Turtucaia

Războaiele balcanice sunt un episod istoric curios, extraordinar de impotant pentru țările balcanice, destul de important și pentru România, dar despre care nu se știe foarte multe, fiind eclipsat de Primul Război Mondial ce i-a urmat. Acum la centenarul evenimentelor se scrie mai mult despre subiect. La orele de istorie am auzit în treacăt despre Cadrilater (Dobrogea de sud), despre Turtucaia (în relație cu bătălia), despre Silistra (în relație cu Mircea cel Bătrân), dar curiozitatea mea nu era nici pe departe satisfăcută. Cum arată acele locuri? Care sunt motivele complexe care au dus la intrarea României în Al doilea război balcanic și alipirea Cadrilaterului? Vizitasem litoralul, Balcic, Caliacra și chiar Bazargic, stațiunile bulgare sunt familiare românilor, dar Cadrilaterul danubian rămâne în mare parte necunoscut: am găsit puține relatări de călătorie pe net, una dintre singurele fiind pe blogul Calatorii Festina Lente.
La 100 de ani de la al Doilea Război Balcanic prin care provicina devenea vremelnic românească, m-am hotărât să nu mai amân vizitarea acestor locuri despre care eram atât de curios, și totodată să povestesc în amănunt ce este de văzut. Turul a durat doar două zile, deci este un plan perfect de weekend pentru amatorii de istorie dar și de peisaje frumoase pe malul Dunării.
Prima destinație: Turtucaia, un orășel de 10.000 de locuitori. Drumul de la Ruse este aproape pustiu, așadar o excelentă destinație pentru cicloturism. De fapt eram interesați mai ales de locul bătăliei, așadar odată intrați în oraș, la prima bifurcație am urmat indicatoarele spre dreapta, urcând pe strada Aleksandar Stamboliyski, care ne-au scos din oraș și ne-au îndrumat la Memorialul Bătăliei de la Turtucaia. Vă recomand să nu faceți asta ci să vizitați întâi orașul, mai ales Muzeul de Istorie. Se află în Piața Suvurov nr. 1, pe care o găsiți mergând drept înainte pe bulevardul principal ce traversează orașul pe direcția vest-est. Muzeul se închide la 17h, 16h în weekend și vizitând întâi memorialul bătăliei, noi era să-l ratăm. Memorialul e în aer liber deci poate fi vizitat oricând.
Turtucaia este un oraș pe dealuri, ce domină Dunărea. Pe malul Românesc se văd Oltenița și vărsarea Argeșului. De asemenea, se auzea muzică de la pescarii români. Pentru o primă vizită, noi am avut un traseu un pic haotic, cum spuneam, am început cu sfârșitul. Totuși, nu vă puteți rătăci în Turtucaia, iată câteva sfaturi practice:
Centrul este la Piața Suvurov (acesta a trecut prin Turtucaia cu ocazia războiului Ruso-Turc din 1768-1774). Acolo sunt muzeul și fosta școală românească, cu bustul generalului Panteley Kiselov în fața ei (el este învingătorul Bătăliei de la Turtucaia). Aici puteți parca mașina și vizita un pic pe jos.
Pe lângă muzeu coboară o străduță ce duce la parcul principal al orașului, chiar pe malul Dunării. Pe mal se află cele mai impunătoare clădiri ale micuțului oraș, inclusiv blocuri art-deco construite în perioada interbelică, pe vremea când Turtucaia era românească. În parc tronează un vapor, ca la noi la Constanța. În marginea vestică a parcului sunt ruinele castrului roman Transmariska recent puse în valoare.
Un alt loc unde trebuie să vă opriți este Cartierul Pescarilor. Puteți ajunge acolo traversând parcul spre est sau din Piața Suvurov spre est, prima la stânga pe lângă Biserica Sfântul Nicolae. Noua ne-a plăcut mult locul, cu căsuțe tradiționale restaurate sau reconstuite și treptele digului malului de pe care am prins niște cadre faine spre Oltenița.
O panoramă frumoasă spre România puteți face de pe strada Stamboliyski, cea despre care vă spuneam că duce la memorial (pentru a o lua pe acolo, vă întoarceți puțin din Piața Suvurov). Puteți opri la micuța parcare din dreptul bustului lui Tanyo Stoyanov, erou al Revoltei din Aprilie 1876 care a trecut Dunărea la Turtucaia și a condus o coloană de voluntari bulgari care au luptat și au murit în Dobrogea.
La Turtucaia am aflat multe lucruri despre istoria locală și despre privirea bulgărească asupra evenimentelor din 1913-1940 despre care vă voi povesti mai multe în postările următoare.

