Dacă nu știați deja, vă spun eu: sunt foarte mare amator de statui. Statui simple, busturi, mai ales statui ecvestre dacă se pretează. Nu monstruozități, ci redări cât mai fidele ale subiectului. Așa cum se făceau prin secolul 19, fidel, romantic, sau cele din anii 1930, puternice, evocatoare.
De ce îmi plac statuile? Și estetic, dar foarte mult și pentru că eu cred că ele constituie repere vizuale permanente ale societății, pot constitui, pentru cei care le văd, un reazăm, un model, un ideal.
La Odorheiu Secuiesc se pare că sunt în asentiment cu mine, pentru că au, în Parcul Statuilor, o pleiadă de figuri istorice, maghiare cu o excepție. Le-am studiat cu atenție și vreau să le redau aici, cu câteva cuvinte despre fiecare. Tabloul este, din păcate pentru inițiativă, cu umbre, după cum vom vedea. De asemenea, denumirile sunt din nou, exclusiv în maghiară.
Să începem cu bustul lui Iancu de Hunedoara. Voievodul Transilvaniei, Regent al Ungaria și biruitorul turcilor la Belgrad în 1456 nu mai are nevoie de prezentare.
Un alt voievod de seamă al Transilvaniei a fost Ștefan Bathory, care, ca rege al Poloniei a îngenungheat moscoviții. Pe vremea aceea (1581) rușii mâncau bătaie de la polonezi. Păcat că nu scrie mai multe despre el pe soclu, pentru că ar putea fi confundat cu tizul său care a trăit cu 100 de ani mai devreme și are statuie în Cluj.
Urmează Francisc Rakoczi al II-lea, Principe al Transilvaniei și comandantul răscoalei Curuților împotriva stăpânirii Habsburgice (1703-1711).
Generalul Iosif Bem, polonez, luptător în Revolta din Noiembrie 1830 a polonezilor împotriva Rusiei Țariste și comandant în Revoluția Maghiară din 1848. Apare pe soclu cu porecla "Apo Bem".
Urmează un personaj de altă factură, cert nu romantică, un extremist, un "Celine" sau "Hamsun" maghiar, Jozsef Nyiro. Biografia lui vorbește singură: ales din partea partidului extremist și antisemit, Crucile cu Săgeți. Oportunitatea onorării sale cu statui sau denumiri de străzi a fost larg debătută în presă; o atitudine fermă s-ar impune.
Următoarea statuie, din lac în puț: statuia "Secuiului Rătăcitor", considerată a fi a altui criminal de război, Wass Albert. Refugiat în Statele Unire după război, nu a fost niciodată extrădat.
Urmează Karoly Kos, arhitect, etnolog și politician maghiar, activ în politica transilvăneană înainte și după Marea Unire.
Istvan Bethlen, prim ministru al Ungariei pentru un deceniu, în anii 1920.
Miklos Wesselenyi, și el erou al Revoluției Maghiare din 1848.
Gabriel Bethlen, Voievod al Transilvaniei (1613-1629) despre care am mai vorbit și cu alte ocazii.
Frater Gyorgy, adică Episcopul George Martinuzzi, Guvernatorul Transilvaniei în perioada 1541-1552. A fost asasinat în propriul castel ale cărui ruine se află în Vințu de Jos de către trupele habsburgice ale generalului Castaldo în timpul unor războaie triunghiulare între Otomani, austrieci și nobilimea maghiară.
Ștefan I cel Sfânt, regele creștinator al Ungariei în anul 1000.
Prințul Csaba (pronunțat foarte diferit de cum se scrie: "Ciobi"). Prințul Csaba este o figură legendară, mezinul lui Attila, salvatorul Hunilor și ghidul lui Arpad peste Carpați. Se pare că "csaba" înseamnă "dar ceresc".
Iată trecute în revistă, sumar, în premieră în limba română - cred, busturile din Parcul Statuilor din Odorheiu Secuiesc. Cinstirea eroilor din trecut, mari oameni din domeniile culturii, politicii, războiului sau personaje de legendă este spre cinstea și îndrumarea generațiilor prezente, dar iată că în coșul cu fructe nu trebuie lăsate să se strecoare și pome stricate.
Ps. Aș vrea să aflu unde se află fabrica de "coronițe și bentițe cu tricolor maghiar", omniprezente. Le-am întâlnit și în Slovacia, și în multe alte părți prin România, dar la Odorheiu Secuiesc s-au aplicat generos, porție mare.
