Curia Ugron de la Mărtiniș m-a fermecat atunci când am descoperit-o pe site-ul Monumente Uitate. Mi s-a părut diferită de toate celelalte prin decorațiile sale de stucatură delicată, pictate albastru, prin baza puternică din bolovani de râu. Pe site-ul lor am aflat că a fost construită la sfârșitul secolului 18 de Pal Ugron și Simenfalvi Krisztina, în stil baroc. Mi-am promis că mă voi abate din drum cu prima ocazie pentru a o vizita, iar pe drumul de la Odorheiu Secuiesc la Sighișoara ocazia s-a ivit.
Mărtiniș e un sătuc pitiresc într-o vale. Întrebând prin ulițele înglodate, am ajuns și la impunătoarea poartă a moșiei. Înăuntru, curia aștepta resemnată, pe jumătate părăginită. Am dat o tură, admirând perspectivele știute din poze: capitelurile cu coloane ionice înflorate, solida scară de acces din piatră, dependințele mai recente dar cu gust autentic.
Am plecat. Apoi norocul ne-a surâs: am găsit în sat omul care se mai îngrijește de curie. Domnia sa chiar s-a născut în simpatica construcție, acum multe decenii, când era perfect locuibilă. Peripețiile retrocedărilor i-a dat 7 moștenitori și ultimul locuitor al său s-a mutat acum vreo 15 ani, de atunci degradându-se constant - poveste clasică, din păcate des întâlnită (blestemat să fie comunismul!).
Am putut vizita interiorul. Pe jumătate în stare bună, pe jumătate foarte îngrijorătoare. De s-ar găsi omul cu bani, iubitor de monumente vechi, dornic să se înhame la munca de a o salva și a-i reda strălucirea de altădată!
"Vaaai, ce păcat!" ne exclamam. "Ehei, dacă aș primi un leu de câte ori aud asta, aș fi un om bogat. Mulți au venit, s-au uitat și au plecat. Unii au vrut și să cumpere, dar familia cere prea mult pe ea", ne povestește omul nostru. Adaugă pe urmă: "Ungurul îi ca și românul, nu-i mai bun. Lasă în paragină. Casa asta e de pe vremea tătarilor!"
Nu mă încălzește cu nimic că ungurul e la fel de prost ca românul în unele situații, aș vrea să fie amândoi la fel de deștepți ca francezul și să îngrijească cu sfințenie mărturiile istorice. Păcat, de trei ori păcat!
Am plecat și noi, ca și alții, lăsând curia de la Mărtiniș, cu acoperișul pe jumătate surpat, să reziste unei noi ierni.
The Ugron Manor in Mărtiniș
I was striken by the Ugron Manor in Mărtiniș ever since I discovered it on the Monumente Uitate site. It looked different from all the others, with its delicate blue stucco ornaments or its strong base built out of boulders. On the same site I found out that it was built at the end of the 18th century by Pal Ugron and Simenfalvi Krisztina, in baroque style. I swore I would seek it out when I would be in the region and that's what I did when driving from Odorheiu Secuiesc to Sighișoara.
Mărtiniș is a nice village nestled in a valley. We went through the muddy alleys asking our way until we found the large white gates of the former domain. In the courtyard the manor awaited, resigned. We toured it, admiring it and recognizing the perspectives we knew only from pictures: the flowered Ionic columns, the solid stone steps and the more recent barns, quite authentic too.
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
We left. Then we had a stroke of luck: the caretaker of the place arrived and we had another tour, of the interior too. He was born in the manor decades ago, when it was perfectly habitable, and left it 15 years ago. Its misfortune is having 7 heirs, falling in disrepair because they can't decide on its fate and none are willing to maintain in on their own. Cursed be communism, the evil responsible for this and other disasters for built heritage. What it needs now is a saviour with some material means and a love for monuments.
"Oooh, what a pity!" we exclaimed. "Eh, if I had a buck for every time I heard this, I would be a rich man. Many have come over the years, they took a look and left. Some wanted to buy, but the family asks too much for it", our man tells us. Then he adds: "The Hungarian is no better than the Romanian, he lets it in ruins, a manor from the times of the Tatars!"
"Oooh, what a pity!" we exclaimed. "Eh, if I had a buck for every time I heard this, I would be a rich man. Many have come over the years, they took a look and left. Some wanted to buy, but the family asks too much for it", our man tells us. Then he adds: "The Hungarian is no better than the Romanian, he lets it in ruins, a manor from the times of the Tatars!"
I am not comforted at all that others make the same mistake we Romanians do, not taking proper care of our historic heritage, I would rather Eastern Europe have the behavior of the French, meticulously caring for the monuments. What a huge waste!
We left, like all the others, leaving the Mărtiniș manor, with its roof half collapsed, to resist the following winters.
We left, like all the others, leaving the Mărtiniș manor, with its roof half collapsed, to resist the following winters.
