Monumentul Ecaterinei Teodoroiu de la Muncelu

Aceste cuvinte lapidare sunt săpate în obeliscul ridicat pe partea dreaptă a drumului între comunele Străoane și Răcoasa, pe șoseaua ce urcă de la Mărășești la Soveja. 

"Here fell heroically fighting for her Motherland, on July 22nd 1917, second lieutenant Ecaterina Teodoroiu"

These few words are etched in the obelisk erected on the right side of the road between Străoane and Răcoasa, on the way from Mărășești to Soveja.

Am auzit recent din întâmplare de acest monument și m-a luat prin surprindere când l-am zărit brusc într-o curbă la ieșirea din satul Muncelu.

I only heard recently of this monument and I was surprised to stumble upon it in a curb exiting from Muncelu village.

Astfel, sunt 100 de ani de la momentul în care, în timp ce regimentul ei respingea unul dintre ultimele atacuri germane din cadrul bătăliei de la Mărășești, Ecaterina a fost lovită mortal.

Thus, it's 100 years since the moment when, while leading her regiment which was repulsing one of the last German attacks in the battle of Mărășești, Ecaterina was mortally struck.

La rândul ei, presa europeană titra: "Moartea glorioasă a unei eroine române".

"Forward, lads, don't give up, you're with me!" she called, dashing for her last assault.

The European press wrote those days: "The glorious death of Romanian heroine".

Astăzi, peste dealul sângeros s-a reașternut liniștea. Cresc culturi agricole, iar în vinul renumit din regiune curge, la propriu, sângele eroilor.

Aceștia nu au murit, pentru că trăiesc în amintirea noastră. Ei ne-au dat icoana sfântă a României Mari, iar în fruntea lor se află în continuare, ca în seara zilei de 22 august 1917, Ecaterina Teodoroiu.

Today, quiet has settled on the bloody hill. Agriculture is thriving and the renowned wine from the region flows red with heroes' blood. 

They are not dead, they live in our memory. They gave us the holy icon of Greater Romania, and before them still marches, like on that August evening of 1917, Ecaterina Teodoroiu.