Mi-am dorit de mult timp să vizitez biserica fortificată Hărman, de când am descoperit-o în albumele cu cetăți săsești. Pe urmă mi-am luat posterul de la Radu Olteanși o privesc în fiecare zi (am toate cele trei biserici desenate de el, Hărman, Prejemer și Biertan, precum și 6 orașe). De două ori am trecut pe lângă ea fără să mă pot opri, m-am uitat lung la pancarta ce indica intrarea în sat, dar a treia oară am prevăzut popas obligatoriu la ea și la sora ei mai mare, Prejmer.
Era încă dinainte de a o vizita printre bicericile mele săsești preferate, poate chiar preferata mea și Nu m-a dezamăgit deloc. Îmi place la nebunie turunul ei semeț, cel mai înalt din Țara Bârsei - zona Brașovului, cu ai săi 32 de metri. A fost recent restaurat și iradiază un alb frumos. În acea zi senină de august se jucau și zdrențe de nori pe cerul de un albastru răpitor, iar lumina bătea fermecător pe ziduri și pe acoperișuri.
Am dat o tură a curții, privind magaziile și chiliile la care duceau scări de lemn, alt punct distinctiv al bisericii de la Hărman. De fapt am încercuit de mai multe ori curtea, pentru a ne bucura de lumina excepțională din acea zi. Am observat la intrare un monument impunător pentru eroii căzuți în cele două Războaie Mondiale cu inscripția "amintiți-vă de cei care se odinesc în pământ străin". Monumentul a fost făcut în 1929 și este un clopot, cu efigia comunei Hărman încadrată de o ramură de dafin și una de măslin, simbolurile gloriei și păcii.
Hărman se numără printre relativ puținele biserici fortificate cu muzeu: doar cele mai mari și mai importante au așa ceva. În fostele magazii a fost recreat universul săsesc de acum un secol: sunt prezentate vestimentația tradițională săsească, uneltele țărănești, obiecte casnice sau obiecte decorative precum broderia "Siebenburgen susse Heimat" (Transilvanie dulce glie) pe care am mai întlnit-o și în alte biserici și care era probabil foarte răspândită în epocă de rămân atât de multe exemplare. Sub text sunt brodate stemele istorice ale celor 7 orașe, în ordine: Mediaș, Sibiu, Brașov, Bistrița, Sighișoara, Cluj (ar trebui să fie, deși nu seamănă cu cea istorică) și Sebeș.
Am recunoscut în bucătăria reconstituită o sobă identică cu cea pe care a folosit-o bunica până s-a băgat gaz în satul copilăriei mele, Cenade județul Alba, în anii 90, castănul (dulapul cu 4 sertare pentru haine și așternuturi), sau spălătorul, măsuța de spălat în gaura căreia se punea vailingul (ligheanul) pentru bărbierit și igiena personală, folosit și de bunicul meu. Am crescut cu multe regionalisme de proveniență săsească, ele pentru mine erau foarte firești, iar mai târziu le foloseam cu succes în școala generală la ora de română.
Foarte mult mi-a plăcut sala de clasă reconstituită. În astfel de bănci din lemn sau rumeguș presat am învățat și eu la București la Școala Centrală, doar că ale noastre aveau scaune pliabile cu ramă din fier. Pe perete stăteau agățate două hărți istorice. Evident că am mers ață la ele: mie îmi plac la nebunie hărțile, mai ales hărțile istorice, care arată evoluția politică zbuciumată a continentului și a planetei noastre. Mă fascinează dungile care arată frontierele istorice în continuă schimbare, unele firești, altele diabolice. Aceste două hărți arată Europa în perioada Revoluției franceze ("revoluției burgheze" potrivit denumirii comuniste, când a fost făcută harta) și formațiunile politice românești în secolele IX-XIII, cu invaziile popoarelor migratoare: cumani, unguri, tătari, pecenegi.
