Foarte apropiați de București și la îndemână pentru drumeții, Ciucaș se numără printre munții mei preferați și printre puținii munți pe care am urcat. Alte ture mai făcusem doar prin Bucegi, în liceu: obișnuitele Gura Diham, Stâna regală, Poiana Izvoarele, Jepii și vârful Caraiman. Pe ultimii aș vrea să mă mai întorc, pentru că am o amintire minunată cu urcușul Jepilor Mici și vreau să revăd Crucea Caraiman de aproape.
Revenind la munții Ciucaș, aceștia au pentru mine o semnificație aparte, datorită unei minunate excursii făcute prin 2002. Plecat din București cu microbuzul de Cheia, am pornit imediat pe traseu pe valea Berii și am urcat pe vârful Ciucaș, coborând înapoi prin pasul Bratocea și cheile Cheiței. M-au cucerit peisajele Ciucașului, mai ales pietrele cu forme deosebite (Tigăile) pe care soarele proiectează deseori o lumină superbă în diversele momente ale zilei. În excursia aceea am cunoscut pe drum 3 băieți din Bacău cu care m-am împrietenit și cu care am petrecut următoarele 3 zile. Cu unul dintre ei am fost pe jos din Cheia până la mânăstirea Suzana și am făcut o tentativă eșuată de Zăganu. Poate se întâmplă să îmi citescă blogul și reluăm legătura.
Am dorit de mai multe ori de atunci să refac drumul până pe vârful Ciucaș și nu am reușit.
Am încercat cu pornire din Slănic Prahova de la căsuța de vacanță, dar nu am reușit. Asta m-a învățat că pentru a urca pe munte trebuie să fii dimineața la poalele lui, sau să te trezești devreme croit să urci muntele.
Am ajuns de multe ori la Cheia cu prieteni, dar nu am fost pe vârf, cel mult la plimbare prin stațiune sau pe potecile din jur. Asta m-a învățat că pe munte poți urca doar cu cei care-și doresc și ei să urce.
Odată am urcat cu un prieten până la cabana Ciucaș, dar vremea proastă, ploaie cu ceață deasă, ne-au obligat să ne întoarcem. Asta m-a învățat că poate fi neplăcut și chiar periculos să pleci pe munte pe vreme proastă.
În vara lui 2012, după o pauză de 10 ani fără munte serios, am planificat temeinic asaltul vârfului Ciucaș, împreună cu Mirela, care nu era nici ea obișnuită cu drumețiile montane. Ca să fim siguri că nu ne lenevim, am stabilit cartierul general la mânăstirea Cheia (oferă cazare cu 20 de lei de persoană) și am pus ceasul devreme.
Prima parte a drumului spre vârful Ciucaș, sau spre creasta Zăganu, este traseul până la cabana Muntele Roșu.
Foarte multă lume urcă la cabana Muntele Roșu, pe jos sau cu mașina, deși asfaltul este extrem de prost, pe alocuri inexistent. Traseul este unul banal, prin pădure, și din păcate nu lipsesc nici gunoaiele, fiind foarte circulat. L-am urcat de mai multe ori, dar de fiecare dată m-a fascinat pădurea de pe traseu. După cum piteți observa și în poze, sunt foarte mulți copaci bătrâni, nu puțini cu forme ciudate. O dimineață însorită mi-a permis să fac multe fotografii prin pădure, peisaje pe care îmi doresc să le împărtășesc cu voi. Sfatul meu este să urcați până la cabana Muntele Roșu pe jos, dacă aveți timp, iar cu mașina doar dacă e musai și încetișor, să menajați suspensiile. Acolo puteți savura o ciorbă bună, sau pregăti următoarea fază: urcarea vârfului Ciucaș sau a culmii Zăganu. Va urma...
(English translation soon)
Revenind la munții Ciucaș, aceștia au pentru mine o semnificație aparte, datorită unei minunate excursii făcute prin 2002. Plecat din București cu microbuzul de Cheia, am pornit imediat pe traseu pe valea Berii și am urcat pe vârful Ciucaș, coborând înapoi prin pasul Bratocea și cheile Cheiței. M-au cucerit peisajele Ciucașului, mai ales pietrele cu forme deosebite (Tigăile) pe care soarele proiectează deseori o lumină superbă în diversele momente ale zilei. În excursia aceea am cunoscut pe drum 3 băieți din Bacău cu care m-am împrietenit și cu care am petrecut următoarele 3 zile. Cu unul dintre ei am fost pe jos din Cheia până la mânăstirea Suzana și am făcut o tentativă eșuată de Zăganu. Poate se întâmplă să îmi citescă blogul și reluăm legătura.
