, the 1990s political leader is his great-grandson.
A tough period for the city was The Second World War. Following the Second Vienna Award, Turda was a border city of amputated Romania. Then in 1944, following August 23rd when Romania switched sides to join the Allies, massacres were perpetrated in Turda by Hungarians (Hungary was at a time a fascist state which fought alongside Nazi Germany until the end). The Hungarian army then made a stand in the area against the advancing Romanian and Soviet troops, leading to the Battle of Turda after which most Transylvania was liberated. Several monuments mention these tragic episodes of the city´s history.
Today, we strolled throgh a beautiful city with a restored urban center. Buildings and monuments are everywhere to be seen. We went to see the Turda City Museum, found in the palace where the Transylvanian Diet gathered, and also several historical churches.







↧

Muzeul de istorie Turda - Palatul Voievodal Turda

November 8, 2012, 7:26 am
$
0
0
Am avut baftă, am găsit Muzeul de istorie din Turda deschis şi ca scos din cutie după o prea lungă perioadă de restaurare de 14 ani.
Din păcate în interior nu se pot face fotografii, însă vizita merită din plin. Muzeul nu era amenajat în totalitate când l-am vizitat. Totuşi, am, putut vedea exponate din perioada antică şi medievală. O sală este dedicată perioadei lui Mihai Viteazul.
Exponatul cel mai de efect este însă tezaurul prinţesei gepide "Franziska". Scheletul acesteia a fost găsit de arheologi împreună cu diverse bijuterii şi unelte, aşezate cu multă pricepere de muzeografi pe un pat de nisip într-o vitrină de sticlă. Este un crâmpei de lumină asupra unei perioade obscure, perioadelor migraţiilor, şi a unui popor efemer, dar care s-a remarcat în istorie ca distrugătorii hunilor.   
M-a surprins un pic denumirea de "palat voievodal" sau "princiar". Titulatura se explică prin faptul că aici se desfăşurau întrunirile Dietei Transilvaniei atunci când aveau loc la Turda. Astfel, Edictul de la Turda, despre care am vorbit în postarea anterioară, a fost semnat chiar în această clădire. Evenimentul este zugrăvit într-un tablou uriaş găzduit de muzeu. Nu-l rataţi!   

Turda History Museum - The Turda Princely Palace

I was lucky to find the Turda History Museum open and pristine, after an excessive period of restauration works of 14 years.
Unfortunately taking pictures is not allowed inside, but the visit is worth it. The museum is not yet open entirely, but the Ancient and Medieval Periods are covered. There is for instance a room dedicated to Michael the Brave and his era.
However, the most impressive exhibit is the treasure of Gepid princess "Franziska". Her grave was found by archeologists in 1996 and can now be admired in the museum: her skeleton and belongings (jewles, tools) are neatly arranged in a glass case. It is a ray of light shining in the Dark Ages, for which information is very scarce concerning the Romanian territory. The Gepids had a fleeting passage through history and are best known as the vanquishers of the Huns. 
The building´s name "Princely Palace" comes from the fact that the Transylvanian Diet held its meetings here. Thus, it is here that the Turda Edict, mentioned in the previous post, was signed. A huge 12 square meter picture depicts the event. Don´t miss out on a visit at this museum!   



↧

Biserica reformată Turda Veche

November 15, 2012, 6:56 am
$
0
0
Să vorbim despre bisericile istorice din Turda! Sunt cel puţin trei care trebuie văzute! Sunt biserica reformată Turda Veche, biserica catolică din Piaţa Republicii şi catedrala ortodoxă construită în perioada interbelică.
Cea mai vizibilă este cu siguranţă biserica reformată, a cărei turn domină centrul vechi. Turnul clasic, tipic ardelenesc (cu 4 turnuleţe în colţuri, tip întâlnit şi în alte zone cu germani sau influenţă germană ca Alsacia sau Pădurea Neagră), este mai nou decât pare, fiind reconstruit în 1906.
Ghidul ne-a povestit că biserica a avut multe peripeţii, inclusiv din cauza disputelor religioase între catolici şi protestanţi în periada Renaşterii. Mai multe secole a fost înconjurată de ziduri, astăzi nu le mai are şi de asemenea dimensiunea ei este redusă. Intrarea principală este obturată şi amplasamentul turnului a fost schimbat. Toate acestea nu i-au ştirbit frumuseţea.

The Reformed Church Turda Veche

Let´s talk about the historic churches of Turda! There are at least three of them which you must see! There is the Reformed Church Turda Veche, the Catholic Church in Republic Square and the Orthodox Cathedral built between the wars.
The most visible is certainly the Reformed Church, with its tower dominating the old city. The classic tower, typical for Transylvania, but also resembling bell towers with 5 spires in Alsace or the Wurtemberg region, is newer than you think: 1906.
The guide told us the history of the church, its tribulations in the religious conflicts of the Rennaissance. Several centuries it was fortified, then its size was reduced, the tower rebuilt in a different place, the main entrace walled up. All this has not altered its beauty.




↧
↧

Biserica catolică Turda

November 22, 2012, 7:12 am
$
0
0
Trotuarul larg din centrul oraşului, unde se află statuia lui Avram Iancu, se sfârşeşte în coasta unei biserici, o biserică mare şi care atrage. Într-adevăr, nu este orice biserică ci chiar biserica unde a fost proclamat Edictul de la Turda privitor la libertatea conştiinţei şi toleranţă religioasă în 1568.
Biserica a suferit numeroase distrugeri şi transformări în urma războaielor pentru Transilvania dintre Habsburgi şi Otomani şi nu în ultimul rând în ultimul răboi mondial. Cândva biserică gotică, astăzi admirăm mai degrabă o biserică barocă, dar la fel de importantă prin valoarea istorică, culturală şi religiosă.

The Catholic Church in Turda 

The main square in Turda is bordered by a church, behind the Avram Iancu monument. It is not any church but the one in which was proclaimed the Edit of Turda on the freedom of consciousness and religion in 1568. 
This beautiful church suffered, unfortunately, many misfortunes, in the old wars for Transylvania between the Habsbourgs and the Ottomans and also in the last World War. Thus, what was once a medieval gothic became a predominantly baroque church. However, it remains just as important historically, culturally and religiously. 



↧

Catedrala ortodoxă din Turda

November 29, 2012, 9:39 am
$
0
0
Principala biserică ortodoxă din Turda, "Sfinţii Mihail şi Gavriil", a fost construită între 1926-1935 într-un superb stil neoromânesc de arhitectul Ioan Traianescu (sau Trajanescu), care a ridicat şi Catedrala de la Timişoara. Apreciez foarte mult lucrările acestui arhitect al cărui nume l-am mai întâlnit pe plăcuţe în Bucureşti (iar numele lui îmi place foarte mult). 
Când am ajuns în Turda am parcat în spatele catedralei (foarte convenabilă parcare pentru a putea vizita în voie centrul). Am fost impresionat de catedrală, urcată pe un platou de unde domină strada principală. Terenul a fost donat în ani 20 de biserica greco-catolică - foarte frumos gest care ar putea constitui o inspiraţie pentru bună convieţuire între culte şi astăzi. Pe urmă când am citit numele arhitectului mi s-a părut firesc să fie atât de frumoasă. Nu ezitaţi să intraţi când o găsiţi deschisă şi să îi admiraţi pictura!
În faţa catedralei se află Monumentul Eroilor pe care scrie: "Slavă eroilor români căzuţi în luptele pentru eliberarea oraşului Turda 5 septembrie - 4 octombrie 1944" iar monumentul este închinat de asemenea eroilor aviatori ai Flotilei din Turda căzuţi pe front.
Monumentul este aliniat cu catedrala. Priveliştea vulturului cruciat cu sabia în gheare cu clopotniţa în formă de culă oltenească în fundal este una excepţională.  

Turda Orthodox Cathedral

The main orthodox church in Turda, "Saint Michael and Gabriel", was built between 1926 and 1935 in superb Neoromanian style by architect Ioan Traianescu (or Trajanescu), who also built Timișoara Cathedral. I appreciate a lot this architect; he has many buildings in Bucharest. I also like his name, coming from Trajan, and it is quite rare. 
The Cathedral is in the middle of Turda and there is a convenient parking behind it. It is o a plateau from where it dominates the main street. The terrain was actually donated by the Greek-Catholic Church - a nice example of fraternal collaboration between churches which should be emulated today also. I was impressed by its appearance but then reading the name of the architect I was not so surprised anymore. If you find it open you should enter and admire its paintings.
In front of the Cathedral is the Heroes Monument on which it is written: "Glory to Romanian heroes fallen in the battle for the liberation of Turda, September 5th - October 4th 1944". The monument is also dedicated to the aviators of the Turda flotilla fallen in the line of duty. 
The monument is in line with the Cathedral and I love the way the eagle with the cross and sword can be seen with the bell tower in the background. 