Am intrat în sfârșit în biserică (savurăm ce-i mai frumos la sfârșit). Interiorul este pe măsura exteriorului: grandios, impunător, spațios și foarte bine păstrat. Ne întâmpină ca de fiecare dată minunatele repere antipoidale: orga și altarul, precum și nelipsitele inscripții săsești, parcă mai vizibile aici. Sunt inscripții religioase pe care le pot descifra cu rudimentele mele de germană, ca cea de pe nava centrală: "Iisus Hristos, ieri, azi și de asemenea în eternitate", de pe amvon: "pacea fie cu voi" sau de pe placa în memoria eroilor: "Eu sunt Adevărul și Viața". Mesajele de pe steagurile breslelor meșteșugărești sunt, de data asta, îndemnuri pentru viața de pe pământ, pline de inspirație creatoare, precum cea de pe un steag ce arată unelte meșteșugărești întrepătrunse: "Einigkeit macht stark" ("unitatea face forța" sau cum am zice noi, militanții unioniști pentru Basarabia, "Unirea face puterea").
Minunat univers cel săsesc, nu mă mai satur să admir opera lor, și cu siguranță plăcerii estetice se adaugă nostalgia faptului că am copilărit pe astfel de meleaguri, la Cenade și Sibiu, în sudul Transilvaniei.
Hărman fortified church
I wished to visit Hărman fortified church for a long time, since I discovered it in Saxon fortified church albums. Then I bought a poster made by Radu Oltean and now I look at it every day (in fact I have all three posters that he made of Saxon foertified churches, Hărman, Prejemer și Biertan, as well as 6 historic towns). I have passed by it twice without being able to visit, regretfuly looking at the direction sign to the village, so this third time it was mandatory, with another stop at nearby Prejmer.
Even before seeing it in real life I counted it among my favorites, perhaps even my very favorite. It didn't disappoint me at all! I just love its proud tower, the highest in the Braşov area at 32 meters. It was recently restored and now gleams white. It was a sunny august day with ragged clouds stretched on a ravishing blue sky. the light was beautiful on the old walls and rooftops.
We circled the courtyard, looking at the storehouses and the cells, which have wooden ladders, another characteristic of Hărman. In fact, we circled it several times, to enjoy the exceptional light.
At the entrance of the church we saw a monument to the soldiers of the World Wars with the inscription "remember those who rest in foreign lands". The monument was erected in 1929 in the form of a bell, with the heraldry of Hărman flanked by a laurel and olive branch, symbolising glory and peace.
Hărman is one of the few Saxon fortified churches with a museum: only the biggest and most important ones have it. The universe of the Saxons of a hundred years ago was recreated in the cellars and storage houses of the church: you can admire Saxon traditional dress, agricultural tools and domestic objects as well as decorative objects. On a wall there is an embroidery with the motto "Siebenburgen susse Heimat" (Transylvania sweet homeland) that I saw in other churches as well and which was probably very widespread in those times. Under the text are embroidered the historic emblems of the 7 medieval transylvanian towns, from left to right: Mediaș, Sibiu, Brașov, Bistrița, Sighișoara, Cluj (although in a bizarre way not the historic emblem) and Sebeș.
I recognized an old rebuilt kitchen and a stove like my grandmother used to have until the late 90s when the gas pipe was connected to her village of Cenade, in Alba county. Then there are the cupboards or the washer, the table with a hole in it where a basin would pe placed for washing or shaving. All these household objects have Romanian names of Saxon origin and I used them as a kid.
I really liked the reconstructed classroom. I studied in almost the same kind of benches, made of wood planks or aggregates, at the Central School of Bucharest. The classroom in Hărman has two historic maps, and I absolutely love historic maps. I was drawn like a magnet to these. One showed the events of the French Revolution (or "bourgeois revolution" as it was called in Communist times when the map was made) and the Romanian medieval political formations of the IX-XIII centuries, also showing the late migration period with the invasion of nomadic peoples like the Cumans, Hungarians, Tatars or Pechenegs.
We finally entered the church, saving the best for last. The interior matches the exterior; grand, imposing, spacious and very well kept. We are greeted like every time by opposite landmarks: the organ and the altar, as well as the unmistakable Saxon inscriptions, seemingly more visible here. They are religious expressions that I can understand with my rudimentary German, like the one on the nave: "Jesus Christ, yesterday, today and in eternity", on the pulpit: "peace be with you" or on the plaque honoring the fallen heroes: "I am Truth and Life". The messages on the guild flags are, on the other hand, more wordly, but also inspiring. The one on the flag with various tools interlinked, "Einigkeit macht stark" means "unity makes strong" (or "In unity lies stength" as us advocates for the union of Romania with Bessarabia put it).
