Biserica Sfântul Nicolae din Densuș este printre monumentele de frunte la care voiam, de mult timp, să ajung, în România și iată că, neașteptat și pe vreme foarte proastă, am ajuns. Element neașteptat dintr-o excursie neprevăzută.
Plăcuța informativă de la intrare pare aproape la fel de veche ca și biserica...
Am vrut mereu să ajung să văd acest lăcaș de cult, acest monument istoric de interes național, pentru că mă pasionează vechimea bisericii, elementele recuperate de la așezările dacice și îmbinate pentru a alcătui armonios o biserică creștină, starea de ruină parțială, dar totuși atât de trainică, totul mă fascinează.
Fenix de piatră, biserica din Densuș este mărturia că din ceva trecut se poate clădi ceva nou, diferit și mai trainic.
Atât în interior, cât și în exterior, se pot observa numeroasele pietre luate de la străvechile așezări dacice și încastrate în biserică, ca elemente decorative sau ca materiale de construcție, ca aceste statui antice pe acoperișul din lespezi de piatră.
Construită în secolul 13, cu elemente de pictură din 1443 care supraviețuiesc și azi ale zugravului Ștefan, cu legende care se țes în jurul construcției sale (posibil edificiu funerar al unui general roman numit Longinus) și întrebuințării de-a lungul secolelor, Densuș, a însoțit, sub diferitele sale înfățișări, formarea și trecerea prin veacuri a poporului român.