↧

Ziua Naţională la Alba Iulia, militând pentru Basarabia

December 6, 2012, 7:41 am
$
0
0
Întotdeauna mi-am dorit să ajung la Alba Iulia de 1 decembrie, oraş pe care l-am vizitat de multe ori cu alte ocazii, şi anul acesta am reuşit în sfârşit să-mi îndeplinesc dorinţa, participând la o manifestaţie pentru Basarabia cu Acţiunea 2012. A fost o vizită fulger, 24 de ore dus-întors cu autocarul. Plecarea de la Bucureşti a fost veselă, nu s-a dormit până spre dimineaţă (muzică, voie bună) iar momentul culminant al drumului a fost probabil rătăcirea unui călător la o benzinărie uitată de pe Valea Oltului, recuperat in extremis până să apucăm să facem mult drum fără el. Spre dimineaţă, pe o ploaie îngheţară, ajungem la Alba Iulia mohorâtă. Din fericire ploaia avea să înceteze destul de curând.

National Day in Alba Iulia, campaigning for Bessarabia

For the National Day of Romania, celebrating the GreatUnion of 1918, we went to celebrate in Alba Iulia, the site of the historical gathering at the end of World War I sealing the union of Transylvania with Romania. I fulfilled this longstanding wish by traveling with Action 2012 to militate for the union of Bessarabia (the Republic of Moldova) with Romania. It was a 24 hour trip by bus with around 60 people. Leaving in the eve of the event, sleeping was not an option with all the excitement, music and crazy events (we had to turn back for a guy who got left behind at the gas station, we had a good laugh). In the morning , icy rain welcomed us in Alba Iulia, fortunately the rain stopped pretty soon. 

Ne-am adunat la Obeliscul lui Horea, Cloşca şi Crişan şi am intrat toate grupurile în cetate. Aveam să asistăm la ceremonia de depunere a coroanelor de la statuia lui Mihai Viteazul.

We gathered at the obelisk of Horea, Cloșca and Crișan and we entered the fortress in groups, to attend the laying of the wreaths at the statue of Michael the Brave.  


Am fost primiii sosiţi, Am afişat şi scandat mesaje unioniste. Încet-încet piaţa s-a umplut cu delgaţii şi asistenţă. Crainicul a început cu "onorată instanţă", înainte dă corecteze "asistenţă". Puterea obişnuinţei. De la o fereastră a Muzeului Național al Unirii cineva privea ceremonia şi aş fi vrut să fiu şi eu acolo să pot face poze de sus. Am făcut puţine poze pentru că eram ocupat să ţin un banner cu două beţe, sau "japoneză", cum am aflat cu ocazia asta că se cheamă. De asemenea, răcneam din toţi rărunchii "Basarabia e România" sau "Unire!".

We arrived first. We hung unionist messages and chanted. The square was empty but it soon started to fill up. Somebody was watching from a window of the National Union Museum and I wished I had access there to take pictures from above. But I was busy anyway holding a banner and chanting "Bessarabia is Romania" or "Union". 



Autorităţile şi asociaţiile s-au succedat la depunerea de coroane şi m-a bucurat prezenţa reprezentanţilor Municipiului Chişinău, oraş înfrăţit cu Alba Iulia. La final a defilat fanfara şi oficialităţile au părăsit piaţa ceremonios, în coloană. Coloana era închisă de militanţi ai campaniei "Salvaţi Roşia Montană". Şi cei din urmă vor fi cei dintâi, când au dreptatea şi adevărul de partea lor. Respect pentru perseverenţa militanţilor pentru Roşia Montană şi toată stima pentru cei din Cluj care îşi asumă responsabilitatea, ca oraş principal din zonă, să conducă lupta şi să viziteze des Roşia.  

Public authorities and NGOs laid wreaths in succession. The city of Chișinău, capital of the Republic of Moldova, was also represented, since it is a sister city of Alba Iulia. Then the authorities left the square in the sound of the band. The column was ironically closed by the activists of "Save Roșia Montană" (campaigning against a huge mining project endangering nature and national heritage near Alba Iulia). I have a lot of respect for the activists in Cluj who fight for that place and visit it often.    



 În urma noastră au rămas nenumăratele coroane la picioarele lui Mihai Viteazul.

The square was now empty, only the wreaths reminding of the ceremony which took place.


Militanţii pentru Basarabia au ieşit iar la Obelisc pentru următoarea acţiune: fluturarea a 94 de steaguri uriaşe pentru a marca 94 de ani de la Marea Unire. În timp ce o parte erau urcaţi pe zidul de la Poarta principală (Poarta a III-a), ceilalţi asigurau spectacolul.

The activists for Bessarabia gathered again by the obelisk for the next action: the unfurling of 94 huge flags marking 94 years since 1918. Some of us were posted on the bastion wall taking pictures, the rest were running the show. 



 A urmat o pauză pentru a ne încălzi şi a bea ceva cald. În Piaţa Cetăţii (fostul parc Custozza, a cărui copaci îi regretăm), se află poate singura cafenea din centru, Carolina Cafe. Alta n-am văzut şi e păcat pentru că Alba Iulia trebuie să fie turistică. Sperăm oferta să crească acum că cetatea e reamenajată. Acolo ne-am întâlnit cu Biancaşi Claudiu care veneau de la Cluj prima dată la Alba Iulia de 1 decembrie. Le-a plăcut foarte mult şi sunt convins că e doar primul 1 decembrie în capitala unirii pentru ei.

We then took a break and met some friends at Carolina Cafe bar, in the main town square (former Custozza Park which was unfortunately entirely sacrificed to create the square). There we met friends from Cluj, Bianca and Claudiu. It was their first National Day in Alba Iulia but they enjoyed it a lot so it won't be their last.  

Pe urmă ne-am plimbat prin cetate. Am fost la Catedrala Catolică să ne reculegem la mormântul lui Iancu de Hunedoara. Eu trec întotdeauna şi pe la capela unde sunt înmormântaţi alţi mari voievozi ai Transilvaniei, Ştefan Bocskai (1605-1606) şi Gabriel Bethlen (1613-1629) care au dus o politică dibace pentru a împiedica Tansilvania să cadă în mâinile turcilor sau Habsburgilor.

We took a walk around the fortress which we already knew well from previous visits. At the Catholic Cathedral we paid our respects to the tomb of John Hunyadi . I always go see also the chapel of two other princes of Transylvania, Stephen Bocskay (1605-1606) and Gabriel Bethlen (1613-1629) who played an important part in maintaining the province autonomous, in a delicate balance between the Ottomans and the Habsburgs.  

Despre Catedrala Întregirii nu am cuvinte. Pot spune că este clădită imediat după Primul Război Mondial de arhitectul Victor Ştephănescu într-un minunat stil neoromânesc, singurul care s-ar fi potrivit edificiului. Mai pot spune că lăcaşul este sacru în mai mult decât un sens. Pe urmă, este vorba pur şi simplu de ceea ce simte fiecare atunci când păşeşte înăuntru.

The Coronation Cathedral on the other hand is a sacred place on more than one account. It was built by Victor Ştephănescu in beautiful Neoromanian style, the only suitable one for the circumstance. I believe everyone feels something special when entering this place.     
                                



Curtea era goală pentru că în mod excepţional intrarea se face prin spate: în faţa intrării principale este şantierul pentru reconstruirea bastionului dinamitat la începutul secolului XX pentru crearea pieţei din faţa catedralei. O iniţiativă binevenită. Lângă intrare am văzut, posomorâtă, troiţa de lemn ce stă de obicei în piaţă. Îmi place foarte mult acea troiţă, cu crucea ruptă în vârf de ani de zile. Sper să-şi recapete locul binemeritat la sfârşitul şantierului.

The courtyard was empty and I could take some serene pictures. The front entrance was obstructed by the works reconstructing the old bastion blown up and filled in to create a square in front of the cathedral. Now the bastion is recreated, which is great. The wooden cross which used to sit in the square was now just leaned to a wall, waiting to be re-installed. I always liked this cross (and traditional wooden crosses in general) and I was surprised to see it "stored" like this. 



În Piaţa Cetăţii avea loc un program artistic cu cântece şi dansuri populare. Am auzit astfel frumosul cântec "Vin români la Alba iar" al Marianei Anghel. Militanţii Acţiunii 2012 s-au amestecat prin mulţime, privind scena sau discutând cu oamenii. Mulţi au dorit să-şi facă poze cu bannerele. Artiştii de pe scenă nu erau singurii îmbărcaţi în costume populare, ci şi mulţi români veniţi la Alba.

In the Fortress Square there was an artistic programme with folk songs and dances. The activists from Action 2012 held their banners and chatted with the audience. Some people wanted to take their picture with the banner and we were glad to oblige. Some were dressed in traditional folk costumes as well.




După ce s-a înserat, mai era o surpriză pregătiră Alba Iulienilor: 94 de torţe au fost aprinse de militanţii pentru Basarabia, pe bastionul de lângă Catdrala Întregirii. Las imaginile să vorbească.

After sunset, 94 torches were lit up for the 94 years since the Great Union. I think the pictures speak for themselves. 


Am participat în fiecare an la defilarea de 1 decembrie, la Arcul de Triumf, dar anul acesta a fost prima participare la Alba Iulia şi a avut o intensitate aparte.
Trebuie să ne amintim de valorile naţionale de 1 decembrie. De asemenea, trebuie să ne implicăm şi să milităm pentru cauzele naţionale... dar nu doar de 1 decembrie!

I always participated in the National Day celebrations, at the triumphal arch in Bucharest, but celebrating this year in Alba Iulia had a special feeling. 
We must remember our national values on December 1st and also get involved and advocate for important, national causes. As a matter of fact, we must to this, but not only for National Day!

