Mânăstirea Brâncoveni

Anul acesta se împlinesc, pe 15 august, 300 de ani de la martiriul Brâncovenilor. Constantin Brâncoveanu, cei 4 fii ai săi Constantin, Ștefan, Radu și Matei și sfetnicul Ianache au fost executați la Constantinopol de turcii dornici să-i ia fabuloasa avere strânsă în 26 de ani de domnie (1688-1714). 

Însă în timpul lungii sale domnii și scurte vieți, Constantin Brâncoveanu a lăsat nenumărate mărturii culturale și spirituale pe tot cuprinsul Țării Românești. Cele mai vechi se află în Oltenia, locul de unde se trage marea și ilustra familie boierească și ulterior domnească a Brâncovenilor. Mânăstirea ce le poartă numele a fost întemeiată în jurul anului 1570 de jupânița Celea, străbunica domnitorului. 

Între anii 1634 - 1640, domnitorul Matei Basarab și Preda Brâncoveanu, bunicul lui Constantin, refac mânăstirea. 

La rândul său, Constantin Brâncoveanu construiește biserica pe care o putem vedea astăzi. Lucrările le organizează chiar fii lui cei mari, Constantin și Ștefan. 

În pridvorul bisericii poate fi văzut mormântul lui Popa Șapcă din Celei, revoluționar pașoptist și stareț al mânăstirii. 

Bunicul domnitorului - Preda Brâncoveanu, tatăl - Papa Brâncoveanu, mama - Stanca Brâncoveanu și fratele - Barbu Brâncoveanu sunt înmormântați în biserică iar în pronaos poate fi admirat un prețios portret votiv al ctitorilor. 

La mânăstire se ascunde o comoară, nu comoara Brâncovenilor, după titlul omonim al lui Dumitru Almaș, ci comoara Mavrocordaților. Domnitorii Nicolae și Constantin Mavrocordat, tată și fiu, primii domni fanarioți în Țara Românească și Moldova au construit la sud de București Mânăstirea Văcărești, cea mai mare biserică medievală, minunat pictată și cu lucrări în piatră neasemuite, cântecul de lebădă al stilului brâncovenesc.

Vicisitudinile istoriei au transformat-o în închisoare (ca multe alte mânăstiri după secularizarea lui Cuza) și ghinionul a făcut-o ținta ignoranței debile a lui Nicolae Ceaușescu, acesta decretând demolarea ei. Mânăstirea a fost distrusă între anii 1985 și 1987. Au fost salvate câteva fresce (expuse majoritatea la Muzeul Național de Artă din București), elementele din piatră și pietrele de mormânt ale domnitorilor înmormântați în mânăstire. 

Demolarea mânăstirii din ignoranță dictatorială este o pierdere uriașă pentru istoria și arta românească, dar așa cum nemții au reconstruit Frauenkirche din Drezda, nu am pierdut nădejdea că într-o zi vom reconstrui și noi, românii, cât mai fidel, Mânăstirea Văcărești. 

Multe elemente din pietrărie și câteva lespezi de mormânt din cele salvate au fost aduse la Mânăstirea Brâncoveni și adăpostite în beci, transformat în lapidariu. Un fantastic muzeu de artă s-a creat aproape spontan. Pot fi admirate o coloană cu solzi de la paraclisul lui Constantin Mavrocordat sau masivele coloane ale bisericii Mânăstirii Văcărești, cele mai mari realizate vreodată. 

Ironia face că rămășițele ctitoriei Mavrocordaților, familie care a contribuit mult la mazilirea și uciderea Brâncovenilor, să fie adăpostite în ctitoria acestora din urmă. 

This year we mark 300 years since the martyrdom of the Brâncoveanu princely family. Constantin Brâncoveanu and his 4 sons Constantin, Ștefan, Radu and Matei and his adviser Ianache were executed in Constantinople by the Ottomans who wanted to seize the wealth he accumulated in 26 years ruling over Wallachia (1688-1714). 

During his long rule and short life, Constantin Brâncoveanu left many cultural and spiritual landmarks in the country. The oldest ones are found in Oltenia, the birthplace of the illustrious noble and then princely Brâncoveanu family. The monastery bearing their name was founded in 1570 by lady Celea, the prince's great-grandmother. 

Between 1634 - 1640 Prince Matei Basarab and Preda Brâncoveanu, Constantin's grandfather, rebuilt the monastery. 

Then, Constantin Brâncoveanu built the church we can see today. His eldest sons, Constantin and Ștefan, oversaw the construction works. 

In the church porch there is the tomb of Popa Șapcă from Celei, a local leader of the 1848 Romanian Revolution, monastery prior in his old age. 

Constantin Brâncoveanu's grandfather - Preda Brâncoveanu, his father - Papa Brâncoveanu, his mother - Stanca Brâncoveanu and his brother - Barbu Brâncoveanu are burried in the church and in the nave there is a beautiful and historically important protrait pf the founders. 

A treasure is found at the monastery, a creation of the successors of Constantin Brâncoveanu: Nicolae and Constantin Mavrocordat, who ruled in Wallachia and Moldova. They built the largest medieval monastery in Bucharest, Văcărești, south of the capital. It was beautifully decorated in the Brancovenesque style with beautiful frescoes and carved stones. History's troubles transformed it into a prison (like many monasteries at the end of the 19th century when their assets were nationalized with Prince Cuza's reforms), then into Ceaușescu's target, who in an ignorant folly decided to demolish it. Between 1985 and 1987 the Văcărești Monastery was wiped out. Only fragments of frescoes, some stone works and tombstones were saved. 

The demolition is a huge loss for Romanian art and history, but I hope that we shall one day rebuild Văcărești Monastery the way the Germans rebuilt Frauenkirche in Dresden.

Many stone elements and a few tombstones were brought at the Brâncoveni Monastery for safe keeping. A fantastic museum was thus built, almost spontaneously. In the cellar can be admired a scaled column from the Văcărești chapel or one of the massive columns from the main church, the largest ever crafted. 

The irony is that the remains of the creation of the Mavrocordat princes, who contributed to the removal and subsequent execution of the Brâncoveanu family, are sheltered by the latter's foundation. 

"Aici zac oasele răposaților întru Duhul Sfânt, fericit jupan Preda Vel Vornic Brâncoveanul și al fiului său Papei postelnic. Cărora li s-a întâmplat perire: întâi Papei postelnicul în zilele lui Constantin Șerban Voevod, pe vreame ce s-au rădicat dorobanții și călărașii hoțește asupra Domnu-său și a neamului boeresc, atunci au ucis pre Papa Postelnicul fiind leat (7163) iar pre tată său Preda Vornicul, l-au ucis Mihnea Vodă cel Rău în casele domnești în Târgoviște, nefiind vinovat nimic. Și s-au pus această piatră de dumneaei jupâneasa Stanca Cantacuzini, care au fost jupâneasă Papei Postelnicul, Meța iunie 8 zile leat 7176 (1688)"

 "Here lay the bones of sir Preda the Governor Brâncoveanul and his son Papa Seneschal, protected by The Holy Spirit. Death came upon them: first Papa during the times of Prince Contantin Șerban, when the merceneries treachearously revolted against their Lord and their noblemen. Then they killed Papa Seneschal in the year 7163 (since the beginning of the world). His father Preda was murdered by Prince Mihnea the Bad in the Princely Court of Târgiviște, innocent of any bad deed. This stone was laid by Stanca Cantacuzini, the widow of Papa, on June 8th year 7176 (1688)"