Am întrerupt un pic, dar reiau descoperirea Basarabiei cu o plimbare prin satele de pe malul Prutului, din raionul Hâncești: Cărpineni și Mingir.
La intrarea în raion, dinspre Chișinău, nelipsitul semn distinctiv. A se remarca faptul că în Basarabia reforma scrisului cu "â" nu a ajuns încă.
În Cărpineni am ajuns de două ori, primăvara, când norii, vântul și florile de corcoduș își cam făceau de cap, și încă o dată vara, pe vreme mai bună.
Este un sat foarte mare, printre cele mai mari din Republica Moldova și cel mai mare din raion, cu ai săi 10.000 de locuitori. Are mai multe biserici, două gimnazii, școală cu internat și liceu.
O prietenă descria printr-un joc de cuvinte, anii petrecuți în acel sat:
"Mă pierd în cuvinte și gânduri
Ca o literă printre rânduri
Mă pierd în mulțimea de oameni
Ca un pui de brad printre carpeni"
Cărpinenii văzuți de pe același deal, dar mai însoriți, în luna iunie.
În sat am remarcat două biserici, aflate pe dealuri, una cu acoperiș roșu, alta cu acoperiș albastru. Din păcate amândouă erau închise, dar le-am putut admira din exterior.
Aceasta este biserica Sfântul Ioan Botezătorul,
A doua biserică, mai mare, se vede de pe drumul principal ce duce la Mingir. Este foarte impunătoare, pe un deal terasat și cu o alee străjuită de copaci ce duce până la ea.
Biserica "Înălțarea Domnului"
Aleea ce duce spre biserică, peste pârâul Lăpușnița.
poarta intrării principale
biserica și o superbă troiță de lemn pictat
"credință - muncă - țară - grai"
Un detaliu de pe troiță cu stema Republicii Moldova.
În apropiere, pe un mic monument, o rugăciune nostimă.
Biserica mi-a plăcut foarte mult, prin amplasament, prin culori și din păcate era închisă. Ca formă nu se deosebește de multe alte biserici sătești văzute, dar multe dintre ele, printre care și aceasta, se deosebesc cumva, au ceva numai al lor.
Biserica "Înălțarea Domnului"
Un mormânt în curtea bisericii.
Pe șoseaua principală din Cărpineni am oprit și pentru a fotografia acest mozaic destul de mare, unul din multele din satele din regiune.