Fotografii / Pictures:
Mirela Bena: 2, 3, 13, 14, 20, 21
Iulia Modiga: 4, 12, 23
Revista Ultra: 22
↧
Search

Salina Turda

December 14, 2012, 12:46 am
$
0
0
Am vizitat cu mare plăcere Salina Turda, în primul rând pentru că este foarte bine pusă la punct turistic.
Deja intrarea, aflată lângă oraş, arată ca o navă spaţială aterizată pe câmpia cu urme de sare la suprafaţă. Se găsesc bilete şi suveniruri, totul foarte bine organizat. Pe urmă se coboară pe un culoar lung şi apoi pe scări de lemn în camera trapezoidală (mina Rudolf). Sunt şi lifturi dar de obicei e coadă la ele.
Atenţie! În orice salină, peşteră sau mină vizitabile, nu uitaţi să vă luaţi haine groase! Noi am uitat de data asta, dar atmosfera a fost suportabilă (12 grade). Totuşi, e mai bine vara să nu uitaţi hainele groase din cauză că afară nu mai ştiţi cum să scăpaţi de caniculă.
De pe pasarela de lemn se poate observa sala trapezoidală a minei Rudolf şi sunteţi şi foarte aproape de tavan: puteţi admira formele ondulate ale straturilor de sare, depunerile şi stalagtitele. Se coboară apoi pe 2 scări de lemn, una în fiecare capăt al pasarelei, la baza minei Rudolf. În aceasta au fost amenajate multe atracţii care fac din Salina Turda, după părerea mea, lidera pe ţară la atracţii şi aspect. Are minigolf, bowling, jocuri cu mingea, un amfiteatru şi chiar o roată panoramică, de genul care se găsesc în parcurile de distracţii. Cine a avut ideea să o asambleze acolo?! Genială idee pentru că toată lumea vrea să se dea în ea, să admire de la variate înălţimi pereţii şi tavanul minei. Este o casă de bilete pentru fiecare atracţie.
La marginea sălii se poate privi Mina Terezia, de unde puteţi privi de sus acea mină în formă de clopot, cu lacul ei pe care se plimbă bărcuţe şi numeroase construcţii de lemn luminate cu neoane, imaginea semnătură a salinei Turda. Am coborât şi noi în Mina Terezia şi ne-am plimbat pe punţile de lemn.
Mai sunt şi alte camere, mult mai mici, pe culoarul principal, de sus, precum Sala ecourilor (chiar are un ecou impresionant!) sau camera crivacului, un utilaj de extracţie vechi, unicat în Europa. La urma urmelor, salina este foarte veche, s-a extras sare la Turda de pe vremea romanilor iar minele vizitabile au fost excavate în perioada austro-ungară.  

The Turda Salt Mine 

I liked our visit to the Turda Salt Mine a lot, especially because it is very well arranged and enhanced as a tourist attraction.  
Its modern main entrance looks like a spaceship landed on the salty plain. You can find tickets and souvenirs, everything is very well organized. Then you descend on a long corridor, then there is the wooden bridge (or ledge) overlooking the Rudolph salt mine. You can descend in the mine by taking the elevator or the wooden stairs.
Be sure to take warm clothes with you, especially in summertime when we are obviously lightly clothed. We forgot, but the temperature was still ok, around 12 degrees Celsius. Still, it is a general rule to take warm clothes when visiting a cave or a mine.
In the Rudolph mine you can play games like minigolf or bowling and there is even a Ferris wheel installed! You can ride it and better observe the walls and ceiling of the mine, with its ondulating salt layers, deposits and stalagtites. I thing it's a great idea to have assembled all these attractions in the salt mine, with a well organized ticket booth and everything. It enhances a lot the visit experience.
From the Rudolph mine you have a view on the Theresia mine, an iconic image of the Turda salt mine, with the neon-lit wooden pontoons. Around the pontoons there is a salt lake and you can take a quiet boat ride on the surface.
There are also some smaller rooms like the Echo Room (with an impressive echo indeed!) or the room with the old wooden extraction facility, called a "crivac", a pice one of its kind. It must be known that salt extraction in Turda goes back to the times of the Romans and the visitable mines are made by the Austro-Hungarians.  









↧
↧

Cheile Turzii

December 21, 2012, 1:10 am
$
0
0
Am observat Cheile Turzii de pe șoseaua principală Aiud-Turda. Am făcut: Oau! Ce e aia?! În oraș am aflat că sunt Cheile Turzii iar prietenii de la Cluj ne-au spus că e musai să le vedem. Așa că am dat o tură și până acolo când am vizitat Turda.
Era pe înserat. În rezervație se intră ușor, se lasă mașina și se merge frumușel pe jos, întâi prin pădure. E intrare înainte de prima punte: 8 lei. Apoi pătrundem în valea îngustă a pârâului Hășdate (ce nume frumos) și continuăm de-a lungul său, admirând stâncile. Fiind asfințit, am prins și niște reflexii frumoase pe vârfurile de calcar. Nu am parcurs tot defileul să nu ne prindă noaptea, dar plimbarea nu durează mai mult de 2 ore cu totul dus-întors. La ieșire am mai prins ultimele raze de soare ce dădeau pietrelor și ierbii uscate culori aurii.

*
Prin acest articol doresc şi eu să adaug un motiv la campania 499 de motive să fii turist în Româniaorganizată de prietenii de la Ghiduri Turisticeîmpreună cu agenţia de turism Turist Center. Împreună trebuie să promovăm frumuseţea ţării noastre România!

The Turda Gorges

We saw the Turda Gorges from afar, traveling on the main road Aiud-Turda. We went: Wow! What is that?! We found out it is the Turda Gorges and friends from Cluj told us we must see them. So we went, when we visited Turda.
Night was falling so we had to rush. The visit typically takes three hours but we didn't do the whole tour. We left our car and picked up the forest trail. There is an entrance fee of 8 lei. Then we went on to the first suspended bridge (there are four of them) on the Hășdate river (hash-daate). The rocks were towering above us with the setting sky lighting up the rocks. Then when we exited the gorge, the rocks and dry grass looked on fire.












↧

Cluj

January 3, 2013, 7:01 am
$
0
0
Mi se pare atât de ciudat că încă nu am vizitat oraşe mari ale României precum Arad, Timişoara sau că în altele precum Oradea sau Cluj am trecut doar în fugă, câteva ore. Şi am deja 30 de ani! Dar avem o ţară mare şi durează o viaţă probabil să o descoperim!
Vroiam de mult timp să vin la Cluj să stau mai multe zile să cunosc temeinic oraşul, să-i vizitez muzeele, să revin pe aceleaşi străduţe şi să ajung să le cunosc.
Totodată, e aşa de greu să vorbesc despre oraşe mari cu atâtea de văzut cum este Clujul! Este suficient de spus că m-a dat pe spate când am oprit la o benzinărie pe dealul Feleacului şi îl vedeam la picioare, imens. În acel moment am decis că o să stăm mai mult la Cluj decât prevăzusem. Din fericire, doi prieteni ne-au pus la dispoziţie apartamentul lor chiar în centru şi asta ne-a ajutat, iar prieteni clujeni ne-au dat ponturi ce să vizităm şi unde să intrăm să mâncăm.
Dimineţile ni le începeam cu micul dejun la LunchBox City (13-15 Bulevardul 21 Decembrie 1989) la jumătatea distanţei dintre catedralele ortodoxă şi catolică. Omletele lor sunt excelente şi în timp ce le savuram în tihnă ne uitam la programe de lucrări pe "Travel and Living" pe care nu le prindem acasă. Apoi, fuga în oraş!
Am stabilit un plan de bătaie: întâi familiarizarea cu oraşul, apoi muzeele. Familiarizarea a însemnat vizitarea catedralelor, Biserica (Catedrala) Sfântul Mihail şi Catedrala Ortodoxă "Adormirea Maicii Domnului" cu monumentele pentru Matei Corvin şi respectiv Avram Iancu în faţă. Practic zona cea mai importantă a oraşului se află între aceste două obiective, între pieţele Unirii şi Avram Iancu. Asta nu înseamnă că aţi isprăvit! Nu! Împreună cu mai multe prietene, am urcat la cetăţuie, de unde am prins un asfinţit superb (poza 1). De acolo am coborât în Parcul Central unde am admirat cazinoul - actualmente casa căsătoriilor (poza 18). În apropiere se află Stadionul Ion Moina, nou nouţ, pe care l-am vizitat. Merită! Tot prietenii ne-au dus într-o seară la Observatorul Astronomic, unde, deşi am prins o noapte noroasă, ne-am amuzat copios împreună că gazda vorbind despre câte în lună şi în stele.
Am ajuns şi prin zona Universităţii Babeş-Bolyai (pozele 5 şi 6), am intrat puţin în clădire şi am petrecut un moment la monumentul pentru Şcoala Ardeleană şi membrii săi cei mai de seamă: Samuil Micu, Petru Maior şi Gheorghe Şincai (poza 7). Multe clădiri din oraş poartă plăcuţe ce indică importanţa lor istorică şi asta este foarte bine. 
Am luat la rând muzeele, precum Bastionul Croitorilor, Muzeul Etnografic şi Muzeul de Artă (Palatul Banffy). Din păcate Muzeul de Istorie era în renovare şi asta ne-a cam tăiat elanul (şi curmat intenţia de a prelungi şi mai mult sejurul). De asemenea, am aflat nişte informaţii interesante despre aşa zisa Casă Matei Corvin, care de asemenea nu se vizitează. Am ajuns şi pe la fosta fabrică Ursus şi am aflat că Ursus, Regele berii în România, faima Clujului, se fabrică acum la... Timişoara. Cele două mărci aparţin de ani buni concernului SAB Miller şi producţia a fost concentrată la Timişoara. Asta e... Se poate totuşi servi un pahar de bere nefiltrată la terasă, cu preţuri cam piperate totuşi. Pe de altă parte, la Timişora se poate vizita fabrica de bere, cea mai veche din ţară (1718).
Şederea noastră s-a încheiat cu vizitarea faimoasei Grădini Botanice şi a Muzeului Etnografic al Transilvaniei "Romulus Vuia" care mi-au plăcut mult, grădina pentru bogăţia ei, muzeul pentru reprezentivitate şi potenţial de dezvoltare.  
Despre toate aceste obiective vom vorbi pe rând în următoarele articole.

