Am vizitat cu mare plăcere Salina Turda, în primul rând pentru că este foarte bine pusă la punct turistic.
Deja intrarea, aflată lângă oraş, arată ca o navă spaţială aterizată pe câmpia cu urme de sare la suprafaţă. Se găsesc bilete şi suveniruri, totul foarte bine organizat. Pe urmă se coboară pe un culoar lung şi apoi pe scări de lemn în camera trapezoidală (mina Rudolf). Sunt şi lifturi dar de obicei e coadă la ele.
Atenţie! În orice salină, peşteră sau mină vizitabile, nu uitaţi să vă luaţi haine groase! Noi am uitat de data asta, dar atmosfera a fost suportabilă (12 grade). Totuşi, e mai bine vara să nu uitaţi hainele groase din cauză că afară nu mai ştiţi cum să scăpaţi de caniculă.
De pe pasarela de lemn se poate observa sala trapezoidală a minei Rudolf şi sunteţi şi foarte aproape de tavan: puteţi admira formele ondulate ale straturilor de sare, depunerile şi stalagtitele. Se coboară apoi pe 2 scări de lemn, una în fiecare capăt al pasarelei, la baza minei Rudolf. În aceasta au fost amenajate multe atracţii care fac din Salina Turda, după părerea mea, lidera pe ţară la atracţii şi aspect. Are minigolf, bowling, jocuri cu mingea, un amfiteatru şi chiar o roată panoramică, de genul care se găsesc în parcurile de distracţii. Cine a avut ideea să o asambleze acolo?! Genială idee pentru că toată lumea vrea să se dea în ea, să admire de la variate înălţimi pereţii şi tavanul minei. Este o casă de bilete pentru fiecare atracţie.
La marginea sălii se poate privi Mina Terezia, de unde puteţi privi de sus acea mină în formă de clopot, cu lacul ei pe care se plimbă bărcuţe şi numeroase construcţii de lemn luminate cu neoane, imaginea semnătură a salinei Turda. Am coborât şi noi în Mina Terezia şi ne-am plimbat pe punţile de lemn.
Mai sunt şi alte camere, mult mai mici, pe culoarul principal, de sus, precum Sala ecourilor (chiar are un ecou impresionant!) sau camera crivacului, un utilaj de extracţie vechi, unicat în Europa. La urma urmelor, salina este foarte veche, s-a extras sare la Turda de pe vremea romanilor iar minele vizitabile au fost excavate în perioada austro-ungară.
The Turda Salt Mine
I liked our visit to the Turda Salt Mine a lot, especially because it is very well arranged and enhanced as a tourist attraction.
Its modern main entrance looks like a spaceship landed on the salty plain. You can find tickets and souvenirs, everything is very well organized. Then you descend on a long corridor, then there is the wooden bridge (or ledge) overlooking the Rudolph salt mine. You can descend in the mine by taking the elevator or the wooden stairs.
Be sure to take warm clothes with you, especially in summertime when we are obviously lightly clothed. We forgot, but the temperature was still ok, around 12 degrees Celsius. Still, it is a general rule to take warm clothes when visiting a cave or a mine.
In the Rudolph mine you can play games like minigolf or bowling and there is even a Ferris wheel installed! You can ride it and better observe the walls and ceiling of the mine, with its ondulating salt layers, deposits and stalagtites. I thing it's a great idea to have assembled all these attractions in the salt mine, with a well organized ticket booth and everything. It enhances a lot the visit experience.
From the Rudolph mine you have a view on the Theresia mine, an iconic image of the Turda salt mine, with the neon-lit wooden pontoons. Around the pontoons there is a salt lake and you can take a quiet boat ride on the surface.
There are also some smaller rooms like the Echo Room (with an impressive echo indeed!) or the room with the old wooden extraction facility, called a "crivac", a pice one of its kind. It must be known that salt extraction in Turda goes back to the times of the Romans and the visitable mines are made by the Austro-Hungarians.
