Cetatea Albă, oraș multimilenar la limanul Nistrului, frământat de invazii și cuceriri. Prima dată atestat în componența Moldovei la 1386, sub domnia lui Ștefan I, pierdut la 5 august 1484 de pârcălabii Gherman și Oană, sub domnia lui Ștefan cel Mare. Încă 15 ani parte a României în prima parte a secolului XX.
(aș fi vrut să găsesc un asemenea semn de tip Hollywood în română, dar l-am găsit doar turcesc)
Cetatea Albă, reședința raionului cu același nume din Ucraina. Un scurt drum duce de la vama de pe drumul Căușeniului până în oraș, trecând prin sate precum Seimeni sau Sadova. Drum simplu, nemarcat și găurit. Alt drum nu am încercat, dar pot menționa că drumul spre est, spre Sărata, e nepracticabil cu mașina mică la mai mult de 20 km/h. Asfaltul e smuls pe porțiuni largi și sunt diferențe de nivel de peste 20cm.
Cetatea Albă. Bilhorod-Dnistrovskyi. Acum că studiez paleografie chirilică, pot citi acest semn de intrare în oraș. Vara trecută nu puteam.
Cetatea Albă, oraș de 50.000 de locuitori și la prima vedere un haos urbanistic. Prioritatea mi-a fost cetatea, dar odată aceasta vizitată, m-am pierdut un pic pe străduțele orașului în semicerc, căruia i-a crescut o aripă stângă. În imagine, o clădire administrativă a orașului.
Acesta se mândrește cu o istorie veche de 2500 de ani!
Cum spuneam, urbanismul țarist a debordat, dar întreg orașul a stagnat, strivit de forța gravitațională a Odesei imperiale, aflată la doar 85 de kilometri depărtare peste podul cu ridicare verticală de la Zatoka. La umbra marilor copaci nu crește nimic, spunea Constantin Brâncuși.
drum pavat din Cetatea Albă
intersecție, în apropiere de cetate
Numele străzilor principale (Ismail, Lenin, Gretska) sunt afișate și în engleză.
Însă perioada sovietică este în continuare reprezentată prin multe mărturii:
"În această casă, între 19 iunie 1940 și 22 iunie 1941 a trăit eroul Uniunii Sovietice Anisimov Victor Vasilevici - pilot ce a luat parte la apărarea Transnistriei de fasciști în 1941"
Un punct ușor de găsit este memorialul slavei, pentru cel de-al Doilea Război Mondial.
În apropiere se află alt monument.
De asemenea, orașul are un parc al victoriei (din 1945) cu un monument dedicat evenimentului.
panou la intrarea în parcul victoriei
Lângă cetate, pe strada Nezalezhnosti am găsit această instuție de învățământ, dar clădiri de mari dimensiuni nu prea sunt în oraș.
Un alt exemplu, acest liceu de pe strada Pușkin (Pedahohichne Uchylyshche). Chiar lângă se află Muzeul Orașului.
De altfel strada Pușkin este una dintre puținele cu trotuare, însă pavajul e foarte neprietenos pentru tocuri sau cărucioare.
Atmosferă tipică în Cetatea Albă, cu străduțe umbroase și ce necesită reasfaltare.
Lada
Orașul are mai multe biserici, cea mai mare fiind Catedrala Înălțarea Domnului (scările de acces sunt dinspre str. Ismail nr. 72). E construită la începutul secolului XX.
Biserica Sfântul Nicolae
Biserica armenească Adormirea Maicii Domnului, construită în secolul 14, în curs de restaurare.
În curtea bisericii a fost adus și amplasat un mormânt sarmat, parțial depozit de materiale.
Nu sunt multe hoteluri în Cetatea Albă; eu am stat la hotelul Fiesta, pe strada Shevchenko, și îl recomand.