Cluj

By age 30 I didn't get to visit a lot of Romania's biggest and most beautiful cities, like Arad, Timişoara. Some other ones I only glimpsed, like Oradea or Cluj. Even if I love traveling and try to take trips as often as possible, Romania is a big country and it probably takes a lifetime to discover (little by little, not in one go).
I wanted to properly visit Cluj for a long time, walk its streets with no hurry, start lining up museums, take in the atmophere of Transylvania's biggest city.
At the same time, it is hard for me to talk about a big city, which has so much to offer. I feel I have only scratched the surface and indeed, that's what a passing tourist really does.
Cluj impressed me right from the moment I saw it, all of it, filling up the valley. I was filling at a gas station on Feleac Hill. It layed right at my feet and it looked right from the start it would have a lot to offer. In fact we immediately decided to stay an extra day. Fortunately, we were able to stay at a friend's appartment right in the center and another group of friends gave us tips of what to see and where to get a good bite to eat. 
We started our mornings at LunchBox City (at nr. 13-15, 21 Decembrie 1989 Boulevard), at the middle of the distance between the Catholic and Orthodox Cathedrals. Their omlets are excellent and we would relax watching home decoration shows on "Travel and Living", which we do not have at home. Then we would hit the city! 
We set up a plan: first get familiar with the city, then line up the museums. Getting familiar meant first visiting the Saint Michael Catholic Church (Cathedral) and the Orthodox Cathedral "Dormition of the Theotokos", with their monuments to Matthias Corvinus and Avram Iancu respectively. The most important part of the city is right between these two objectives, between Uniirii Square and Avram Iancu Square. That does not mean you are done, no way! We went with our friends to a park perched on a hill, called "La Cetăţuie" ("at the castle", where there are some remains of an old fortification) from where we saw a beautiful sunset over the city (picture 1). From there we went down in Central Park with its Casino, now used by the City Hall to celebrate weddings (picture 18). Nearby is brand new Ion Moina Stadium which we also visited. It's worth it, being the second best stadium in Romania after the National Arena in Bucharest. Our friends also took us to the observatory where we had cloudy skies but plenty of fun with our host, talking about the stars or about stuff going on on our own agitated planet. 
We also went to see the somptuous buildings of the Babeş-Bolyai University (pictures 5 and 6). Right next to the main building is a statue to the Transylvanian School and its most prominent members Samuil Micu, Petru Maior and Gheorghe Şincai (picture 7). This cultural movement, started within the Greek-Catholic Church, promoted the ideas of the Enlightment, the latin descent and nature of the Romanian language and people and was a precursor of the national awakening of the Romanians in the 19th century. You can see a lot of plaques in the city indicating historic events, unfortunately not often in English. 
We started touring the museums. The Taylors Bastion fortification, the Etnographic Museum of Transylvania and the Art Museum (The Banffy Palace). Unfortunately the History Museum was closed for renovation and that actually shortened our stay with a day. We also found some interesting information about the Matthyas Corvinus House, which is also not open to tourists. We made it to the former Ursus Breweries factory and found out that this emblematic beer for Romania, made in Cluj, is in fact no longer made in Cluj but Timişoara. SAB Miller centralised the production line with the Timişoareana beer (oldest beer in Romania) and beer brewing by Ursus in Cluj is now a memory. In the meantime you can have a glass of tasty unfiltered beer at the terrace, a bit expensive in my opinion. In the meantime, in Timişoara you can visit the oldest beer factory in Romania ( (1718). 
We ended our stay by visiting the famous Botanical Garden and the "Romulus Vuia" Village Museum of the Etnographic Museum of Transylvania. The first is as rich and beautiful as I heard. I was impressed by the second because it holds the most comprehensive collection of traditional Transylvanian houses and wooden churches, with a lot of potential for extension too. 
I shall tell you more about Cluj and its marvels in the following articles.  

Panoramă de pe Cetățuia / View from Cetățuia


Biserica catolică Sfântul Mihail / Saint Michael Catholic Church


Catedrala Ordodoxă și statuia lui Avram Iancu/ The Orthodox Cathedral and the Avram Iancu monument


Piața Unirii / Unirii Square


Universitatea Babeș-Bolyai - clădire lângă Parcul Central / Babeș-Bolyai University - building next to Central Park


Universitatea Babeș-Bolyai - clădirea principală / Babeș-Bolyai University - main building


Monumentul Școala Ardeleană / The Transylvanian School Monument





Biserica și Mânăstirea Franciscană / The Franciscan Church and Monastery


detaliu / detail


Biserica Piaristă / The Piarist Church


Prefectura în stil Art Nouveau / Art Nouveau Prefecture




Biserica Calvaria / Calvaria Church


Cazinoul - casa căsătoriilor / The Casino - wedding hall


Alexandru Ioan Cuza (1859-1866)


Mihai Viteazul / Michael the Brave (1593-1601)


Primăria / City Hall


Obeliscul Karolina / The Karolina Obelisk


stema istorică a Clujului / the historic emblem of Cluj
↧

Biserica Romano-Catolică Sfântul Mihail - Cluj

January 10, 2013, 1:57 pm
$
0
0
Monumentul reprezentativ al Clujului este fără discuţie Biserica Romano-Catolică Sfântul Mihail din Piaţa Unirii, bineînţeles, împreună cu statuia lui Matei Corvin din faţa ei despre care vom vorbi separat. Nici nu poate fi altfel: este o superbă biserică gotică medievală, a doua ca mărime din ţară după Biserica Neagră din Braşov dar cu cel mai înalt turn (74 de metri). Turnul este o construcţie neogotică de secol 19 însă construcţia a început în 1316 în vremea lui Carol Robert de Anjou (1288-1342), cel care în 1330 avea să piardă bătălia de la Posada în luptă cu Basarab I (1310-1352), întemeietorul Ţării Româneşti. Este oarecum singurul său eșec într-o domnie în care a consolidat regatul maghiar și prerogativele regale în fața magnaților feudali.  
Aşadar biserica Sfântul Mihail din Cluj a traversat veacuri, înălţându-se tot mai frumoasă şi schimbând deseori orientarea...religioasă. Într-adevăr, şi ea a fost implicată în tumulturile religioase ale Transilvaniei (Reformă şi Contrareformă), devenind pe rând biserică luterană, calvinistă, unitariană şi din nou catolică până în vremurile noastre. Din fericire, astăzi avem mult mai multe libertăţi decât în secolele trecute, printre care libertatea religioasă, de a ne alege religia sau de nu a avea una.
Biserica a văzut evenimente importante precum botezul lui Matei Corvin (1458-1490), născut la Cluj în 1443, sau investirea unor principi ai Transilvaniei precum Sigismund Bathory (1588-1602 cu întreruperi), aliatul şi apoi adversarul lui Mihai Viteazul, sau Gabriel Bethlen (1613-1629) care a dus Principatul Transilvaniei la cea mai mare strălucire şi întindere. 
În zilele noastre este martora vieţii de zi cu zi a clujenilor şi este un fundal superb pentru orice sărbătoare în Piaţa Unirii.
Înainte de a intra în biserică puteţi vedea în stânga statuia Arhiepiscopului Marton Aron (1896-1980), care chiar în această biserică a denunțat deportările evreilor de autoritățile fasciste maghiare (mai 1944). După 1948 a fost întemnițat de regimul comunist pentru că s-a exprimat public pentru libertatea religioasă, între altele condamnând explicit desființarea bisericii greco-catolice. Eliberat în 1955, a mai avut de suferit peste 10 ani de arest la domiciliu.
Eu am încercuit de mai multe ori catedrala, admirând fațadele, detaliile și pietrele atât de frumos șlefuite, construcție atât de asemănătoare cu catedralele gotice apusene. Înăuntru puteți admira poate cele mai frumoase vitralii din România (nu am vizitat încă Biserica Neagră pentru a verifica dacă rivalizează).