Tutrakan

The Balkan Wars are a curios historical episode, extremely important for the Balkanic states, important also for Romania, but relatively little known, dwarfed by the events of World War One. Several works are being published now for the centennial of the events. In history class we heard the names Quadrilateral (Southern Dobruja), Tutrakan or Silistra mentioned, especially related to the battle Tutrakan battle of 1916 and the zenith of the reign of Wallachian Prince Mircea the Old (1386-1418), but my curiosity was far from satisfied. I was curious to see these places for myself and understand better the events of the Second Balkan War and Romania's conquest of the province. I had already visited the seaside, with Balchik, Kaliakra or even Dobrich, the Bulgarian seaside as a whole is familiar to Romanians, but few of us know Danubian Southern Dobruja. One of the few blogs recounting a visit of Tutrakan and Silistra is Calatorii Festina Lente.
100 years after the Second Balkan War, after which Southern Dobruja was temporarily added to Romania, I decided to postpone no longer a visit of these places I was so curious to discover and then to describe the experience in detail for others to plan their own trip. It is a perfect weekend plan for history enthusiasts, and I assure you the Danube vistas and rolling hill landscape are well worth it as well.
Te first destination was Tutrakan, population 10.000. The road from Ruse was almost empty so it's great for cycling. We were most interested in the site of the Battle of Turtucaia (the Romanian name of the town) so once we entered the town, we followed the directions, turning the first right on the steep Aleksandar Stamboliyski street, which took us out of town and straight to the Memorial and Military Cemetery of the Battle of Turtucaia. I recommend you keep the memorial for last as it is outdoors and open permanently and instead start with visiting the History Museum which is open until 17h in weekedays and 16h in weekends. It is located at nr. 1 Suvurov Square which you may find driving on the main boulevard from west to east.
Tutrakan is hilly and offers a good view of the Romanian bank with the town of Oltenița and the mouth of the Argeș river. We even heard music from the Romanian fishermen on the opposite bank. Our own visit was a bit chaotic, so I'll recommend a logical sequence to visit the town:
The center is Suvurov Square (the Russian general passed trough during the 1768-1774 Russian-Turkish War). There are the museum and the former Romanian school in the interwar era, with the bust of general Panteley Kiselov in front of it (the victor of the Battle of Turtucaia). It is a good spot to leave your car and visit on foot.
Along the museum descends a street to the main town park located on the banks of the Danube. That's where the most impressive buildings Turtucaia has to show are located, including interwar art-deco. There is a ship monument in the park, like we have in Constanța. In the western end of the park are the ruins of the Roman camp of Transmariska, recently excavated.
Another place you have to visit is the Fishermen's Quarter. It is on the east side of the park or from Suvurov Square a few hundred meters to Saint Nicholas Church and then down. We liked the place a lot with its traditional homes restored or rebuilt and the steep cement steps to the Danube bank which offer good photographic angles.
A beautiful panorama of the river is offered on Stamboliyski street, the one I told you leads to the memorial. You can take it by turning back a bit from Suvurov Square. For pictures, you can park near the statue of Tanyo Stoyanov, hero of the 1876 April Uprising when he crossed the Danube with a band of followers and died fighting the Turks in Dobruja.
In Tutrakan I learned a lot about local history and about the Bulgarian view on history between 1913 and 1940, things I shall tell you more about in the following posts.