Am dorit de mai multe ori de atunci să refac drumul până pe vârful Ciucaș și nu am reușit.
Am încercat cu pornire din Slănic Prahova de la căsuța de vacanță, dar nu am reușit. Asta m-a învățat că pentru a urca pe munte trebuie să fii dimineața la poalele lui, sau să te trezești devreme croit să urci muntele.
Am ajuns de multe ori la Cheia cu prieteni, dar nu am fost pe vârf, cel mult la plimbare prin stațiune sau pe potecile din jur. Asta m-a învățat că pe munte poți urca doar cu cei care-și doresc și ei să urce.
Odată am urcat cu un prieten până la cabana Ciucaș, dar vremea proastă, ploaie cu ceață deasă, ne-au obligat să ne întoarcem. Asta m-a învățat că poate fi neplăcut și chiar periculos să pleci pe munte pe vreme proastă.
În vara lui 2012, după o pauză de 10 ani fără munte serios, am planificat temeinic asaltul vârfului Ciucaș, împreună cu Mirela, care nu era nici ea obișnuită cu drumețiile montane. Ca să fim siguri că nu ne lenevim, am stabilit cartierul general la mânăstirea Cheia (oferă cazare cu 20 de lei de persoană) și am pus ceasul devreme.
Prima parte a drumului spre vârful Ciucaș, sau spre creasta Zăganu, este traseul până la cabana Muntele Roșu.
Foarte multă lume urcă la cabana Muntele Roșu, pe jos sau cu mașina, deși asfaltul este extrem de prost, pe alocuri inexistent. Traseul este unul banal, prin pădure, și din păcate nu lipsesc nici gunoaiele, fiind foarte circulat. L-am urcat de mai multe ori, dar de fiecare dată m-a fascinat pădurea de pe traseu. După cum piteți observa și în poze, sunt foarte mulți copaci bătrâni, nu puțini cu forme ciudate. O dimineață însorită mi-a permis să fac multe fotografii prin pădure, peisaje pe care îmi doresc să le împărtășesc cu voi. Sfatul meu este să urcați până la cabana Muntele Roșu pe jos, dacă aveți timp, iar cu mașina doar dacă e musai și încetișor, să menajați suspensiile. Acolo puteți savura o ciorbă bună, sau pregăti următoarea fază: urcarea vârfului Ciucaș sau a culmii Zăganu. Va urma...
(English translation soon)
copacul sub care am lăsat mașina, la umbră, în Cheia / we left our car under the shade of this tree in Cheia
drept în sus / straight up
unii brazi par chinuiți / some pines don't look too good
curând intrăm în pădurea deasă / soon we enter the thick woods
copacii au dimensiuni impresionante, dar mulți sunt scrijeliți de trecători
în câteva locuri rădăcinile copacilor oferă un spectacol deosebit
in a few places the roots of the trees draw interesting patterns
o parte din drum am avut companie / we had company for part of the road
din păcate pe drum sunt multe gunoaie, unele cu nume predestinat
unfortunately there is a lot of litter on the road, some have a special meaning
poteca noastră intersectează șoseaua națională / our path crosses the main road
e mai fain drumul pe lângă șosea iar copacii au forme frumoase și ciudate
it's better to walk on the path along the asphalt road, the trees are beautiful and some have weird shapes
mulți copaci sunt scrijeliți / a lot of trees are carved
pe acesta nu l-am scrijelit eu / I didn't carve this one
dimineața însorită ușurează fotografiatul / the sunny morning makes photography easy
starea drumului descurajează urcatul cu mașina / the state of the road discourages drivers
pe versant sunt câteva stângi de mari dimensiuni / on the hillside there are some very large rocks
ne apropiem de cabana Muntele Roșu / we are getting nearer the Red Mountain chalet
uite-o! / here it is!
construcțiile s-au înmulțit an de an / the buildings have multiplied every year
o hartă turistică a munților Ciucaș este afișată lângă cabană
a tourist map of the Ciucaș Mountains is displayed near the chalet