Fotografiile 1 și 2: Mirela Bena
The Saint Michael Roman-Catholic Church in Cluj
The Catholic Cathedral is the representative monument of Cluj, along with the statue of King Matthias Corvinus of Hungary. I will speak of it separately because there is a lot to say.
This church is the second in size in Romania after the Black Church in Braşov and has the highest bell tower (74 meters). The tower is a 19th century Gothic Revival construction but the church was started in 1316 in the times of Charles I of Hungary (1288-1342). He is an important figure in the history of Hungary, consolidating the royal prerogatives in the face of the nobles and strengthening the realm. His one setback was the defeat at Posada (1330) at the hands of Basarab I (1310-1352) who thus won independence for the Romanian principality of Wallachia.   
Through the ages, the Saint Michael Church saw many events. It was affected by the Reformation and Counter-Reformation, going from Lutheran to Calvinist, Unitarian and back to Catholic. Fortunately, today we have the freedom to chose our religion, if any.
It is in this church that Matthias Corvinus, King of Hungary (1458-1490), was baptized. He was born in Cluj (1443). Princes of Transylvania Sigismund Bathory (1588-1602 with interruptions) and Gabriel Bethlen (1613-1629) were crowned in this church. The first was an ally and then an opponent of Michael the Brave of Wallachia (1593-1601) who would also briefly rule Transylvania (1600-1601). The second was one of the most successful princes of Transylvania, participating to the Thirty Years War on the Protestant side and consolidating his principality, which was then respected on the European theater and had a great deal of autonomy from the Turks.
The church is a silent witness to the activities of the people of Cluj and is a beautiful backdrop to the festivities in Union Square.
Before you enter the church you can see the statue of Archbishop Marton Aron (1896-1980). It is in Saint Michael's Church that in May 1944 he condemned the deportations of the Jews by the Hungarian fascist regime. Years later he spoke for the freedom of consciousness, condemning the dissolution of the Greek-Catholic Church by the communist authorities in 1948. He was imprisoned, spending several years in jail and then a lot more in house arrest. He was ultimately freed and widely respected for his actions.
I walked around the cathedral several times, admiring the details, the stones and the way it looks so much like the cathedrals of Western Europe. It has beautiful stained glass windows, possibly the most beautiful in Romania. I haven't visited the Black Church in Brașov yet to see if they match up.

Pictures 1 and 2: Mirela Bena










↧

Monumentul Matei Corvin de la Cluj

January 21, 2013, 1:14 am
$
0
0
La Cluj se află una dintre cele mai frumoase statui ecvestre din România, de fapt un adevărat ansamblu statuar: Monumentul Matei Corvin.
Mie îmi plac foarte mult statuile cu personaje istorice, iar între ele, preferatele mele sunt statuile ecvestre. Una dintre cele mai vechi statui ecvestre ce ne-a rămas este statuia Împăratului Marcus Aurelius, de la Roma (originalul în Muzeul Capitolin, copia în scuar). În secolul 19 au fost realizate multe astfel de statui, înfăţişând eroii trecutului glorificaţi, în ton cu perioada  naţionalismului romantic. Impresionante sunt, spre exemplu, statuile din Piaţeta Eroilor de la Viena, prin mărime şi fineţea execuţiei.
Statuia mea preferată din România este probabil Statuia lui Mihai Viteazul de la Bucureşti, realizată în 1874 de sculptorul francez Albert-Ernest Carrier-Belleuse. O apreciez pentru ceea ce simbolizează, pentru istoria ei şi pentru locul pe care îl ocupă în centrul Bucureştilor. Cred că Monumentul Matei Corvin de la Cluj ia însă fără probleme locul doi în topul preferinţelor.
Acesta a fost făcut în 1902 de sculptorul maghiar János Fadrusz (1858-1903), după ce macheta a fost premiată cu premiul I la Expoziţia Mondială de la Paris din 1900. În prea scurta sa viaţă, talentatul sculptor a mai dat oraşului său natal, Bratislava, statuia Mariei Tereza, Împărăteasa Austriei (1896). Cele mai multe opere pot fi văzute pe Wikipedia - intrați și pe articolul în limba maghiară. 
Ansamblul Monumentului Matei Corvin este format din 5 personaje:
Matei Corvin, Regele Ungariei între 1458-1480. Prestigiul tatălui său, Iancu de Hunedoara, Voievod al Transilvaniei, Regent al Ungariei şi mai ales comandant victorios în luptele cu turcii a cântărit greu în alegerea tânărului Matei ca rege. Sub domnia lui, Ungaria medievală avea să ajungă la apogeu, din punct de vedere militar, administrativ şi cultural. Regele a reorganizat sistemul juridic şi administrativ al statului, sporind finanţele şi fiind astfel în măsură să creeze o puternică armată permanentă de mercenari, denumită Armata Neagră. A purtat războaie cu Imperiul Otoman care ameninţa graniţa sudică a regatului (Bătălia de la Câmpia Pâinii 1479), dar şi în Europa Centrală pentru extinderea influenţei sale în acea regiune şi pentru a participa la principalele jocuri politice europene ale epocii sale.
Politica sa antiotomană a fost inconstantă, în funcţie şi de contextul european sau de posibilii aliaţi (Veneţia, Polonia). În relaţie cu ţările române, Matei Corvin a avut poziţii fluctuante. Astfel, nu l-a ajutat pe Vlad Ţepeş (1456-1462, 1476) în primele sale campanii împotriva turcilor şi chiar la ţinut prizonier,  pentru ca apoi să îl sprijine în recuperarea tronului, în funcţie de priorităţile politice şi militare ale regatului faţă de otomani. L-a sprijinit cu oşteni pe Ştefan cel Mare la Bătălia de la Vaslui (1475) şi în campania din 1476 în care armata sultanului Mohamed II a fost izgonită din Moldova şi Ţara Românească, dar pe de altă parte în 1462 a încercat să îl detroneze pe Ştefan ca urmare a conflictelor cu acesta pentru posesia cetăţii Chilia. Tentativa a eşuat ca urmare a înfrângerii suferite în ambuscada de la Baia.
Pe plan cultural a încurajat Renaşterea în regat, fiind în legături foarte strânse cu Papalitatea şi statele italiene cele mai puternice (Toscana, Veneţia).
Monumentul îl înfăţişează pe rege înconjurat de cei mai importanţi curteni ai săi (de la stânga la dreapta):
Blasius Magyar (d. 1490), Voievod al Transilvaniei între 1473 şi 1475 şi comandant al Armatei  Negre (între alte titluri). A servit şi sub comanda lui Iancu de Hunedoara. În 1475 a condus contingentul trimis de Matei Corvin în ajutorul lui Ştefan cel Mare, participând la victoria de la Vaslui.
Pavel Cneazul sau Chinezul (1432-1494), oştean român de origine modestă, a urcat treptele militare, fiind numit succesiv comite de Maramureş şi de Timiş. În această calitate, a fost una dintre căpeteniile victorioase de la Bătălia de la Câmpul Pâinii. Faptele sale legendare sunt istorisite în Povestirile Istorice ale lui Dumitru Almaş, fiind astfel mai bine cunoscut publicului larg decât tovarăşii săi.
Ştefan Szapolyai (d. 1499), palatin al Ungariei, a avut o poziţie preponderentă în regat în timpul şi după domnia lui Matei Corvin.
Ştefan Bathory, Voievod al Transilvaniei (1479-1483), a participat la campania din 1476 din Moldova şi Ţara Românească împreună cu Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş, precum şi la Bătălia de la Câmpul Pâinii.
Monumentul a avut unele peripeţii în secolul 20. După Marea Unire, însemnele Ungariei au fost înlăturate de pe soclu, fiind trecută inscripţia latină Mahias Rex, "Regele Matei". Pentru a-i împăca pe cei care ar fi dorit înlăturarea monumentului, istoricul şi omul politic Nicolae Iorga a amplasat în spatele monumentului o plăcuţă trilingvă cu menţiunea "Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, când încerca să învingă Moldova nebiruită". Rostul citatului era atât de a evidenţia originea română a lui Matei Corvin (din cneji români din sudul Transilvaniei) cât şi de a reaminti că deşi a avut o domnie glorioasă, a fost cândva  învins tocmai de români. Un fel de bobârnac, o mică lezmaiestate din cuvinte, pentru a preveni una mai mare, şi anuma demantelarea monumentului. Între timp, la Bratislava, monumentul Mariei Tereza era demolat de slovaci în 1922, o mare pierdere pentru istorie şi artă. Sentimentul anti-habsburgic era puternic în Cehoslovacia interbelică. 
După ce plăcuţa a fost înlăturată în 1940 la momentul ocupării nordului Transilvaniei de către Ungaria, ea a reapărut la începutul anilor 90, chiar sub inscripţia centrală, ca un bobârnac mai mare. După restaurarea monumentului în 2011, plăcuţa s-a mai îndepărtat puţin de statuie, coborând pe spaţiul verde din faţă, alături de cea care menţionează autorul monumentului. Perioada interbelică fiind depăşită, nemaiavând niciun rol în prezent, poate într-o zi plăcuţa se va îndepărta de tot de statuie şi în loc se va amplasa, frumos, un text amplu care să ne spună mai multe despre autorul monumentului, despre istoria sa şi despre personajele înfăţişate şi modul cum au rămas în istorie vrednice de a fi omagiate. 