The Saxon universe is marvelous, I just can't get enough of their works of art. I am sure that growing up in such places, in Cenade and Sibiu in southern Transylvania is for something in my nostalgic appreciation.
Era încă dinainte de a o vizita printre bicericile mele săsești preferate, poate chiar preferata mea și Nu m-a dezamăgit deloc. Îmi place la nebunie turunul ei semeț, cel mai înalt din Țara Bârsei - zona Brașovului, cu ai săi 32 de metri. A fost recent restaurat și iradiază un alb frumos. În acea zi senină de august se jucau și zdrențe de nori pe cerul de un albastru răpitor, iar lumina bătea fermecător pe ziduri și pe acoperișuri.
Am dat o tură a curții, privind magaziile și chiliile la care duceau scări de lemn, alt punct distinctiv al bisericii de la Hărman. De fapt am încercuit de mai multe ori curtea, pentru a ne bucura de lumina excepțională din acea zi. Am observat la intrare un monument impunător pentru eroii căzuți în cele două Războaie Mondiale cu inscripția "amintiți-vă de cei care se odinesc în pământ străin". Monumentul a fost făcut în 1929 și este un clopot, cu efigia comunei Hărman încadrată de o ramură de dafin și una de măslin, simbolurile gloriei și păcii.
Hărman se numără printre relativ puținele biserici fortificate cu muzeu: doar cele mai mari și mai importante au așa ceva. În fostele magazii a fost recreat universul săsesc de acum un secol: sunt prezentate vestimentația tradițională săsească, uneltele țărănești, obiecte casnice sau obiecte decorative precum broderia "Siebenburgen susse Heimat" (Transilvanie dulce glie) pe care am mai întlnit-o și în alte biserici și care era probabil foarte răspândită în epocă de rămân atât de multe exemplare. Sub text sunt brodate stemele istorice ale celor 7 orașe, în ordine: Mediaș, Sibiu, Brașov, Bistrița, Sighișoara, Cluj (ar trebui să fie, deși nu seamănă cu cea istorică) și Sebeș.
Am recunoscut în bucătăria reconstituită o sobă identică cu cea pe care a folosit-o bunica până s-a băgat gaz în satul copilăriei mele, Cenade județul Alba, în anii 90, castănul (dulapul cu 4 sertare pentru haine și așternuturi), sau spălătorul, măsuța de spălat în gaura căreia se punea vailingul (ligheanul) pentru bărbierit și igiena personală, folosit și de bunicul meu. Am crescut cu multe regionalisme de proveniență săsească, ele pentru mine erau foarte firești, iar mai târziu le foloseam cu succes în școala generală la ora de română.
Foarte mult mi-a plăcut sala de clasă reconstituită. În astfel de bănci din lemn sau rumeguș presat am învățat și eu la București la Școala Centrală, doar că ale noastre aveau scaune pliabile cu ramă din fier. Pe perete stăteau agățate două hărți istorice. Evident că am mers ață la ele: mie îmi plac la nebunie hărțile, mai ales hărțile istorice, care arată evoluția politică zbuciumată a continentului și a planetei noastre. Mă fascinează dungile care arată frontierele istorice în continuă schimbare, unele firești, altele diabolice. Aceste două hărți arată Europa în perioada Revoluției franceze ("revoluției burgheze" potrivit denumirii comuniste, când a fost făcută harta) și formațiunile politice românești în secolele IX-XIII, cu invaziile popoarelor migratoare: cumani, unguri, tătari, pecenegi.
Am intrat în sfârșit în biserică (savurăm ce-i mai frumos la sfârșit). Interiorul este pe măsura exteriorului: grandios, impunător, spațios și foarte bine păstrat. Ne întâmpină ca de fiecare dată minunatele repere antipoidale: orga și altarul, precum și nelipsitele inscripții săsești, parcă mai vizibile aici. Sunt inscripții religioase pe care le pot descifra cu rudimentele mele de germană, ca cea de pe nava centrală: "Iisus Hristos, ieri, azi și de asemenea în eternitate", de pe amvon: "pacea fie cu voi" sau de pe placa în memoria eroilor: "Eu sunt Adevărul și Viața". Mesajele de pe steagurile breslelor meșteșugărești sunt, de data asta, îndemnuri pentru viața de pe pământ, pline de inspirație creatoare, precum cea de pe un steag ce arată unelte meșteșugărești întrepătrunse: "Einigkeit macht stark" ("unitatea face forța" sau cum am zice noi, militanții unioniști pentru Basarabia, "Unirea face puterea").
