Prin mai, anul acesta, s-a terminat restaurarea cetății Soroca și foarte multă lume a mers la evenimentul de deschidere. Țin minte că era în weekendul de 16 mai, când la Chișinău a fost o uriașă manifestație unionistă, "16 mai uniți", pentru mine cea mai frumoasă de până acum.
Mulți prieteni de-ai mei din Chișinău au mers și ei în următoarele săptămâni, dar eu am scăpat ocazia. De fapt ei mergeau doar peste zi, pe fugă, iar eu voiam pe îndelete. Nu îmi place să fiu zorit la obiectivele istorice. Vorbeam cu o prietenă zilele acelea: "Uite, Igor, Tudor și alții au plecat la Soroca." Ea mi-a răspuns: "Dacă mergi vreodată la Soroca, aș veni, să văd satul unde am copilărit, la Rudi. De când am plecat nu am mai fost și o să-ți arăt mânăstirea, peștera în care ne jucam când eram mici, pădurea de lângă sat..."Și uite așa am ajuns, la scurt timp, în Soroca, unde am stat 3 zile.
Mulți prieteni de-ai mei din Chișinău au mers și ei în următoarele săptămâni, dar eu am scăpat ocazia. De fapt ei mergeau doar peste zi, pe fugă, iar eu voiam pe îndelete. Nu îmi place să fiu zorit la obiectivele istorice. Vorbeam cu o prietenă zilele acelea: "Uite, Igor, Tudor și alții au plecat la Soroca." Ea mi-a răspuns: "Dacă mergi vreodată la Soroca, aș veni, să văd satul unde am copilărit, la Rudi. De când am plecat nu am mai fost și o să-ți arăt mânăstirea, peștera în care ne jucam când eram mici, pădurea de lângă sat..."Și uite așa am ajuns, la scurt timp, în Soroca, unde am stat 3 zile.
De la București la Chișinău sunt aproximativ 450 de kilometri și de acolo la Soroca mai sunt aproximativ ,170 de kilometri, dar drumul este foarte bun, pe lângă Orhei și Florești. Sunt zone pe care le cunoșteam de anul trecut, din Caravana Tinerilor Moldovei "Trai mai bun" Soroca. Pe atunci prisesem vreme proastă și cetatea închisă pentru șantier. Neprevăzut, eram din nou în locurile care mi-au plăcut atât de mult, la foarte puțin timp. Așa se întâmplă lucrurile, câteodată, și poate e mai bine așa.
Acum vremea era excelentă și cetatea parcă nou-nouță, așteptând mai mulți turiști ca oricând. Dar despre principala atracție a zonei în postarea următoare, pentru că vreau să vorbesc puțin și despre orașul Soroca.
Orașul omonim cetății are aproape 40.000 de locuitori și ca atare este printre cele mai mari orașe din Republica Moldova și cel mai mare de pe Nistru, după Tiraspol și Tighina, care nu sunt controlate de guvernul central. Într-un stat în care puține aglomerații depășesc 20.000 de locuitori, Soroca este un oraș mare și rămâne, așa cum a fost întotdeauna, un reper istoric și demografic pe Nistru.
În imagine, clădiri de locuințe vizavi de cetate.
Orașul este întins pe malul Nistrului, în centru având plan grilă și câteva cartiere întinse pe dealurile dimprejur. Din păcate, deși străjuiește de secole un vad natural, la Soroca nu există punct vamal spre Ucraina, deși se putea observa, din cetate, un pod plutitor.
Podul plutitor de la Soroca, legat pe malul românesc de un lanț conectat la o unitate militară.
Soroca are și un muzeu local, Muzeul de istorie și Enografie (va uma).
Pe bulevardul Independenței, dar și pe străduțele centrale, se află câteva case care atrag atenția, vechi conace sau case de oameni înstăriți
Căsuța e relativ modestă dar mi-a atras atenția "firma" partidului. :)
Gard opulent pe bulevardul Independenței.
Soroca are mai multe parcuri, printre care menționez Grădina Publică Petru Rareș (unde se află cetatea), Parcul Central și Parcul "Mihai Eminescu".
În Parcul Central se află nelipsitul monument pentru Ștefan cel Mare.
În apropiere se află și monumentul celor căzuți în Al Doilea Război Mondial, cu incripții în rusă și în română.