↧
↧

Bibliotecă de călător pasionat de istorie

January 22, 2013, 6:55 am
$
0
0
A călători se numără printre cele mai frumoase lucruri pe care le putem face. Costă bani, cere timp, dar acestea nu sunt investite în zadar: călătorind, aflăm mai multe despre lume şi despre noi, ne încărcăm cu energie pozitivă, căpătăm perspective diferite asupra multor lucruri şi întâlnim oameni noi. 
Mulţi pasionaţi de călătorii au obiceiul de a colecţiona sistematic ceva - vederi, magneţi sau căni - sunt adevăraţi colecţionari! Alţii iau suveniruri după inspiraţie. Cred că în această categorie mă număr eu. Când călătoresc mă tentează deseori mai multe lucruri de cumpărat decât permite bugetul, aşa că trebuie să aleg. În general nu pot rezista curiozităţii de a cumpăra o carte despre locurile vizitate. Deseori astfel de cărţi se află doar la obiectivul respectiv şi atunci este cu atât mai important să nu ratezi ocazia. 
Am ajuns de-a lungul timpului să am în casă multe cărţi de turism (oraşe, obiective turistice, locuri minunate prin lume). Cele mai vechi cărţi sunt aduse de părinţi din anii 60-80. De exemplu priveam imaginile dintr-un album despre RFG, cu străduţe înţesate de maşini astăzi de epocă, şi mă gândeam că unele peisaje s-au schimbat în ultimii 40 de ani! Albumele au devenit între timp adevărate mărturii istorice. 
Alte cărţi, majoritatea celor despre România, sunt luate de mine din diversele călătorii. Sunt și cărţi pe care le aveam, care ele însele au au provocat o călătorie. De exemplu, cărţile despre bisericile fortificate săseşti din Transilvania mi-au deschis apetitul de a descoperi universul lor, aflat la doar 3-4 ore de Bucureşti. După ce am străbătut judeţele Sibiu şi Braşov, vizitând vreo 25 de astfel de minunăţii, m-am hotărât, acum doi ani şi jumătate, să pornesc acest blog prin care să împărtăşesc pozele şi impresiile. Astfel, bisericile fortificate săseşti vor ocupa întotdeauna un loc aparte în preferinţele mele, fiindcă au întețit pasiunea mea de a-mi descoperi țara pas cu pas.
Am fotografiat special tocurile unora dintre cărţile şi albumele adunate în bibliotecă. Nu sunt toate, mai am multe cărţi despre Bucureşti - fotografii vechi, albume tematice, monografii - istoria Bucureştilor fiind o altă pasiunea a mea. Aş vrea să vă spun câte ceva specific despre ele:
- 15re - 15 proiecte de restaurări exemplare în Bucureşti şi în ţară. Îmi doresc, cu timpul, să le vizitez pe toate. Pe unele am avut deja ocazia, de exemplu Bastionul Croitorilor de la Cluj sau Conacul Bellu de la Urlaţi. Altele sunt în aşteptate, de exemplu Vila Dobruşa, conac neoromânesc de podgorie. 
- Albume despre Mânăstirea Văcăreşti, pe care iubitorii de istorie şi patrimoniu le citesc plângând, cum le-am citit și eu. Amărăciune și nervi. Poate... cine știe, cândva o vom reface, cum au făcut nemții Frauenkirche de la Dresda... 
- Biografia lui Cristofi Cerchez de Oana Marinache, istoric de artă. Un arhitect minunat al stilului neoromânesc. În călătoriile noastre admirăm multe clădiri superbe cărora nu le ştim istoria. Ar trebui să ne cunoaştem mai bine marii arhitecţi! Că veni vorba de mari arhitecți, aștept cu nerăbdare o reeditare a biografiei lui Ion Mincu. 
- De la Orient la Occident,  decoraţia interioară în reşedinţele domneşti şi boiereşti (1774-1914) - o carte care vă dă poftă să vizitaţi obiective precum Conacul Bellu de la Urlaţi sau Casa Hagi Prodan de la Ploieşti. Am primit-o de la Mirela şi împreună am văzut multe decoruri orientale când am călătorit în Bosnia.
- Grădinile de la Brukenthal de Cornelia Feyer - carte în care parcul copilăriei mele îşi recapătă splendoarea barocă. 
- Cronologia lui Ioan Kemeny de Ştefan J. Fay, descendent al ilustrului Voievod al Transilvaniei. O am de la părinţi cu autograful autorului. Castelul Kemeny poate fi văzut la nord de Reghin, al rivalului său, Mihail Apafi, la Mălâncrav!
- Cu profesorul Hermann Fabini puteţi aprofunda cât doriţi cunoştinţele despre bisericile fortificate săseşti. Poate cea mai bună sursă sunt librăriile sibiene.
- Saint-Gery, un quartier au coeur de Bruxelles - povestea de succes a Halei Matache de Bruxelles, carte cumpărată cu ocazia unei memorabile delegaţii ONGiste la Bruxelles, în companie excepţională.  
- Ţara Secaşelor: am cumpărat-o de la Cisnădie cu gândul să aflu mai multe despre arealul geografic al satului Răhău (lângă Câlnic) unde s-a născut tata. Nu am terminat-o încă: e prea densă, tehnică. Am şi o carte despre Cetatea Câlnic luată chiar de acolo!
- Oltenia de lângă cer - despre mânăstirile Olteniei. Am multe cărţi despre Transilvania şi zona Sibiului de unde sunt părinţii mei şi unde am copilărit. Desigur, am multe cărţi şi despre Oltenia, pe care am cutreierat-o în lung şi-n lat (şi nu am terminat!). Este provincia istorică a soţiei! 
- Album de fotografii cu România, de George Avanu. Unul dintre cei mai buni fotografi de peisaj alături de Florin Andreescu şi Sorin Onişor. Astfel de albume mi-au însoţit studenţia petrecută în străinătate şi sporit dorul de ţară.
- Biografia lui Nicolae Bălcescu, de Nicolae Bănică-Ologu, directorul Muzeului Memorial Nicolae Bălcescu. Un loc minunat unde românii ar trebui să meargă în pelerinaj să aducă omagiu unuia dintre cei mai mari români. 
- Ghidul cultural al Roşiei Montane (îl voi adăuga între ele, nu trebuie să lipsească din fotografie) pentru că Roşia Montană este printre cele mai mari comori ale noastre din punct de vedere cultural, istoric şi arheologic şi trebuie transmisă mai departe, intactă, următoarelor generaţii. 
- Basarabia, drepturi naţionale şi istorice, de Gheorghe Brătianu, o carte devenită rară (nu o mai găsesc în librării). Istoricul martir scrie în plin război despre istoria şi destinele provinciei năpăstuite. Aflăm multe episoade politico-diplomatice mai puțin cunoscute din 1812, 1856, 1878, 1918 şi 1940. Soarta va fi potrivnică autorului şi subiectului cărţii după 1945...  
- Lipsește din cadru albumul Cernăuți 1408-2008, prea mare pentru acel raft, loc nevizitat încă, aflat în cap de listă.
- Din cadru mai lipsește din aceleași motive albumul "Cule" de la editura Igloo, dar din aceeași colecție îmi doresc mult "Stuf", "Geamii", "Olane" și un tur amănunțit al Dobrogei cu toate minunățiile sale specifice civilizațiilor islamice și greco-romane. 
- The country house revealed - un cadou de la Lia (verișoara de la Sibiu) şi Malcolm Howlett din care aflăm că şi britanicii îşi maltratau patrimoniul în anii '50-'60, dar măcar ei au învăţat între timp.
- Nu în ultimul rând, povestiri de Dumitru Almaş, din cele care mi-au deschis de mic pofta de istorie şi călătorii (Eroi au fost, eroi sunt încă, Povestiri istorice, Popasuri la vetrele istoriei românești).
Să ne umplem casa și sufletul de România!

Acest articol face parte din prima serie de articole din 2013 a Blogosferei de Turism, dedicat amintirilor dragi și suvenirurilor aduse din călătorii. Unii dintre cei mai buni bloggeri de călătorii din România s-au alăturat inițiativei. Vă invit, așadar, să citiți și articolele scrise de:


↧

Catedrala ortodoxă de la Cluj

January 25, 2013, 11:02 am
$
0
0
După unirea Transilvaniei cu România în 1918 multe oraşe din Transilvania au dorit să ridice biserici sau catedrale încăpătoare pentru cultul ortodox, care fusese doar tolerat anterior şi deci nu beneficia de lăcaşuri de cult istorice în număr suficient sau destul de mari. Aceste proiecte s-au desfăşurat în anii '20 şi începutul anilor '30 din secolul trecut, majoritatea în stilul neoromânesc dominant la acea vreme (ce bine!). Una dintre cele mai mari şi mai frumoase biserici din acea vreme a fost Catedrala ortodoxă din Cluj.
Aceasta se găseşte în Piaţa Avram Iancu, lângă monumentul cu acelaşi nume, în faţa Teatrului Naţional. Catedrala a fost contruită într-un parc; probabil a stârnit nemulţumirea ecologiştilor contemporani, dar astăzi este printre monumentele cele mai faimoase ale oraşului. Şi pe mine m-a impresionat în ambele vizite, se numără printre bisericile mele preferate din perioada interbelică în Transilvania, la concurenţă cu cea de la Sighişoara.
În primul rând îmi place svelteţea construcţiei, cupola îngustă şi verticalitatea faţadei. Parcă te obligă să te opreşti să o priveşti. Este adevărat că îngustimea faţadei are dezavantaje în interior, catedrala nefiind atât de spaţioasă sau luminoasă ca cea de la Sibiu de exemplu, dar silueta ei exterioară este mai impresionantă. De asemenea, toate faţadele sunt bogat decorate cu elementele specifice stilului neoromânesc. 
Interiorul este decorat cu mozaicuri la care încă se mai lucrează şi sunt nenumărate detalii neoromâneşti, mergând până la straiele personajelor din scenele biblice, inspirate din portul naţional.
La intrare se află o placă unde sunt menţionaţi toţi cei care au lucrat la frumosul edificiu: arhitecţii George Cristinel şi Constantin Pomponiu, maestrul pietrar Toma Gerstenbrein, pictorii Anastase Demian, Gheorghe Russu şi Catul Bogdan (ca personajul din "Lorelei"), şi Alexandru Dimitriu care a lucrat la cupole.
Biserica formează un duet armonios cu statuia lui Avram Iancu despre care vom vorbi în articolul viitor.