Minunat univers cel săsesc, nu mă mai satur să admir opera lor, și cu siguranță plăcerii estetice se adaugă nostalgia faptului că am copilărit pe astfel de meleaguri, la Cenade și Sibiu, în sudul Transilvaniei.
Hărman fortified church
I wished to visit Hărman fortified church for a long time, since I discovered it in Saxon fortified church albums. Then I bought a poster made by Radu Oltean and now I look at it every day (in fact I have all three posters that he made of Saxon foertified churches, Hărman, Prejemer și Biertan, as well as 6 historic towns). I have passed by it twice without being able to visit, regretfuly looking at the direction sign to the village, so this third time it was mandatory, with another stop at nearby Prejmer.
Even before seeing it in real life I counted it among my favorites, perhaps even my very favorite. It didn't disappoint me at all! I just love its proud tower, the highest in the Braşov area at 32 meters. It was recently restored and now gleams white. It was a sunny august day with ragged clouds stretched on a ravishing blue sky. the light was beautiful on the old walls and rooftops.
We circled the courtyard, looking at the storehouses and the cells, which have wooden ladders, another characteristic of Hărman. In fact, we circled it several times, to enjoy the exceptional light.
At the entrance of the church we saw a monument to the soldiers of the World Wars with the inscription "remember those who rest in foreign lands". The monument was erected in 1929 in the form of a bell, with the heraldry of Hărman flanked by a laurel and olive branch, symbolising glory and peace.
Hărman is one of the few Saxon fortified churches with a museum: only the biggest and most important ones have it. The universe of the Saxons of a hundred years ago was recreated in the cellars and storage houses of the church: you can admire Saxon traditional dress, agricultural tools and domestic objects as well as decorative objects. On a wall there is an embroidery with the motto "Siebenburgen susse Heimat" (Transylvania sweet homeland) that I saw in other churches as well and which was probably very widespread in those times. Under the text are embroidered the historic emblems of the 7 medieval transylvanian towns, from left to right: Mediaș, Sibiu, Brașov, Bistrița, Sighișoara, Cluj (although in a bizarre way not the historic emblem) and Sebeș.
I recognized an old rebuilt kitchen and a stove like my grandmother used to have until the late 90s when the gas pipe was connected to her village of Cenade, in Alba county. Then there are the cupboards or the washer, the table with a hole in it where a basin would pe placed for washing or shaving. All these household objects have Romanian names of Saxon origin and I used them as a kid.
I really liked the reconstructed classroom. I studied in almost the same kind of benches, made of wood planks or aggregates, at the Central School of Bucharest. The classroom in Hărman has two historic maps, and I absolutely love historic maps. I was drawn like a magnet to these. One showed the events of the French Revolution (or "bourgeois revolution" as it was called in Communist times when the map was made) and the Romanian medieval political formations of the IX-XIII centuries, also showing the late migration period with the invasion of nomadic peoples like the Cumans, Hungarians, Tatars or Pechenegs.
We finally entered the church, saving the best for last. The interior matches the exterior; grand, imposing, spacious and very well kept. We are greeted like every time by opposite landmarks: the organ and the altar, as well as the unmistakable Saxon inscriptions, seemingly more visible here. They are religious expressions that I can understand with my rudimentary German, like the one on the nave: "Jesus Christ, yesterday, today and in eternity", on the pulpit: "peace be with you" or on the plaque honoring the fallen heroes: "I am Truth and Life". The messages on the guild flags are, on the other hand, more wordly, but also inspiring. The one on the flag with various tools interlinked, "Einigkeit macht stark" means "unity makes strong" (or "In unity lies stength" as us advocates for the union of Romania with Bessarabia put it).
The Saxon universe is marvelous, I just can't get enough of their works of art. I am sure that growing up in such places, in Cenade and Sibiu in southern Transylvania is for something in my nostalgic appreciation.