Scrisul românesc este pe spate și am impresia, fiind un scris diferit, că a fost adăugat ulterior.
Suprapunerea vremurilor: Ștefan cel Mare și simbolurile sovietice. Totuși, muchia monumentului este în stil românesc: funia, care simbolizează trecerea timpului.
În parc se află și alte monumente, majoritatea din piatră de Cosăuți, cariera nistreană fiind foarte aproape de Soroca.
Pe bulevardul Independenței, nu departe de cetate, se află și ansamblul monumentelor pentru cei căzuți în războaie. Ansamblul este ridicat recent.
Acesta este monumentul ridicat în memoria celor care au căzut în cel de-Al Doilea Război Mondial, așadar un monument distinct de cel sovietic.
Lângă se află monumentul în amintirea celor căzuți în Războiul din Afganistan din 1979-1989 în care au căzut soldați originari din întreaga Basarabie. Am văzut astfel de monumente în multe localități vizitate până acum.
Români morți în războiul din Afganistan purtat de Uniunea Sovietică în secolul trecut.
Ansamblul include și un monument în memoria celor căzuți în Războiul din Transnistria din 1992.
Soroca are, în Parcul "Mihai Eminescu", o mică alee a clasicilor. Sunt busturile lui Grigore Vieru, Ion Creangă, Mihai Eminescu și Mihail Sadoveanu - pe ultimul nu l-am prins în acest cadru. Interesant că fiecare soclu și chiar fiecare bust este în stil diferit, dar toate îmi plac, fiind de factură romantică.
Acest havuz (fântână arteziană) nu s-a prea schimbat de vreo 10 ani, de când l-a văzut Irina ultima dată.
În Soroca mi-au atras atenția și două biserici, care se văd foarte bine din cetate. Ambele au cupole verzi ce se ridică deasupra caselor.
Aceasta este Catedrala "Adormirea Maicii Domnului"
Mai departe, spre nordul orașului, biserica "Sfântul Dumitru"
Pentru a ajunge la aceasta din urmă, am mers puțin pe jos (vreo 15 minute) și am ajuns și în zona de cartiere a orașului: marile, vestitele și cam tristele blocuri predominant albastre, întâlnite și în alte orașe din Republica Moldova...
O altă zonă a orașului este denumită "Dealul Țiganilor", Soroca fiind printre puținele localități din Republica Moldova cu o populație semnificativă de țigani, inclusiv cu case cu turnulețe, etc. Dealul se vede din centru și din cetate, dar pe acolo nu am ajuns.
Un alt unghi spre un bloc de locuințe din Soroca.
În drum spre biserică am văzut și o nuntă, la restaurantul "Soroca", probabil printre cele mai importante din oraș. Oameni la patru ace, băieții mai ales în cămașă albă - pantaloni negri, domnișoarele și doamnele în toalete cât mai îngrijite.
Nu departe de restaurant este un magazin mare "Fourchette" de unde se pot face cumpărături mai serioase. Pentru a lua masa, se găsesc două pizzerii chiar lângă Parcul Central.
Cazări în Soroca sunt puține, cele mai cunoscute, pe internet, sunt Hotelul Central și Vila de la Nord. Ambele sunt foarte aproape de cetate, a doua e o zburătură ca aspect, dar condițiile sunt ok.
În partea de nord a zonei centrale se află piața, în caz că vreți fructe și legume direct de la sursă. Are de toate. Lângă piață este autogara, a cărei sală de așteptare este pictată de artistul Vasile Ceban. Pur întâmplător, l-am întâlnit în Parcul Central, avea la el și în acel moment un portofoliu de picturi. A intrat în vorbă cu noi pentru că eram singurii care ne comportam foarte turistic: fotografiam fiecare monument, etc.
Microbuze tricolore în autogara de la Soroca.
Dacă mergeți la Soroca, nu uitați să urcați și la Lumânarea Recunoștinței. Este la intrarea în oraș dinspre sud. Este un loc deosebit de frumos și urcarea treptelor este ca un act de pietate, iar eu m-am bucurat mult că am ajuns din nou aici, la așa scurt timp după emoționanta vizită din caravana "Trai mai bun".
Soroca se vede foarte bine de la Lumânarea Recunoștinței, inclusiv cetatea, dar se văd și Nistrul și Ucraina până departe. Pentru o vizită în Ucraina, însă, mai e un pic de așteptat.