Fotografiile 4 și 10 Mirela Bena

The Orthodox Cathedral in Cluj

After Transylvania united with Romania in 1918, Romanians wished to build orthodox churches and cathedral in many cities, because for centuries their cult was only tolerated and so they had almost no worshiping places in urban areas. These projects were undertaken in the 1920's and beginning of the 1930's so most of them were built in a superb Neoromanian style, dominant at the time (and that's great!). One of the most beautiful churches built in the interwar period and one of my favorite, along with the one in Sighișoara, is the Cluj orthodox cathedral.
I love the slender silhouette of the construction, reaching for the sky. Its small dome enhances this impression, along with its narrow facade. The price to pay is that the interior is a little cramped, but it is beautifully decorated with frescoes and mosaics which are still being worked on. The Neoromanian style is pushed to the degree that characters Biblical scenes wear traditional Romanian folk costumes.
A plaque mentions the artists who accomplished this masterpiece: architects George Cristinel and Constantin Pomponiu, stone mason Toma Gerstenbrein, painters Anastase Demian, Gheorghe Russu and Catul Bogdan and Alexandru Dimitriu, coppersmith.
The church completes a wonderful duo with the Avram Iancu monument we will talk about in the next post.

Pictures 4 and 10 by Mirela Bena  











↧
Search

Statuia lui Avram Iancu de la Cluj

January 31, 2013, 8:06 am
$
0
0
Nu ştiam până recent că statuia lui Avram Iancu, din piaţa cu acelaşi nume, din faţa catedralei ortodoxe, este relativ recentă. A fost făcută în 1995 de Ilie Berindei (mă întreb dacă e vreo legătură cu familia celebrului arhitect Ion Berindei. 
Am înţeles că există sau au existat controverse legate de această statuie, că ar fi neobişnuită, că ar fi soclul ciudat, că diverse de care nu are rost să discutăm... Mie unul îmi place foarte mult. La baza statuii, încadrând soclul, sunt 4 tulnicărese, o alegere metaforică foarte potrivită. Îmi place şi statuia din vârf, dar cred că se impune o curăţare regulată. Este o statuie mai neobişnuită, originală, dar tocmai asta îi dă farmecul ei. 
Există şi aşa statui mai clasice care îl înfăţişează pe Avram Iancu, de exemplu la Câmpeni. Alcătuieşte, cu catedrala ortodoxă, un o pereche frumoasă, parcă în ecou cu catedrala catolicăşi a monumentul Matei Corvin din Piaţa Unirii. 

Fotografia 2: Mirela Bena

The Avram Iancu statue in Cluj

I didn't know until recently that the Avram Iancu statue in Cluj is rather recent. It was made in 1995 by sculptor Ilie Berindei. There is a famous family of architects with that name but I don't know if there is any relation in this case. 
I heard that there were controversies regarding the statue: that it is bizarre, that its pedestal is too high and some other stupid ideas... Well, I love this statue! At its base are 4 alphorn players. It is an ancient traditional instrument used in the Apuseni mountains, the birthplace of Avram Iancu. I find it very fitting. This makes the monument very original. 
There are also classic statues of Avram Iancu in the country anyway, for example the one in Câmpeni, the main headquarters of the 1848 Revolution. 
It pairs up nicely with the Orthodox Cathedral and together constitute a symmetry with the Catholic Cathedral and the Matthias Corvinus Monument in  Union square. 

 Picture 2 by Mirela Bena





↧

Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei

February 6, 2013, 6:14 am
$
0
0
Pentru mine muzeele de istorie sunt într-o categorie aparte, sunt primele pe care vreau să vizitez, aştept cu nerăbdare ocazia, sunt speciale, sunt cele mai importante. Aşadar am fost foarte dezamăgit să aflu că Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei de la Cluj este în renovare de mai bine de 2 ani (asta în august 2012). Chiar a fost motiv de scurtare a vizitei cu o zi, pentru că am realizat că tocmai s-a eliberat o dupămasă... Aşadar nu vă pot spune nimic acum despre acest muzeu, admirat doar de afară, dar cu siguranţă voi reveni! 
Lângă muzeu se află statuia Profesorului Constantin Daicoviciu (1898-1973), titanul învăţământului istoric din Cluj şi director al muzeului timp de 28 de ani. 

The National Museum for the History of Transylvania

For me, history museums fall in a special category. They are the first ones I want to visit in a place, I often wait impatiently for such occasions and I tend to spend an annoying amount of time in them. So I was very disappointed to find the National Museum for the History of Transylvania in Cluj closed for major renovations (august 2012). It even shortened our stay in the city with a day, since a whole afternoon cleared up after finding its doors closed. Unfortunately I have nothing more to say about this museum I was able to admire only from outside, but to use the historical quote of General MacArthur, "I shall return". 
Near the museum is the statue of Professor Constantin Daicoviciu (1898-1973), a major historian and archeologist and director of the museum for 28 years.  





↧
↧

Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj

February 8, 2013, 8:53 am
$
0
0
Dacă muzeele de istorie sunt preferatele mele, pe locul 2 vin cu siguranţă muzeele de etnografie, care pentru mine reprezintă, împreună cu patrimoniul arhitectural vernacular, rădăcinile noastre artistice şi culturale.  Aşadar, dacă am găsit muzeul de istorie închis, în schimb am fost răsplătiţi cu vizita unui muzeu etnografic deosebit de bogat, după cum puteți vedea în imagini. Am copilărit printre multe dintre obiectele înfățișate în muzeu pentru că în anii '80 am prins poate ultimele zvâcniri ale unei lumi tradiționale la țară. Îmi doresc, într-o zi, să am propria mică colecție de obiecte tradiționale și costume, mai ales din regiunea părinților mei, Blaj și Sebeș, precum și din Oltenia Mirelei.  

The Transylvania Ethnography in Cluj

If history museums are my favorite, in second place come ethnography museums because, just like vernacular architecture, they represent the roots of our artistic and cultural roots. Disappointed with the closed history museum, we were rewarded with the visit of an exceptional ethnography museum, as you can see below. I grew up surrounded by many of the objects shown below because the traditional way of life was still present in the 80's. I hope one day to gather my own small collection of objects and costumes, especially from my parent's regions, Blaj and Sebeș, and from Mirela's region, Oltenia. 




Trebuie precizat că în clădirea muzeului a concertat Liszt Ferenc şi că aici a avut loc procesul memorandiştilor. 

Franz Liszt gae concerts in this building and it is also here that was held the trial for the authors of the Transylvanian Memorandum.


La intrare se află bustul lui Romulus Vuia, care a înfiinţat muzeul. Viața satului este înfățișată prin imagini, costume și obiecte.

Romulus Vuia founded the museum and his statue is found at the front entrance. The village life is shown in pictures, costumes and objects.


O monoxilă, barcă scobită într-un singur trunchi de copac. / A dugout canoe used for fishing and trade.




Jug de boi încrustat cu cuțitul. Nu mă așteptam să văd un obiect atât de banal decorat, dar țăranul de odinioară căuta să-și înfrumusețeze universul cotidian, până și uneltele.

Grooved oxen yoke. I did not expect to see such a common tool decorated, but then I remembered that the peasants of old liked to decorate their everyday surroundings, including all their farming tools.



Secerarea grâului și baterea snopilor cu un îmblăciu pentru a dezghioca (separa) boabele de spic. Este un instrument originar probabil din Europa centrală unde i se spune pur și simplu bici, sau bici pentru grâne. Aceste activități au putut fi întâlnite în România în prim parte a secolului 20 sau în anumite regiuni sau pentru suprafețe reduse până mai târziu.

Reaping the grain and threshing the cereal bundle in order to separate the grains from their husks. This was done manually until the middle of the 20th century, in some areas of Romania or on small parcels in later decades too.


Instrumente pentru cules fructe din copac. Am folosit și eu o variantă a celui din dreapta, util pentru culesul merelor de exemplu.

Instruments for picking fruit. I used a similar instrument to the one on the right to pick apples.

Deşi interiorul clădirii, a fost reorganizat, există o plăcuţă în sala unde a avut loc procesul. Sunt înscrise numele memorandiștilor.

The interior of the building was remodeled but in the room where the trial was held there is a memorial plaque. It bears the name of the signatories of the Transylvanian Memorandum. 



Ceramică și o hartă pe care sunt indicate principalele centre și tipuri de ceramică din Transilvania.

Ceramic objects and a map showing the main pottery centers in Transylvania.


Un olar lucrând la roată. / A potter and his potter's wheel.


Pe un zid întreg sunt înșirate uneltele grupate pe diverse meserii. / A whole wall is lined with tools grouped together by trades.


Unelte de tâmplărie. / Carpentry tools.


Ciocane și unelte pentru minerit. La baza imaginii este macheta unui șteamp, de care am văzut în mărime naturală la Roșia Montană.

Hammers and other tools for mining. On the lower side of the picture is a massive hydraulic hammer used to break up ore. I have seen real ones in Roșia Montană.


Unelte de pielărie. / A leather dresser's tools.


Unelte pentru prelucrat fibre textile și dărăcit lâna. / Tools for processing textile fibers and combing wool.



Război de țesut de care a folosit și bunica mea în casă până în anii '80. / A loom. My grandmother used one in the 80's when I was a child growing up in a Transylvanian village.


Tulnice și tulnicărese din Munții Apuseni. / Alphorns from the Apuseni Mountains.


Covoare țesute din lână. / Woven carpets out of wool.



Ați observat cum au revenit la modă feșele pentru purtat copii, după moda africană sau asiatică? Se pare că metodele tradiționale revin în vogă. Aici aveți o copăiță, pentru purtat copilul, folosită mai demult de ardelence.

Have you noticed how baby slings are so in fashion now? It is seen as an African or Asian method for carrying infants. I think it is rather a traditional method common to many cultures and here you have an example which was used by transylvanian women.


Leagăn de copil și superb costum popular pe manechin. / A baby cradle and an exquisite traditional costume on the mannequin.




Costume populare din diverse regiuni ale Transilvaniei. Sunt costume ale românilor, maghiarilor sau sașilor. / Traditional costumes from different areas of Transylvania, worn by Romanians, Hungarians or Saxons.


Codițe împletite complex. / Intricately braided hair.


Bastoane de păstor cu modele cioplite cu cuțitul. Îmi imaginez orele de singurătate a ciobanilor, păzind oile pe munte, făcându-și de lucru cioplind aceste adevărate opere de artă.

Sheperd staffs etched with a knife point. I can only imagine lonely shepherds, guarding their flock on the mountain side, passing the time by patiently and painstakingly producing these art works.


Veste din piele de miel, cusute, provenind din diverse regiuni. Cele cusute cu fir negru sunt din sudul Transilvaniei, regiunile Sibiu sau Brașov.

Lambskin vests with sewn motifs. / Those sewn with black thread are from the Brașov and Sibiu areas.


↧

Casa Matei Corvin din Cluj

February 14, 2013, 11:27 am
$
0
0
Casa Matei Corvin din Cluj este faimoasă, auzisem de ea și văzusem poze cu ea de multă vreme. Era în vârful listei obiectivelor de vizitat. Este foarte aproape de Biserica Sfântul Mihail, deci la îndemână oricărui turist. Cu toate aceastea, am avut parte de o surpriză.
Ochiului ager nu îi va scăpa faptul că pe plăcuța amplasată în anii '90 (poza 2) scrie "potrivit tradiției istorice" s-a născut aici Matei Corvin., Regele Ungariei, fiul lui Iacu de Hunedoara. Ok... Noi intram pe masiva poartă de lemn cu speranța de a vizita un muzeum medieval și interioare impresionante. În gangul de intrare se află mai multe statui de gips și în capăt o luxuriantă curte interioară. Acolo însă, două persoane binevoitoare, obișnuite cu astfel de vizite, ne-au explicat că clădirea aparține Universității de Arte și Design și nu se vizitează. Interlocutorul nostru adaugă ceva de genul: "De altfel el nu s-a născut aici, ăsta a fost han, se vede bine că nu era cine știe ce palat unde să se nască Matei Corvin". Că veni vorba, parcă seamănă un pic a han, cu intrare largă prin care ar încăpea căruțele...
Am ieșit din nou în soarele orbitor, cu alt plan eșuat pe lângă cel de la Muzeul de istorie. Am aflat ulterior că această clădire, numită și casa Stefan Kolb, a suferit mai multe transformări de-a lungul secolelor, a avut mai multe destinații, inclusiv aceea de han, iar cu ocazia unei vizite a împăratului Franz Iosif la Cluj a fost montată prima plăcuță cu mențiunea privind ilustrul eveniment ce ar fi avut loc aici (poza 3). Să fi fost doar un act de propagandă sau de promovare? Să fi fost doar folosit pretextul că este una dintre cele mai vechi case din Cluj, pentru a i se da o semnificație deosebită? Oare care este adevărul istoric? Sau este mai frumoasă legenda?

The Matthias Corvinus House in Cluj

The Matthias Corvinus House in Cluj is very famous, I have seen many pictures of it before searching for it in the winding streets of Cluj. It is very close to the city center and Saint Michael Church. We eagerly entered the front gate, but we were in for a surprise.
The trained eye can read on the multilingual plaque set on the wall (picture 2) "according to historical tradition" in this house was born Matthias Corvinus, King of Hungary, son of John Hunyadi. In the alleway there were plaster statues and then a beautiful central garden. We were welcomed by two people tending the garden. They explained that this is not a museum, the building belonging to the Arts and Design University. One of them added then: "Anyway, how could King Matthias be born in an inn? That's what this building was." To come to think of it, it does resemble an inn a little bit, with its large gate and alley, fit for oxen carts and carriages.
We exited the building, in the blinding site. Another failed visit, after the one at the History Museum. I found out later that this building, also called the Stefan Kolb house, had many uses in the past centuries, including as an inn. Then, before a visit of Austrian Emperor Franz Joseph, a plaque was set (picture 3) mentioning the illustrious event which took place here. Was it a propaganda move? Was this specific house used because it is one of the oldest in Cluj, to enhance it? What's the historical truth? Or do we prefer to stick to the beautiful legend?        





↧

Bastionul Croitorilor din Cluj

February 15, 2013, 9:31 am
$
0
0
Ştiam că la Cluj se poate vizita singura rămăşiţă a cetăţii medievale, Bastionul Croitorilor. Clujul a avut incintă medievală construită şi întreţinută de bresle. Fiecare breaslă avea turnul său şi secţiunea sa de zid de întreţinut şi la nevoie de apărat. Denumirile s-au păstrat şi după cetatea a fost parţial reconstruită în sistem bastionar în vremea Principelui Gabriel Bethlen (1613-1629) pentru a face faţă artileriei din acea vreme. 
La baza turnului am fost întâmpinaţi de statuia căpitanului lui Mihai Viteazul, Baba Novac (c.1530-1601). Haiducul Baba Novac este cunoscut în istoria României și Serbiei și este de asemenea erou de cântece populare, tovarășul de arme al lui Mihai la bătălia de la Călugăreni și în campaniile de peste Dunăre, din Transilvania și Moldova. Și-a găsit sfârșitul la Cluj, capturat prin trădare pe când era trimis ca sol, ars pe rug și tras în țeapă pe locul unde se află acum statuia. Cartierul din Craiova "Brazda"  își trage denumirea de la o moșie pe care o avea la marginea orașului: "Brazda lui Novac".
Am intrat să vizităm turnul și am putut vedea o expoziție cu gravuri ale orașelor și castelelor Transilvaniei în secolul 19 "Itinerarii grafice de secol XIX". Pe ferestrele înguste ale turnului se vedea frumos orașul. Șarpanta cea nouă a fost realizată recent într-un proiect foarte reușit, după părerea mea. Este un obiectiv de vizitat îneaparat.

The Tailor's Bastion in Cluj

I knew of this remnant of the ancient fortifications of Cluj and that it could be visited. It is a major landmark of the city. It is named after the tailor's guild, as in medieval times each guild had to build, maintain and defend a tower and section of the wall. The name stuck even after the bastions were built in the times of Prince Gabriel Bethlen (1613-1629) in order to cope with the artillery of those times.
At the base of the tower we were welcomed by the statue of Baba Novac (Old Novak), one of the most important captains of Michael the Brave (1523-1601). Novac was born around 1530 in Serbia on the Danube from a Serb father and a Romanian mother. He lived and adventurous life as an outlaw, a hajduk, defying the Ottoman authorities. He joined Michael in his most important battles in Călugăreni and his campaigns south of the Danube, intro Transylvania and Moldova. He was arrested in Cluj by treason, while sent on an official mission. Then he was burnt to death, impaled and his body exposed in the square where the statue now stands. There is a neighborhood in Craiova, on lands that he used to own, colloquially known  as "Brazda" (the field), named after him: "Brazda lui Novac" (Novak's field).
We went and visited the tower and saw engravings of towns and castles of 19th century Transylvania. There are nice views of the neighbourhood through the narrow windows. The interior structure was recently completed in a modern and successful project. Don't miss out on this landmark!    


 



↧
Viewing all 249 articles
Browse latest View live
Search